Decizia nr. 1307/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Doru Munteanu Arghir în Dosarul nr. 621/59/2010 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.498D/2010.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, avocat Alexandru Țiclea, din Baroul București, cu delegație depusă la dosar, și se constată lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate și depune la dosar note scrise prin care reiterează motivele invocate în excepția de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 621/59/2010, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Doru Munteanu Arghir într-o cauză având ca obiect anularea unui ordin al ministrului justiției cu privire la încetarea calității de executor judecătoresc.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât nu disting între pensionarea la cerere, cu consecința încetării calității de executor judecătoresc, și pensionarea pentru limită de vârstă, situație care nu ar putea atrage încetarea calității de executor judecătoresc decât cu încălcarea dispozițiilor constituționale și internaționale menționate. Autorul arată că îi este îngrădit dreptul la muncă prin dobândirea, în mod legal, a unui alt drept, respectiv dreptul la pensie pentru limită de vârstă, deși ambele drepturi sunt prevăzute de Legea fundamentală și pot fi cumulate, prin aceasta fiind încălcat și principiul restrângerii exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale. De asemenea, autorul consideră că prin încetarea activității de executor judecătoresc, pe motiv de pensionare pentru limită de vârstă, a fost discriminat pe criteriul de vârstă. În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate, în baza cărora a fost emis ordinul ministrului justiției de încetare a activității pe motiv de pensionare, încalcă și principiul constituțional al neretroactivității legii.

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece îndeplinirea unui serviciu de interes public, cum este cel prestat de executorii judecătorești, nu constituie un drept absolut, astfel încât este opțiunea legiuitorului ca această activitate să fie desfășurată doar în anumite condiții și să înceteze în momentul pensionării.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susținerile reprezentantului autorului excepției, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările și completările ulterioare, text de lege care are următorul cuprins: "(1) Calitatea de executor judecătoresc încetează: [...] b) prin pensionare sau în cazul constatării incapacității de muncă, în condițiile legii;".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 148 alin. (2) și (4) privind prioritatea prevederilor tratatelor Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne din Constituție, precum și ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 pct. 2 și 4 privind demnitatea umană, art. 20 privind egalitatea de șanse și de tratament în materie de angajare și profesie, fără discriminare în funcție de sex, art. 23 privind dreptul persoanelor vârstnice la protecție socială și art. 24 privind dreptul la protecție în caz de concediere din Carta Socială Europeană, precum și art. 5 privind principiul subsidiarității și art. 6 privind relația dintre Uniunea Europeană și drepturile omului din Tratatul Uniunii Europene.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 22 din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești conține două categorii de dispoziții: la alin. (1) sunt enumerate cazurile în care încetează calitatea de executor judecătoresc [a) la cerere; b) prin pensionare sau în cazul constatării incapacității de muncă, în condițiile legii; c) prin desființarea biroului executorului judecătoresc, urmată de neexercitarea fără justificare de către titularul acestuia a profesiei, în condițiile legii, într-un alt birou, în termen de 6 luni; d) prin excluderea din profesie, dispusă ca sancțiune disciplinară, în condițiile prezentei legi; e) în cazul condamnării definitive la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea unei infracțiuni; f) în cazul constatării văditei sale incapacități profesionale; g) în cazul în care executorul judecătoresc nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 15 lit. a), b), d), e) și f)], iar la alin. (2) sunt prevăzute condițiile procedurale în care se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiției, la solicitarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești sau din oficiu, încetarea calității de executor judecătoresc.

Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006, a stabilit cu titlu de principiu că dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o dorește, în anumite condiții stabilite de legiuitor. Prin urmare, legiuitorul este singurul competent să stabilească atât criteriile de acces sau primire într-o profesie, meserie, cât și condițiile de încetare a exercitării acesteia.

Desigur, legiuitorul reglementând aceste criterii și condiții trebuie să respecte drepturile și libertățile fundamentale prevăzute de Constituție. De asemenea, aceste criterii trebuie să respecte dispozițiile art. 16 din Constituție, în sensul de a nu fi impuse în scopul discriminării unor categorii de cetățeni.

În cauza de față, Curtea constată că textul legal criticat impune un criteriu de încetare a calității de executor judecătoresc, cu alte cuvinte, unul de încetare a exercitării unei profesii, și anume prin pensionare. Legiuitorul este îndrituit să adopte astfel de norme, Constituția negarantând exercitarea sie die a unei profesii. Este de observat grija legiuitorului de a stabili un criteriu care depinde exclusiv de manifestarea de voință a persoanei care îndeplinește condițiile de pensionare și nu de vreun alt element, spre deosebire de Codul muncii, unde contractul individual de muncă, deci și calitatea de angajat, încetează "la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare;" ( art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011).

Prin urmare, textul legal criticat constituie o derogare de la regimul de drept comun de pensionare, fiind, de altfel, unul care consacră o soluție legislativă favorabilă autorului excepției, întrucât condiționează încetarea calității de executor judecătoresc chiar de conduita sa personală. De altfel,

art. 103 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010 prevede în mod expres că "pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite [...] depusă personal ori prin mandatar desemnat prin procură specială".

Toate cele expuse mai sus demonstrează în mod univoc opțiunea legiuitorului de a lăsa la libera apreciere a executorului judecătoresc momentul încetării calității sale. Această opțiune legislativă este justificată de faptul că executorii judecătorești efectuează un serviciu de interes public, îndeplinind acte de autoritate publică, iar legiuitorul a dorit asigurarea continuității prestării acestui serviciu.

Rezultă că norma legală criticată se aplică în mod egal tuturor executorilor judecătorești, fără a institui vreo discriminare bazată pe criteriul vârstei.

Curtea mai reține că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere art. 41 alin. (1) din Constituție, întrucât executorii judecătorești efectuează un serviciu de interes public, îndeplinind acte de autoritate publică, iar dreptul exercitării unei anumite profesii, meserii sau ocupații nu poate fi absolutizat. Astfel cum s-a arătat, instituirea prin lege a condițiilor în care o anumită profesie poate fi desfășurată, precum și a condițiilor de încetare a exercitării acesteia nu aduce atingere dreptului la muncă consacrat de Legea fundamentală. Prevederile legale criticate nu instituie o restrângere a dreptului la muncă, ci stabilesc condițiile de încetare a calității de executor judecătoresc, Constituția negarantând exercitarea unui serviciu de interes public sine die.

În consecință, neexistând nicio încălcare a dreptului constituțional la muncă, art. 53 din Constituție, invocat în susținerile autorului excepției, nu are incidență în cauză.

Invocarea celorlalte prevederi constituționale sau cuprinse în acte ale Uniunii Europene pune în evidență faptul că autorul excepției se confruntă mai degrabă cu o problemă de interpretare și aplicare a legii, respectiv faptul că după dobândirea calității de executor judecătoresc a beneficiat de pensie anticipată, care în condițiile inițiale ale

Legii nr. 19/2000 , în lipsa vreunei prevederi speciale a acesteia, se transforma în pensie pentru limită de vârstă, atunci când persoana îndeplinea condițiile prevăzute de lege. Prin urmare este de competența instanței stabilirea faptului dacă această pensie anticipată devenea, la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, automat o pensie pentru limită de vârstă sau era nevoie în acest sens de o cerere.

De asemenea, cu privire la încălcarea normelor de procedură prevăzute de alin. (2) din lege, competentă să se pronunțe este exclusiv instanța judecătorească sesizată cu acțiunea având ca obiect anularea actului administrativ.

În fine, Curtea reține că, potrivit

Legii nr. 188/2000 , pensionarea constituie o modalitate de încetare a calității de executor judecătoresc, iar în situația în care executorul judecătoresc se pensionează pentru limită de vârstă, acesta se poate reîncadra în muncă, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei, și va putea cumula pensia cu veniturile realizate din desfășurarea activității de executor judecătoresc.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Doru Munteanu Arghir în Dosarul nr. 621/59/2010 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie 2011.