Decizia nr. 1486/2011

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marius Dumitru Irimia în Dosarul nr. 13.345/245/2008 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.009D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 13.345/245/2008, Curtea de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Marius Dumitru Irimia într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului civil formulat împotriva unei decizii civile prin care a fost soluționată o acțiune în grănițuire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că interpretarea ce se poate da dispozițiilor art. 299 alin. 1 raportat la art. 282^1 din Codul de procedură civilă, în sensul că împotriva hotărârilor date în apel, atunci când, potrivit legii, hotărârile nu erau supuse apelului, nu se mai poate declara recurs este neconstituțională.

Interpretarea menționată duce la menținerea unei hotărâri judecătorești pronunțate cu încălcarea normelor imperative de organizare judecătorească referitoare la compunerea completelor de judecată și cu încălcarea normelor de procedură privind judecarea recursului. Calificarea căii de atac este atributul instanței de judecată. O parte din proces nu poate fi sancționată pentru eroarea făcută de instanța de control judiciar în calificarea căii de atac cu care a fost învestită.

De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate mai arată că o astfel de interpretare contravine și principiului nediscriminării. Astfel, în cauze similare, ar exista justițiabili care ar fi judecați în complet de trei judecători și după procedura prevăzută la art. 299-316 din Codul de procedură civilă, în timp ce alți justițiabili, datorită greșitei calificări a căii de atac de către instanța de control judiciar, ar fi judecați în complet de doi judecători și după procedura prevăzută de art. 282-298 din Codul de procedură civilă, fără a avea nicio posibilitate legală de a contesta greșita calificare.

Curtea de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, în considerarea unor situații speciale, este atributul exclusiv al legiuitorului, iar aceasta nu reprezintă încălcarea liberul acces la justiție al părții. De asemenea, instanța de judecată consideră că suprimarea unei căi de atac în anumite pricini nu îngrădește nici liberul acces la justiție, nici dreptul la un proces echitabil.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 282^1 din Codul de procedură civilă. Din motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 282^1 și art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care au următorul conținut:

- Art. 282^1: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă și luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale și în alte cazuri prevăzute de lege.

Hotărârile instanțelor judecătorești prin care se soluționează plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.";

- Art. 299 alin. 1: "Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în realitate, aspectele relevate nu se constituie într-o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci reprezintă chestiuni care țin de modul de interpretare și aplicare a legii. Or, așa cum rezultă din dispozițiile art. 126 din Constituție, numai instanțele judecătorești sunt competente a se pronunța asupra interpretării și aplicării legii. Astfel, se observă că cele arătate în excepția de neconstituționalitate sunt aspecte a căror soluționare excedează competenței instanței constituționale, ceea ce și determină inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate ridicate.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282^1 și ale art. 299 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marius Dumitru Irimia în Dosarul nr. 13.345/245/2008 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2011.