Decizia nr. 1352/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Abdulrazzak Eden J. Abdulrazzak în Dosarul nr. 13.108/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 București și care formează obiectul Dosarului nr. 4.551D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, arătând că derogarea cuprinsă în textul de lege criticat reprezintă o dispoziție edictată în favoarea străinului solicitant, tocmai în considerarea situației speciale în care se află acesta.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 13.108/4/2010, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Abdulrazzak Eden J. Abdulrazzak într-o cauză având ca obiect anularea hotărârii prin care Oficiul Român pentru Imigrări a dispus neacordarea permisiunii de a rămâne pe teritoriul României pe o perioadă de 5 zile de la data înregistrării cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că

art. 88 alin. (3) din Legea nr. 122/2006

exceptează străinii care sunt luați în custodie publică și pentru cei care se află în arest preventiv sau în cursul executării unei pedepse privative de libertate de la îndeplinirea condiției depunerii personale a cererii prevăzute la art. 88 alin. (1) lit. a). Cu toate acestea, străinul care se încadrează în categoriile menționate nu se va putea bucura de dispozițiile art. 89 alin. (1) din aceeași lege, potrivit cărora, în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 88 alin. (1), are permisiunea de a rămâne pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 zile de la data înregistrării cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil. Autorul excepției susține că, prevalându-se de dispozițiile

art. 89 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 , Oficiul Român pentru Imigrări va emite întotdeauna hotărâri prin care nu va permite cetățeanului străin aflat în custodie publică rămânerea pe teritoriul României pe perioada menționată. Precizează că este încălcat art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale al cărui scop îl reprezintă protejarea individului împotriva arbitrariului autorităților statale. Amintește și Hotărârea din 14 februarie 2008 a Curții Europe a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza Hussain împotriva României.

Judecătoria Sectorului 4 București nu și-a exprimat opinia cu privire la constituționalitatea textului de lege criticat, contrar prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următoarea redactare:

- Art. 88 alin. (1) lit. a): "(1) Cererea de acordare a accesului la o nouă procedură de azil poate fi depusă numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:

a) să fie depusă personal, persoana să se afle pe teritoriul României; și

b) (...)

"În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 23 privind libertatea individuală și art. 25 referitor la dreptul la liberă circulație. De asemenea, invocă art. 5 - "Dreptul la libertate și la siguranță" din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia are în vedere situația străinilor luați în custodie publică și a celor care se află în arest preventiv sau în cursul executării unei pedepse privative de libertate, în legătură cu care deduce, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a), art. 88 alin. (3) și

art. 89 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 , că, deși sunt exceptați de la obligația depunerii personale a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, nu vor beneficia de permisiunea de a rămâne pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 zile de la data înregistrării cererii. Aceasta, deoarece Oficiul Român pentru Imigrări va emite întotdeauna hotărâri prin care nu va permite acestor străini rămânerea pe teritoriul României pe o perioadă de 5 zile.

Curtea constată că, astfel motivată, excepția vizează o problemă de aplicare a legii la situații concrete, ceea ce excedează competenței instanței de contencios constituțional, care se pronunță numai asupra conformității textelor de lege supuse controlului cu dispoziții și principii cuprinse în Legea fundamentală, iar nu asupra modalității în care autoritățile publice administrative înțeleg să aplice legea la cazuri particulare.

De asemenea, Curtea reține că prevederile

art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006 , referindu-se la condițiile în care poate fi depusă cererea de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, nu pun în discuție dreptul de liberă circulație ori libertatea individuală și dreptul la siguranță, garantate prin textele din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției. În plus, instanța de contencios constituțional observă că Hotărârea din 14 februarie 2008 pronunțată în Cauza Hussain împotriva României nu are incidență în ceea ce privește soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate, întrucât, cu acel prilej, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 5 paragraful 1 lit. f) din convenția amintită, ca urmare a faptului că, în speță, în absența comunicării către reclamant a motivului plasării sale într-un centru de tranzit și a duratei acestei plasări, precum și a drepturilor și obligațiilor acestuia, detenția reclamantului nu era conformă cu cerințele dreptului intern.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Abdulrazzak Eden J. Abdulrazzak în Dosarul nr. 13.108/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2011.