Decizia nr. 1583/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9^3 alin. (1) lit. g) pct. 2 și 3 și

art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorului, excepție ridicată de ING Bank NV Amsterdam - Sucursala București în Dosarul nr. 17.140/299/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 96D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent-șef, referind asupra cauzei, arată că partea Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor - C.P.C.M.B, a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 17.140/299/2009, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9^3 alin. (1) lit. g) pct. 2 și 3 și

art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorului.

Excepția a fost ridicată de recurentul ING Bank NV Amsterdam - Sucursala București cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 937 din 26 ianuarie 2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravențională în contradictoriu cu intimatul Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor - C.P.C.M.B.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale menționate încalcă art. 23 alin. (12) din Constituție, precum și prevederile art. 6 și 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, aplicabile prin intermediul prevederilor constituționale ale art. 11 și 20, deoarece nu sunt suficient de precise, clare și previzibile pentru a permite furnizorilor de servicii financiare să își regleze conduita juridică. Astfel, consideră că teza "cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv" îndepărtează posibilitatea de diversificare a dobânzii de referință în funcție nu doar de valuta în care se acordă creditul, ci și de alte elemente care circumstanțiază tipurile de produse de creditare. De asemenea, consideră că sunt înfrânte și prevederile constituționale ale art. 45, 135 și 53, deoarece "nu se ține seama de circumstanțe, factori economici financiari specifici fiecărui credit în parte, fiecărui tip de consumator persoană fizică, impunerea unei dobânzi de referință unice nefiind conformă cu scopul protecției interesului consumatorului".

Instanța de judecată consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale părții, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9^3 alin. (1) lit. g) pct. 2 și 3 și

art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2008, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 9^3 alin. (1) lit. g) pct. 2 și 3: "În cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați să respecte următoarele reguli: [...]

g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: [...]

2. dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;

3. formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia;";

- Art. 50 alin. (1) lit. e): "Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: [...]

e) încălcarea dispozițiilor art. 9^1, art. 9^2 și art. 9^3, cu amendă contravențională de la 5.000 lei la 50.000 lei;".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin aceste texte legale sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 11 referitoare la raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 23 alin. (12) care consacră principiul legalității pedepsei, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 135 privind economia României, precum și prevederile art. 6 și 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv legalitatea pedepsei.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate sunt suficient de precise, clare și previzibile pentru a permite furnizorilor de servicii financiare să își regleze conduita juridică, impunerea prin efectul legii a unei dobânzi de referință unice pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv fiind o măsură de protecție a consumatorului.

Această modalitate de reglementare reprezintă opțiunea legiuitorului, care a ales să ocrotească un interes de ordin general, public, în vederea prevenirii și combaterii faptelor care pot afecta securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora. Astfel, legiuitorul a urmărit întărirea protecției acordate cetățenilor în calitatea acestora de consumatori împotriva unor practici incorecte promovate de operatorii economici, precum și asigurarea unui echilibru în raporturile dintre operatorul economic și consumator, având în vedere raportul disproporționat de resurse și forță economică existent între aceștia.

În aceste condiții, nu se poate susține încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Totodată, Curtea observă că nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 45 și 135, deoarece garantarea și exercitarea accesului liber al persoanei la o activitate economică se fac cu respectarea legii, inclusiv a reglementărilor privind protecția consumatorilor.

De asemenea, Curtea observă că art. 23 alin. (12) din Constituție și art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale invocate în susținerea excepției nu au incidență în cauză.

În fine, dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere nici art. 53 din Constituție, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care în cauza de față nu s-a constatat.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9^3 alin. (1) lit. g) pct. 2 și 3 și

art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorului, excepție ridicată de ING Bank NV Amsterdam - Sucursala București în Dosarul nr. 17.140/299/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 decembrie 2011.