Decizia nr. 1581/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 și art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Semtrust 2001" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 36.328/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 91D/2011.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Theodor Rus, cu delegație depusă la dosar, lipsind partea Cristinel Prisăcaru, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate pentru motivele invocate în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 36.328/300/2010, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 și art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Semtrust 2001" - S.R.L. din București, petentă într-o cauză penală având ca obiect o plângere împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, 24 și art. 131 alin. (1), precum și prevederilor art. 6 paragraful 1 teza întâi și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu răspund exigențelor sub aspectul coerenței și clarității, fiind incerte, eliptice, neclare și greu accesibile. Astfel, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu soluționează plângerea în termen de 20 de zile, persoana vătămată este ținută, sub sancțiunea decăderii, să se adreseze instanței în termen de 20 de zile de la expirarea termenului inițial de soluționare a plângerii de către procurorul ierarhic superior. Persoana vătămată este astfel sancționată pentru culpa procurorului ierarhic superior, în condițiile în care textele de lege criticate nu prevăd nicio sancțiune pentru acesta din urmă.

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 277 și art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, acestea din urmă fiind modificate prin

Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 277: "Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată.";

- Art. 278^1 alin. 2: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) care consacră statul de drept, democratic și social, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) privind raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 referitoare la dreptul la apărare și ale art. 131 privind rolul Ministerului Public, precum și a prevederilor art. 6 paragraful 1 teza întâi și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 277 și art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi constituționale și convenționale invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 825 din 8 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008,

Decizia nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, și

Decizia nr. 497 din 7 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a textelor de lege atacate. Cu acele prilejuri Curtea a reținut, pe de o parte, că dispozițiile de lege criticate reprezintă o concretizare a normelor constituționale ce consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenței termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituție, iar pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanță cu prevederile constituționale ale art. 16.

Referitor la încălcarea art. 24 din Constituție, Curtea constată că textele de lege atacate nu conțin niciun fel de reglementare care să contravină acestor norme care garantează dreptul la apărare.

Eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluționarea plângerilor adresate acestora, la care face referire în motivare autorul excepției și care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii acestuia, nu constituie motive de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional.

În fine, nu poate fi reținută incidența în prezenta cauză a prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și art. 131 alin. (1) și nici a prevederilor art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să conducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția din deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 277 și art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Semtrust 2001" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 36.328/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 decembrie 2011.