Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1349/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente

prezumat în vigoare

Data actului
13 octombrie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 893 din 16 decembrie 2011
Citează
5 acte
Structură
2 articole · 13.930 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Constantin Barbu și Vasile Barbu în Dosarul nr. 1.695/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 4.502D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 4.503D/2010, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Ioana Floarea Beniog și Constantin Dumitru Bengeanu în Dosarul nr. 3.504/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 4.503D/2010 la Dosarul nr. 4.502D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile nr. 167 și nr. 169 din 19 octombrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 1.695/90/2010 și nr. 3.504/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Constantin Barbu și Vasile Barbu și, respectiv, de Ioana Floarea Beniog și Constantin Dumitru Bengeanu în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de obligare a statului român la plata de despăgubiri în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 221/2009 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

încalcă principiul neretroactivității legii civile, întrucât se aplică inclusiv în situațiile în care există o hotărâre pronunțată în primă instanță care, deși nu este definitivă, este legală și temeinică raportat la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia. Ținând cont de faptul că din momentul introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul legii în forma inițială, se năștea un drept la despăgubiri neplafonate, susțin că legea aflată în vigoare la data formulării cererii este aplicabilă pe tot parcursul procesului, astfel că dispozițiile legale aplicabile speței sunt cele ale

Legii nr. 221/2009

nemodificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 . Autorii excepției arată că se încalcă și principiul egalității în drepturi, creându-se situații juridice discriminatorii pentru persoanele care au obținut hotărâri definitive. Critică, totodată, și modalitatea prin care a fost modificată

Legea nr. 221/2009 , prin intermediul unei ordonanțe de urgență, în condițiile în care nota de fundamentare preciza că până la acel moment nu existau hotărâri irevocabile în această materie, așadar, nemotivând urgența reglementării, și având în vedere că ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturi și libertăți fundamentale. Susțin că se nesocotește dreptul la un proces echitabil, întrucât, prin introducerea unor plafoane derizorii ce se aplică inclusiv procedurilor judiciare în curs, se îngrădește libertatea de apreciere a judecătorului. În fine, în opinia autorilor excepției, limitarea despăgubirilor poate fi privită ca o reală expropriere în ceea ce privește foștii deținuți care deja au obținut despăgubiri echitabile, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, speranța legitimă fiind privită ca un bun.

Tribunalul Vâlcea - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate necontravenind niciuneia dintre prevederile constituționale și convenționale invocate de autorii acesteia.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, având următorul conținut:

-

Articolul I

pct. 1: "Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:

«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;

2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;

3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;».";

-

Articolul II

: "Dispozițiile Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."

În argumentarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 1 privind statul român, art. 4 care statuează cu privire la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, enumerând criteriile nediscriminării, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 care consacră principiul egalității în drepturi, art. 115 alin. (4) și (6) care reglementează condițiile în care Guvernul poate emite ordonanțe de urgență. Invocă, de asemenea, și prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, cu motivări similare și prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale.

Astfel, prin

Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , constatând că acestea instituie o inechitate, fără o motivare temeinică, obiectivă și rațională. Curtea a reținut că "Tratamentul juridic diferențiat aplicat celor care se consideră îndreptățiți la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică, în funcție de momentul în care hotărârea pronunțată de instanță privind dreptul la despăgubiri rămâne definitivă, afectează drepturile persoanelor care nu dețineau o hotărâre definitivă la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 ".

Prin aceeași decizie, Curtea a constatat că "prevederile legale criticate încalcă și principiul neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, în sensul că se aplică inclusiv situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță, care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul

Legii nr. 221/2009 , nemodificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , s-a născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

nu constituie norme de procedură pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci este un act normativ care cuprinde dispoziții de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului".

Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și

art. II ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010

"înfrâng și prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetățenilor, consfințit în prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1)".

În final, Curtea a conchis că "nerespectarea acestor norme constituționale atrage și înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora «În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie»".

Având în vedere soluția de admitere pronunțată prin decizia menționată și dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", și ținând cont, în același timp, de faptul că aceasta este ulterioară sesizării Curții Constituționale cu soluționarea prezentei excepții, Curtea urmează să respingă prezenta excepție de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Constantin Barbu și Vasile Barbu în Dosarul nr. 1.695/90/2010 și, respectiv, Ioana Floarea Beniog și Constantin Dumitru Bengeanu și în Dosarul nr. 3.504/90/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2011.

PREȘEDINTELE
CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.