Decizia nr. 1327/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 56 din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Ioan Marișca și Societatea Comercială "3M AGC" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 2.406/337/2010 al Judecătoriei Zalău și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.513D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.406/337/2010, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 56 din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Ioan Marișca și Societatea Comercială "3M AGC" - S.R.L. din Cluj-Napoca în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unui cauze penale în care se fac cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 din Codul penal, și neluarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă, prevăzută și pedepsită de

art. 37 alin. (1) și (3) din Legea nr. 319/2006 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile criticate omit să cuprindă o garanție esențială referitoare la imposibilitatea dispunerii și efectuării unei percheziții informatice anterior începerii urmăririi penale, adică în faza actelor premergătoare. Totodată, legiuitorul nu a limitat dreptul organelor de urmărire penală de a solicita autorizarea aceleiași percheziții de mai multe ori și nu a instituit niciun fel de prevederi cu privire la infracțiunile pentru care se poate dispune percheziția sau referitoare la obligația instanței de a descrie în autorizație ce obiect este căutat sau ce elemente pot fi ridicate ori copiate pe suport informatic.

Judecătoria Zalău opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 56 din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:

"(1) Ori de câte ori pentru descoperirea și strângerea probelor este necesară cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, organul competent prevăzut de lege poate dispune efectuarea unei percheziții.

(2) Dacă organul de urmărire penală sau instanța de judecată apreciază că ridicarea obiectelor care conțin datele prevăzute la alin. (1) ar afecta grav desfășurarea activității persoanelor care dețin aceste obiecte, poate dispune efectuarea de copii, care pot servi ca mijloc de probă și care se realizează potrivit art. 55 alin. (3).

(3) În cazul în care, cu ocazia cercetării unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, se constată că datele informatice căutate sunt cuprinse într-un alt sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice și sunt accesibile din sistemul sau suportul inițial, se poate dispune, de îndată, autorizarea efectuării percheziției în vederea cercetării tuturor sistemelor informatice sau suporturilor de stocare a datelor informatice căutate.

(4) Dispozițiile din Codul de procedură penală referitoare la efectuarea percheziției domiciliare se aplică în mod corespunzător."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 27 referitor la Inviolabilitatea domiciliului, art. 28 referitor la Secretul corespondenței, art. 53 referitor la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiile art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la Dreptul la respectarea vieții private și de familie.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Aspectele învederate de autorii excepției de neconstituționalitate vizează, în mod direct, modificarea și completarea normei legale supuse controlului de constituționalitate. Or, Curtea Constituțională, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate modifica sau completa textul de lege supus controlului său, această competență revenind, în mod exclusiv, legiuitorului.

Totodată, Curtea constată că, pe lângă aspectele de lege ferenda pe care autorii excepției le susțin, aceștia nu critică în mod direct textul

art. 56 din Legea nr. 161/2003 , întrucât nemulțumirea lor se circumscrie și unor aspecte de interpretare și aplicare a legii, respectiv a prevederilor

art. 56 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 , coroborate cu cele ale art. 100 și următoarele referitoare la percheziție din Codul de procedură penală. Or, nici interpretarea și nici aplicarea normelor legale supuse controlului Curții Constituționale și cu atât mai puțin interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale cu care acestea se coroborează nu intră în competența de judecată a instanței constituționale. O asemenea competență aparține, în mod exclusiv, instanțelor de judecată.

Pe cale de consecință, prezenta excepție urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 56 din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Ioan Marișca și Societatea Comercială "3M AGC" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 2.406/337/2010 al Judecătoriei Zalău.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2011.