Decizia nr. 1366/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor pct. 2.5.6 din anexa nr. 1 la

Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Medamira Popa în Dosarul nr. 4.137/108/2010 al Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului nr. 4.672D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, considerând că justificarea condiției impuse de textul de lege criticat se regăsește în ideea armonizării interesului particular cu cel general, în acord cu dispozițiile art. 44 alin. (7) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.137/108/2010, Tribunalul Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor pct. 2.5.6 din anexa nr. 1 la

Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Medamira Popa într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, întrucât obligarea proprietarului de a solicita acordul autentic al vecinilor în anumite cazuri de utilizare a bunului său, indiferent dacă această utilizare este cu bună-credință sau constituie un abuz de drept, creează o discriminare între drepturile proprietarului și cele ale vecinului. De asemenea, se limitează grav exercițiul dreptului de proprietate în baza unei presupuse vătămări viitoare a vecinilor și se instituie o prezumție de rea-credință a proprietarului.

Tribunalul Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional, acesta neaducând atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fără privilegii și fără discriminări pe considerente arbitrare. Precizează că

Legea nr. 50/1991

reglementează condițiile în care trebuie să aibă loc executarea lucrărilor de construcții, stabilind în sarcina proprietarului anumite obligații ce derivă din necesitatea protejării interesului general pe care urbanismul și amenajarea teritoriului, precum și securitatea și siguranța în construcții îl reprezintă. Astfel, arată că pot fi stabilite anumite limitări fie în privința dreptului de proprietate, fie în privința unor atribute ale acestuia, în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane, esențial fiind ca prin aceste restricții să nu se anihileze dreptul de proprietate, ceea ce, în speță, nu este cazul.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile pct. 2.5.6 din anexa nr. 1 la

Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. În realitate, Curtea observă că autorul excepției vizează, prin critica sa, prevederile subpunctului 2.5.6 al pct. 2 - "Memoriu" al Listei I - "Piese scrise" a secțiunii A - "Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - P.A.C." din anexa nr. 1 la

Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 16 decembrie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 261/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 16 iulie 2009, dispoziții asupra cărora urmează să se pronunțe prin prezenta decizie. Acestea prevăd că proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire trebuie să conțină "Acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate."

În opinia autorului excepției, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 44 alin. (2) care garantează și ocrotește în mod egal proprietatea privată, indiferent de titular și art. 57 potrivit căruia cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit textului de lege criticat, autorizarea executării lucrărilor de construcții poate fi făcută numai dacă documentația tehnică întocmită în acest scop cuprinde, alături de celelalte piese scrise și desenate, acordul vecinilor, exprimat în formă autentică. Legiuitorul a impus îndeplinirea acestei condiții pentru anumite tipuri de construcții, în considerarea posibilului efect negativ pe care ar putea să îl aibă realizarea acestora asupra exercițiului dreptului de proprietate al proprietarilor vecini. Astfel, norma criticată are ca finalitate evitarea producerii unei tulburări a folosinței imobilelor proprietarilor vecini și, implicit, a dreptului de proprietate al acestora. O astfel de prevedere legală reprezintă o modalitate de transpunere în practică a dispozițiilor art. 44 alin. (7) din Constituție, care stabilește că "dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Așadar, legiuitorul constituant a apreciat că asigurarea bunei vecinătăți reprezintă un deziderat care trebuie înscris în însăși Legea fundamentală. În consecință, legiuitorul ordinar a dat substanță acestei prevederi constituționale, condiția impusă prin textul de lege criticat fiind necesară pentru apărarea dreptului de proprietate în plenitudinea atributelor sale. De aceea, nu se poate susține că s-ar crea o discriminare între constructor și proprietarul vecin în ceea ce privește exercitarea dreptului de proprietate. În acest sens, din jurisprudența Curții Constituționale și din cea a Curții Europene a Drepturilor Omului se desprinde ideea că dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportă unele limitări, care trebuie să păstreze un echilibru între interesul general și interesul privat al cetățenilor, exemplificative sub acest aspect fiind

Decizia Curții Constituționale nr. 144 din 25 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 11 mai 2004, și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 septembrie 1982, pronunțată în Cauza Sporrong și Lțnnroth împotriva Suediei, paragraful 69.

Tot astfel, Curtea nu poate reține pretinsa nesocotire a dispozițiilor art. 57 din Legea fundamentală. Eventualul refuz abuziv al proprietarilor vecini de a acorda acceptul lor pentru realizarea construcției poate fi constatat de instanța de judecată, care are competența de a pronunța o hotărâre care să țină locul unui asemenea acord.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor subpunctului 2.5.6 al pct. 2 - "Memoriu" al Listei I - "Piese scrise" a secțiunii A - "Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - P.A.C." din anexa nr. 1 la

Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Medamira Popa în Dosarul nr. 4.137/108/2010 al Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2011.