Decizia nr. 1360/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 alin. (4) din Legea nr. 448/2006

privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepție ridicată de Elena Băicoianu în Dosarul nr. 23.480/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.088D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate au în vedere o cauză de încetare a unui contract intuitu personae, respectiv un contract încheiat în vederea asigurării asistenței și îngrijirii unei persoane cu handicap. Astfel, este firesc ca decesul acesteia să atragă încetarea raportului juridic de care era ținut asistentul personal.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 234.803/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 alin. (4) din Legea nr. 448/2006

privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepție ridicată de Elena Băicoianu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat, care prevede încetarea de drept a contractului individual de muncă al asistentului personal al persoanei cu handicap în cazul decesului acesteia din urmă, este discriminatoriu, întrucât îl lipsește pe asistent de la dreptul la preaviz și dreptul la protecție împotriva șomajului de care ceilalți salariați se bucură.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că între persoana cu handicap și asistentul personal există un contract intuitu personae. Astfel, dispariția fizică a persoanei asistate va duce la încetarea de drept a contractului de muncă al asistentului, acesta fiind încheiat în considerarea persoanei căreia i se acordă asistență și îngrijire.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât contractul individual de muncă dintre asistentul personal și persoana cu handicap este un contract intuitu personae, astfel că decesul persoanei îngrijite duce firesc la încetarea de plin drept a contractului, fără ca aceasta să reprezinte o încălcare a exercițiului dreptului la protecția socială a muncii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 39 alin. (4) din Legea nr. 448/2006

privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, dispoziții potrivit cărora "Contractul individual de muncă al asistentului personal încetează de drept în cazul decesului persoanei cu handicap grav."

Autorul excepției consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare dispozițiilor art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

art. 35 din Legea nr. 448/2006

instituie, ca o măsură de protecție a persoanelor cu handicap grav, posibilitatea acestora de a beneficia de un asistent personal a cărui remunerație este suportată de către autoritățile locale, respectiv primăria localității de domiciliu sau reședință a persoanei cu handicap grav. Pentru aceasta, art. 39 alin. (1) din legea amintită prevede încheierea unui contract individual de muncă între asistentul personal și primărie, beneficiar al acestui contract fiind însă persoana cu handicap grav, care solicită acordarea acestui serviciu. Prin urmare, contractul dobândește un caracter intuitu personae, solicitarea persoanei cu handicap grav în vederea acordării unui asistent personal fiind elementul esențial care determină încheierea contractului individual de muncă. În mod corespunzător, decesul persoanei cu handicap grav determină, în mod firesc, încetarea contractului individual de muncă, întrucât acesta rămâne fără obiect.

Evident, o astfel de împrejurare nu poate fi prevăzută cu exactitate, astfel că ar fi imposibilă stabilirea unei perioade de preaviz, tratamentul juridic fiind adaptat situației obiective avute în vedere. Mutatis mutandis, se poate spune că dispozițiile de lege criticate sunt asemănătoare celor dispuse de art. 56 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, potrivit cărora contractul individual de muncă încetează de drept "la data decesului salariatului sau al angajatorului persoană fizică, precum și în cazul dizolvării angajatorului persoană juridică, de la data la care angajatorul și-a încetat existența conform legii".

Ca și în situația celor care cad sub incidența dispozițiilor amintite ale Codului muncii, încetarea de drept a contractului individual de muncă în temeiul textului de lege criticat nu reprezintă un obstacol în obținerea drepturilor de asigurări sociale în condițiile stabilite de lege. Astfel,

art. 17 și 34 din Legea nr. 76/2002

privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, stabilind cerințele pe care o persoană trebuie să le îndeplinească în vederea obținerii indemnizației de șomaj, nu instituie nicio condiție privind respectarea unui termen de preaviz cu prilejul încetării raportului de muncă. De altfel, rațiunea acordării acestui termen cu prilejul încetării raporturilor de muncă din cauze neimputabile salariatului este aceea de a proteja pe acesta din urmă, și nicidecum de a constitui o piedică în obținerea dreptului de a beneficia de protecție socială. Astfel, existența unor cauze obiective care împiedică acordarea perioadei de preaviz, precum cea avută în vedere de

art. 39 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 , ori a nerespectării obligației legale de către angajator în sensul acordării acestei perioade nu poate dobândi semnificația interzicerii acordării dreptului la indemnizația de șomaj, drept fundamental consacrat de art. 47 alin. (2) din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 alin. (4) din Legea nr. 448/2006

privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepție ridicată de Elena Băicoianu în Dosarul nr. 23.480/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2011.