Decizia nr. 1455/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 11.945/121/2010 al Tribunalului Galați - Secția penală și care formează obiectul Dosarului nr. 384 D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 681 D/2011 și nr. 693 D/2011, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Ioan Sterp în Dosarul nr. 28.494/325/2010 al Judecătoriei Timișoara și, respectiv, de Gabriel Kiss în Dosarul nr. 1.742/271/2011 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 384 D/2011, nr. 681 D/2011 și, respectiv, nr. 693 D/2011 ale Curții Constituționale, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 681 D/2011 și, respectiv, nr. 693 D/2011 la Dosarul nr. 384 D/2011, care a fost primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, în același sens cu cele prezentate în cauza soluționată prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1.392 din 26 octombrie 2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 11.945/121/2010, Tribunalul Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marin Frunză într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva actelor procurorului.

Prin Sentința penală nr. 1.139 din 11 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 28.494/325/2010, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Sterp într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva actelor procurorului.

Prin Încheierea din 2 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.742/271/2011, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gabriel Kiss într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva actelor procurorului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, din modul de redactare a textului de lege criticat se înțelege că sarcina cenzurării actelor procurorului revine în egală măsură procurorului ierarhic superior și instanței de judecată, existând astfel un sistem bicefalic de control al actelor procurorului, ceea ce încalcă dispozițiile constituționale referitoare la principiul controlului ierarhic. Se mai arată că o justiție echitabilă presupune instituirea și respectarea unor norme procedurale precise, fără echivoc, or, în condițiile în care atât prim-procurorul, cât și instanța de judecată sunt competente să soluționeze plângerea împotriva soluției procurorului de caz, se constată o adevărată imixtiune între autoritățile statului, câtă vreme una este instanță de judecată, iar cealaltă este în afara puterii judecătorești. Pe de altă parte, în situația în care procurorul ierarhic superior soluționează totuși, peste termen, plângerea formulată de petent împotriva soluției procurorului de caz, dar petentul deja a formulat plângere în fața instanței, soluția prim-procurorului este înlăturată fără a fi supusă controlului judecătoresc. Cu privire la termenul stabilit de textul de lege ce face obiectul excepției, se arată că nu este de recomandare și, cu toate acestea, nerespectarea lui de către prim-procuror nu este supusă niciunei sancțiuni, pe când partea nemulțumită de soluția dată de acesta este decăzută din dreptul de a o contesta.

Se mai susține că textul de lege criticat nu face decât să acopere culpa procurorului, fiind neconstituțional, deoarece obligă partea să critice o atitudine, iar nu o soluție. În lipsa unui răspuns de admitere sau respingere a plângerii este ilogic să se promoveze plângere la instanță. În plus, partea vătămată nu are dreptul de a depune plângere împotriva refuzului sau omisiunii procurorului de a răspunde plângerii formulate.

Tribunalul Galați - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată, întrucât tinde la modificarea textului de lege, ceea ce nu este atributul Curții Constituționale, ci al Parlamentului României.

Judecătoria Timișoara nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată. Examinând actele și lucrările dosarului, aceasta a reținut însă, prin sentința de sesizare a Curții Constituționale, că în cauză "nu este incidentă nici instituția repunerii în termen și nici excepția tardivității, relativ la introducerea plângerii de către petent".

Judecătoria Oradea, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, modificate prin

Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul conținut: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile."

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 132 privind statutul procurorilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 901 din 16 septembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 29 octombrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a art. 278^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, reținând că prevederile de lege criticate conțin norme de procedură judiciară, pe care legiuitorul este liber să le adopte potrivit competenței sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 278^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanța de judecată împotriva actelor de netrimitere în judecată date de procuror, asigură exercitarea dreptului de acces la justiție în concordanță cu dispozițiile art. 21 din Legea fundamentală.

Totodată, Curtea a statuat că nu poate fi primită nici susținerea că prin stabilirea termenelor în care se soluționează plângerile împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor de netrimitere în judecată se încalcă dreptul la un proces echitabil, dat fiind că autoritățile judiciare la care se referă textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, să respecte toate normele și principiile procesuale care asigură dreptul la un proces echitabil.

În sfârșit, prin

Decizia nr. 1.392 din 26 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 13 decembrie 2010, Curtea a reținut că "împrejurarea că prin

Decizia nr. 17/2009 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a statuat că este obligatorie parcurgerea procedurii controlului ierarhic al soluțiilor de netrimitere în judecată, inclusiv a acelora dispuse prin rechizitoriu, nu constituie un fine de neconstituționalitate a textelor legale criticate, partea, în aplicarea art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, urmând ca mai întâi să supună cenzurii procurorului ierarhic superior soluția contestată. Faptul că prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277 nu este un neajuns al textului criticat, întrucât prin această reglementare legiuitorul a urmărit să dea eficiență dreptului de acces liber la justiție, sens în care partea, neprimind vreun răspuns în termenul prevăzut de lege, se poate adresa judecătorului cu plângere împotriva soluției de netrimitere. În plus, nu poate fi primită teza potrivit căreia justițiabilul nu poate cunoaște momentul din care începe să curgă termenul de decădere instituit de art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, întrucât tocmai în alineatul 2 a statuat univoc acest lucru. În sfârșit, prin reglementarea contestată s-a urmărit, printre altele, să nu se tergiverseze în mod nejustificat soluționarea unei cauze penale, așa încât o eventuală nerespectare a dispozițiilor legale potrivit cărora procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de 20 de zile de la primire să nu se transforme într-o sancțiune pentru justițiabil, care, într-o atare situație, este obligat să aștepte sine die o comunicare din partea celui obligat să rezolve plângerea sa."

De asemenea, Curtea a reținut că eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluționarea plângerilor adresate acestora nu pot constitui motive de neconstituționalitate a prevederilor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 11.945/121/2010 al Tribunalului Galați - Secția penală, de Ioan Sterp în Dosarul nr. 28.494/325/2010 al Judecătoriei Timișoara și de Gabriel Kiss în Dosarul nr. 1.742/271/2011 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2011.