Decizia nr. 1180/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, reprezentat prin IPS Pimen - Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, în Dosarul nr. 990/314/2010 al Judecătoriei Suceava și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.733D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 1.569 din 16 noiembrie 2010 , pronunțată în Dosarul nr. 990/314/2010, Tribunalul Suceava - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, ca urmare a admiterii recursului declarat împotriva Încheierii din 3 februarie 2010, pronunțată de Judecătoria Suceava, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, reprezentat prin IPS Pimen - Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de suspendare provizorie a executării silite.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil. În acest sens arată că exigențele unui proces echitabil implică efectuarea actelor de procedură într-un mod care să permită desfășurarea normală a procesului, cu respectarea dreptului la apărare, a principiului contradictorialității, publicității și a autorității de lucru judecat.

Astfel, arată că președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării fără citarea părților, fapt ce reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil și totodată se creează și o inegalitate procesuală. De asemenea, dispozițiile criticate permit suspendarea executării unei hotărâri definitive și executorii de către președintele instanței și nu "de către o instanță" în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar o hotărâre judecătorească definitivă, ce constituie titlu executoriu, devine "inoperantă", fie și temporar, nesocotindu-se puterea de lucru judecat.

Tribunalul Suceava opinează în sensul că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că textul criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, se constată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității acelorași prevederi legale, criticate în raport cu aceleași dispoziții constituționale, cu argumente similare, formulate de același autor, însă în alte cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești, în acest sens fiind

Decizia nr. 669 din 10 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, prin care Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate.

Prin

Decizia nr. 810 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate prevăd posibilitatea ca președintele instanței să dispună, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din dreptul comun. Așadar, suspendarea provizorie se dispune ca o măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.

Curtea constată că măsura suspendării provizorie a executării silite, în cazuri urgente, nu este de natură a aduce atingere dreptului persoanei la un proces echitabil, în mod public, și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, ci, dimpotrivă, asigură toate garanțiile pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.

De asemenea, în ceea ce privește critica referitoare la faptul că președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării fără citarea părților, încălcându-se, astfel, exigențele unui proces echitabil care implică efectuarea actelor de procedură într-un mod care să permită desfășurarea normală a procesului, cu respectarea dreptului la apărare, a principiului contradictorialității, publicității și a autorității de lucru judecat, Curtea observă că aceasta nu poate fi reținută, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice.

Referitor la pretinsa inegalitate procesuală creată de dispozițiile criticate, Curtea constată că acestea nu aduc atingere prevederilor constituționale privind egalitatea în fața legii, deoarece dispozițiile legale criticate nu stabilesc discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație procesuală, fără nicio deosebire.

De altfel, prin

Decizia nr. 236 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2006, Curtea a observat că art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu conține măsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalității în fața legii, întrucât măsura instituită prin acesta se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în fața legii.

Neintervenind elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, reprezentat prin IPS Pimen - Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, în Dosarul nr. 990/314/2010 al Judecătoriei Suceava.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2011.