Decizia nr. 1408/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 189 din Codul penal, excepție ridicată de Ioan Grama în Dosarul nr. 1.380.1/251/2009 al Judecătoriei Luduș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.590D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.380.1/251/2009, al cărei dispozitiv a fost îndreptat prin Încheierea din 12 noiembrie 2010, Judecătoria Luduș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 189 din Codul penal.

Excepția a fost ridicată de Ioan Grama cu ocazia soluționării unei cauze penale privind trimiterea în judecată pentru săvârșirea, printre altele, a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 189 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 189 din Codul penal încalcă dispozițiile constituționale privind principiul legalității pedepsei și reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestora, întrucât incriminează fapta de lipsire de libertate a unei persoane în mod ilegal, fără să facă vreo referire la acțiunile și inacțiunile care intră sub incidența sa. Astfel, textul de lege criticat nu respectă condiția previzibilității și încalcă imperativul de securitate juridică pe care principiul legalității este chemat să îl garanteze.

Judecătoria Luduș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 189 din Codul penal nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 189 din Codul penal sunt constituționale, întrucât nu încalcă prevederile din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 189 din Codul penal, modificate prin Legea nr. 169/2002

privind modificarea și completarea Codului penal, a Codului de procedură penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 18 aprilie 2002, care au următorul cuprins: "Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani.

În cazul în care fapta este săvârșită prin simularea de calități oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum și în cazul în care victima este minoră sau este supusă unor suferințe ori sănătatea sau viața îi este pusă în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se sancționează și lipsirea de libertate a unei persoane săvârșită în scopul de a o obliga la practicarea prostituției.

Dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoană juridică, o organizație internațională interguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau să nu îndeplinească un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani.

Dacă faptele prevăzute la alin. 1-4 se săvârșesc de către o persoană care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani, în cazul alin. 2 și 3, închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4.

Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.

Tentativa faptelor prevăzute la alin. 1-4 se pedepsește.

Constituie tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de măsuri în vederea comiterii faptei prevăzute la alin. 4."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalității pedepsei și ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și a regimului executării acestora, precum și a prevederilor art. 7 referitoare la principiul legalității incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 189 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 79 din 27 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 25 februarie 2011, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând că dispozițiile art. 189 din Codul penal dispun, în acord cu art. 73 alin. (3) lit. h) și art. 23 alin. (12) din Constituție, cu privire la incriminarea faptei de lipsire de libertate în mod ilegal, infracțiunea fiind astfel instituită, în conformitate cu art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, de către Parlament ca unica autoritate legiuitoare a țării.

În ceea ce privește aspectele referitoare la presupusa lipsă de claritate și previzibilitate a normei contestate, cu același prilej, Curtea a constatat că principiul legalității implică o obligație pozitivă a legiuitorului, de a reglementa prin texte clare și precise, claritatea legii fiind apreciată în lumina experienței juridice normale. Norma juridică trebuie să fie enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezultă dintr-o anumită faptă, chiar dacă trebuie să apeleze la consiliere de specialitate în materie. În concluzie, Curtea nu a reținut nici această critică, deoarece din redactarea analizată se desprinde în mod univoc interdicția de a lipsi de libertate vreo persoană, în afara situației când aceasta este permisă de lege. Faptul că infracțiunea se poate comite în diferite modalități nu este de natură a afecta prezumția de constituționalitate a art. 189 din Codul penal, pentru că, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea fundamentală, libertatea individuală este inviolabilă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 189 din Codul penal, excepție ridicată de Ioan Grama în Dosarul nr. 1.380.1/251/2009 al Judecătoriei Luduș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2011.