Decizia nr. 1419/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea în ședința publică din 29 septembrie 2011 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) și b) și art. 108^5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Banat - Crișana S.A. din Arad în Dosarul nr. 6.762/1.285/2010 al Tribunalului Comercial Cluj, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.284D/2010.

Dezbaterile au avut loc la data de 29 septembrie 2011, în prezența reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, domnul consilier juridic Gheorghe-Dănuț Porumb, precum și a reprezentantului Ministerului Public, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în conformitate cu prevederile art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 13 octombrie 2011. La acea dată, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 20 octombrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea comercială nr. 818/CC/2010 din 13 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.762/1.285/2010, Tribunalul Comercial Cluj a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) și b) și art. 108^5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Banat-Crișana - S.A. din Arad într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației în anulare formulate împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a amenzii aplicate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sancționează introducerea unei cereri cu rea-credință. Legiuitorul român nu definește reaua-credință în cuprinsul Codului de procedură civilă și nu enumeră nici criteriile după care o cerere ar putea fi apreciată obiectiv ca fiind exercitată cu rea-credință, justițiabilul putând avea astfel o temere de a introduce o cerere de chemare în judecată. Potrivit art. 108^5 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea interesată poate face cerere de reexaminare împotriva hotărârii prin care s-a aplicat amenda judiciară, însă cererea de reexaminare se judecă de aceeași instanță și același judecător, potrivit practicii Tribunalului Comercial Cluj, fiind astfel încălcat dreptul părților la un recurs efectiv.

Autorul mai arată că prin instituirea unor sancțiuni pecuniare se îngrădește accesul liber la justiție, renunțând a se mai adresa acestuia, întrucât existența posibilității ca părțile să suporte o amendă judiciară este de natură să le inducă o stare de temere și de autocenzurare în a se adresa cu cereri justiției, alegând de multe ori calea de a renunța să se adrese justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și a intereselor lor legitime.

Reglementarea criticată încalcă toate garanțiile constituționale și convenționale menționate în măsura în care cererea de reexaminare se soluționează de însăși instanța care a dispus măsura sancționatorie. Verificarea sancțiunii amenzii judiciare de către aceeași instanță care a dispus măsura sancționatorie suprimă dreptul părților la un recurs efectiv, întrucât nu există o posibilitate de cenzurare a hotărârii pronunțate de către o instanță superioară.

Tribunalul Comercial Cluj consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, argumentele aduse în sprijinul ei de către autor fiind lipsite de temeinicie. Instanța arată că scopul dispozițiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) și b) din Codul de procedură civilă este acela de a sancționa abuzul de drept procesual al oricărei persoane care ar deturna dreptul recunoscut constituțional de acces la justiție de la scopul său economic și social, transformând acest drept într-un mijloc de șicanare a părții adverse.

Referitor la dispozițiile art. 108^5 din Codul de procedură civilă, instanța arată că art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale instituie dreptul de acces la o verificare judiciară efectivă a susținerilor oricărei persoane care pretinde încălcarea unui drept protejat de Convenție. Or, calea de atac de retractare reprezentată de cererea de reexaminare a amenzii judiciare este o verificare judiciară efectivă în sensul art. 13 din Convenție, fiind o analiză pe fond a legalității și temeiniciei sancțiunii și, eventual, a elementelor de fapt necunoscute la momentul aplicării sancțiunii, învederate în calea de atac. Susținerile autorului excepției referitoare la lipsa de imparțialitate prezumată a judecătorului care soluționează cererea de reexaminare nu au nicio legătură cu constituționalitatea normei atacate, acesta putând formula, dacă consideră necesar, o cerere de recuzare.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) și b) și art. 108^5 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:

- Art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) și b): "Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:

1. cu amendă judiciară de la 500.000 lei la 7.000.000 lei:

a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri vădit netemeinice;

b) formularea, cu rea-credință, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;";

- Art. 108^5: "Împotriva încheierii prevăzute la art. 108^4 cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.

Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.

Cererea se soluționează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanța de judecată ori de președintele instanței de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție privind accesul liber la justiție, precum și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la o cale efectivă de atac din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) și b) din Codul de procedură civilă, raportate la critici similare, constatând constituționalitatea acestora, în acest sens fiind

Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 10 februarie 2006,

Decizia nr. 170 din 15 aprilie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 13 mai 2004, și

Decizia nr. 59 din 11 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 7 mai 2003.

Astfel, Curtea a reținut că activitatea procesuală a părților trebuie să se desfășoare cu respectarea normelor prevăzute de lege. Stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, soluție ce rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 126 alin. (3) și ale art. 129 din Legea fundamentală.

Pentru valorificarea drepturilor și intereselor legitime părțile trebuie să acționeze cu bună-credință, iar nu în spirit abuziv, șicanatoriu, vexator pentru magistrați ori pentru instanță. Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, că exercitarea de către o persoană a unui drept ce îi este recunoscut prin lege nu poate să justifice, prin ea însăși, o prezumție a relei-credințe. De altfel, exercitarea abuzivă a unui drept se produce numai în situația în care acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut.

De asemenea, Curtea reține că nu poate fi primită nici critica autorului excepției, potrivit căreia sancționarea justițiabililor pentru nerespectarea regulilor de procedură ar împiedica accesul liber la justiție, deoarece, potrivit art. 108^5 din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii de stabilire a sancțiunii se poate formula o cerere de reexaminare.

Prin urmare, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, Curtea urmând a respinge prezenta excepție, ca neîntemeiată.

II. Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^5 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, cu titlu de exemplu,

Decizia nr. 260 din 20 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 7 mai 2007,

Decizia nr. 976 din 25 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 1 octombrie 2009, și

Decizia nr. 525 din 27 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Curtea respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Instanța de contencios constituțional a statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Curtea a constatat prin aceste decizii că legiuitorul prin reglementarea art. 108^5 din Codul de procedură civilă a dorit instituirea unei căi de atac particulare, care se califică ca fiind o cale specifică de retractare. Întrucât aplicarea amenzii constituie un incident procedural, ea va fi aplicată de către judecătorii învestiți cu acțiunea principală. Cenzurarea încheierii de stabilire a amenzii de către instanța care a dispus sancțiunea este firească, deoarece aplicarea amenzii nu implică o judecată de fond.

Dacă cererea de reexaminare este admisă ca urmare a constatării faptului că sancțiunea a fost aplicată fără temei sau cu încălcarea unor dispoziții legale, amenda aplicată poate fi revocată sau poate fi redusă în situația în care se apreciază cuantumul amenzii aplicate ca fiind prea mare în raport cu abaterea săvârșită.

Faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluționându-se de către instanța de judecată ori de președintele instanței de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constituționale, întrucât instanța nu soluționează fondul litigiului. Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părților, în temeiul art. 85 din Codul de procedură civilă, și se soluționează prin încheiere irevocabilă. Există în acest caz doar posibilitatea de a reveni asupra amenzii sau despăgubirii, în scopul de a ușura situația persoanei obligate la plata acestora, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. Pe această cale nu se realizează un control pe fond propriu-zis, iar faptul că aceeași instanță care a pronunțat hotărârea judecă și cererea de reexaminare nu este de natură să influențeze aprecierea judecătorilor, întrucât aspectele analizate pe calea reexaminării sunt diferite de cele examinate în fond.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, Curtea urmând a respinge prezenta excepție, ca neîntemeiată.

Distinct de cele mai sus arătate, Curtea reține că prevederile legale criticate nu contravin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât acestea se referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, or, așa cum s-a arătat mai sus, cererea de reexaminare nu presupune o judecare pe fond a litigiului. În acest sens a se vedea Decizia de admisibilitate din 6 iulie 2000, pronunțată în cauza Moura Carreira și Margarida Lourenco Carreira împotriva Portugaliei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că sfera de aplicare a art. 6 din Convenție vizează drepturile și obligațiile cu caracter civil care trebuie să constituie obiectul - sau unul dintre obiectele - litigiului, iar rezultatul unei astfel de proceduri trebuie să fie direct determinant pentru un astfel de drept, ceea ce în speța de față nu este cazul - cererea de reexaminare fiind un incident procedural care nu vizează fondul pretenției deduse judecății instanței.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica autorului excepției potrivit căreia modul de soluționare a cererii de reexaminare determină o restrângere nejustificată a dreptului la o cale efectivă de atac, aducându-se astfel atingere art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât cererea de reexaminare este o verificare judiciară efectivă, fiind analizate pe fond legalitatea și temeinicia sancțiunii amenzii și ale elementelor necunoscute la momentul aplicării acesteia.

Cu privire la susținerea autorului excepției de neconstituționalitate referitoare la situația întâlnită în practică, în care judecătorul care a aplicat amenda soluționează și cererea de reexaminare, Curtea reține că modul de aplicare de către instanțe a normei legale criticate nu constituie o veritabilă critică de neconstituționalitate.

Curtea apreciază că soluționarea cererii de reexaminare de către aceeași instanță care a aplicat amenda și care a fost învestită cu soluționarea fondului litigiului, dar în complete cu compunere diferită, nu este de natură a susține critica de neconstituționalitate, legiuitorul prin aceasta nu a înțeles să limiteze accesul la justiție sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în condiții egale a acestor drepturi constituționale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, de natură a preveni eventualele abuzuri și tergiversarea soluționării cauzelor deduse judecății.

În fine, Curtea constată că în

Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010, cod de procedură civilă care nu își produce încă efectele și care va intra în vigoare la data care va fi prevăzută în legea pentru punerea în aplicare a acestuia, legiuitorul a simțit nevoia limpezirii textului de lege și a prevăzut în alin. (3) al art. 186 că "În toate cazurile, cererea se soluționează, cu citarea părților, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea."

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) și b) și art. 108^5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Banat - Crișana S.A. din Arad în Dosarul nr. 6.762/1.285/2010 al Tribunalului Comercial Cluj.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2011.