Decizia nr. 1471/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. f) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 119/2010 30 iunie 2010 (prevederi anume) privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și
art. 3 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Livia-Iuliana A. Sbârcea în Dosarul nr. 2.964/96/2010 al Tribunalului Harghita - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.786D/2010.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 4.787D/2010 - 4.790D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Jakab Attila-Arpad, Mioara Ungureanu, Nagy Benedict și Elvira Bota în dosarele nr. 2.959/96/2010, nr. 2.967/96/2010, nr. 2.911/96/2010 și nr. 2.953/96/2010 ale Tribunalului Harghita - Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 4.786D/2010 - 4.790D/2010, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor 4.787D/2010 - 4.790D/2010 la Dosarul nr. 4.786D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 2 decembrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 2.964/96/2010, nr. 2.959/96/2010, nr. 2.967/96/2010, nr. 2.911/96/2010 și nr. 2.953/96/2010, Tribunalul Harghita - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și
art. 3 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Excepția a fost ridicată de Livia-Iuliana A. Sbârcea, Jakab Attila-Arpad, Mioara Ungureanu, Nagy Benedict și Elvira Bota cu prilejul soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate, care prevăd transformarea pensiilor speciale în pensii în înțelesul
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, precum și recalcularea pensiilor speciale cuvenite sau aflate în plată prin utilizarea algoritmului de calcul prevăzut de
Legea nr. 19/2000 , sunt contrare principiului constituțional al neretroactivității legii civile. Astfel, consideră că noile prevederi de lege nu pot afecta pensiile deja aflate în plată, ci trebuie să se aplice numai pensiilor ce se vor stabili în viitor, începând cu data intrării în vigoare a
Legii nr. 119/2010 . Totodată, arată că dreptul de pensie constituie un "bun" în înțelesul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar afectarea sa, prin dispozițiile art. 1 și
art. 3 din Legea nr. 119/2010 , dobândește semnificația încălcării prevederilor internaționale amintite, precum și a celor ale art. 44 din Constituție. De asemenea, susțin că prevederile de lege criticate aduc atingere și art. 47 din Constituție, precum și art. 20 alin. (1) din același act normativ fundamental, prin raportare la dispozițiile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. În sfârșit, consideră că sunt încălcate și o serie de prevederi ale Cărții drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Tribunalul Harghita - Secția civilă arată că, prin
deciziile nr. 871/2010
și nr. 873/2010, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile criticate ale
sunt conforme cu prevederile Legii fundamentale, în raport cu criticile formulate. În același timp însă arată că restrângerea dreptului la pensie, dacă acesta este privit ca un drept ce se regăsește în patrimoniul unei persoane, legal constituit la momentul dobândirii, constituie o atingere adusă art. 44 alin. (1) și art. 20 alin. (1) din Constituție, precum și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, invocă
deciziile nr. 873/2010
și nr. 871/2010, dar și
Decizia nr. 1.237/2010 , în care Curtea Constituțională, analizând a priori constituționalitatea
Legii nr. 263/2010 , s-a referit și la dispozițiile
Legii nr. 119/2010 , subliniind caracterul tranzitoriu, limitat în timp, al acestora.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 și
art. 3 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
Examinând însă criticile formulate de autorul excepției, precum și normele de lege care au legătură cu soluționarea cauzei, Curtea apreciază că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 lit. f) și
art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 119/2010 , care au următorul conținut:
- Art. 1 lit. f): "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: [...]
f) pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor;";
- Art. 3 alin. (1) și (2): "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de
Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(2) În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de
Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare."
Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la dreptul la un nivel de trai decent și dreptul la pensie, precum și art. 20 prin raportare la art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind proprietatea. De asemenea, consideră că sunt încălcate și dispozițiile art. 6 privind dreptul la siguranță, art. 17 privind proprietatea, art. 25 referitor la dreptul persoanelor în vârstă, art. 34 privind securitatea socială și art. 54 referitor la interzicerea abuzului de drept din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că unele dintre criticile formulate în prezenta cauză au mai fost supuse analizei instanței de contencios constituțional. Astfel, pronunțându-se asupra conformității Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor cu dispozițiile constituționale privind dreptul de proprietate privată, dreptul la pensie și principiul neretroactivității legii civile, Curtea, prin Deciziile nr. 871 și nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reținut, în esență, că "pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, "ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială "nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. [...] Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita".
Cu același prilej Curtea a statuat că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de «bun», ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii".
Cu privire la prevederile invocate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, act distinct ca natură juridică de celelalte tratate internaționale invocate, Curtea, prin
Decizia nr. 871/2010 , a reținut că acestea, de principiu, sunt aplicabile în controlul de constituționalitate în măsura în care asigură, garantează și dezvoltă prevederile constituționale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte în măsura în care nivelul lor de protecție este cel puțin la nivelul normelor constituționale în domeniul drepturilor omului. În consecință, Curtea a constat că prevederile cuprinse în Cartă nu sunt cu nimic afectate pentru toate considerentele sus-menționate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. f) și
art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Livia-Iuliana A. Sbârcea, Jakab Attila-Arpad, Mioara Ungureanu, Nagy Benedict și Elvira Bota în dosarele nr. 2.964/96/2010, nr. 2.959/96/2010, nr. 2.967/96/2010, nr. 2.911/96/2010 și nr. 2.953/96/2010 ale Tribunalului Harghita - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.