Tratatul din 20 septembrie 2010

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului tratat:

a) "persoană condamnată" înseamnă orice persoană, inclusiv un minor, împotriva căreia a fost pronunțată o hotărâre pe teritoriul uneia dintre părți și care se află în detenție pe teritoriul acesteia;

b) "hotărâre" înseamnă o decizie sau o dispoziție definitivă a unei instanțe din statul emitent, prin care se aplică o condamnare unei persoane fizice;

c) "condamnare" înseamnă orice pedeapsă privativă de libertate sau orice măsură de siguranță privativă de libertate aplicată pe o perioadă limitată sau nelimitată în temeiul unei infracțiuni penale și în baza unui proces penal;

d) "stat emitent" înseamnă statul pe teritoriul căruia este pronunțată hotărârea;

e) "stat de executare" înseamnă statul către care se înaintează o hotărâre în vederea recunoașterii și executării acesteia;

f) "statul în care locuiește" persoana condamnată este statul în care persoana condamnată locuiește și și-a avut reședința conform legii în mod continuu pe o perioadă de cel puțin 5 ani și pe al cărui teritoriu urmează să își păstreze dreptul de ședere permanentă;

g) "cetățean" înseamnă, pentru România, un cetățean român, iar pentru Regatul Norvegiei, un cetățean norvegian.

Articolul 2

Desemnarea autorităților competente

1. Autoritatea competentă este, pentru România, Ministerul Justiției, iar pentru Regatul Norvegiei, Ministerul Justiției și Poliției. În sensul articolului 14, "autoritate competentă" înseamnă, pentru România, Ministerul Administrației și Internelor, iar pentru Regatul Norvegiei, Ministerul Justiției și Poliției.

2. Părțile contractante își notifică reciproc eventualele schimbări apărute în legătură cu autoritățile competente.

Articolul 3

Scopul și sfera de aplicare

1. Scopul prezentului tratat este de a stabili regulile potrivit cărora o parte contractantă urmează, cu scopul de a facilita reabilitarea socială a persoanei condamnate, să recunoască o hotărâre și să pună în executare condamnarea.

2. Prezentul tratat se aplică în cazul în care persoana condamnată se află pe teritoriul statului emitent.

3. Prezentul tratat se aplică numai pentru recunoașterea hotărârilor și executarea condamnărilor în sensul prezentului tratat. Faptul că pe lângă pedeapsa cu închisoarea a mai fost dispusă și obligarea la plata unei amenzi și/sau confiscarea, care nu a fost încă achitată, recuperată sau pusă în executare, nu va împiedica înaintarea hotărârii.

4. Prezentul tratat nu poate avea ca efect modificarea obligației de a respecta drepturile fundamentale și principiile de drept fundamentale consacrate prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Articolul 4

Criteriile pentru înaintarea hotărârii și a certificatului

1. Cu condiția ca persoana condamnată să se afle pe teritoriul statului emitent și să își fi exprimat consimțământul, atunci când acesta este necesar potrivit prevederilor articolului 6, hotărârea, însoțită de certificatul al cărui model este prevăzut în anexa I, poate fi înaintată celeilalte părți contractante atunci când:

a) cealaltă parte contractantă este statul de cetățenie al persoanei condamnate sau statul în care aceasta locuiește; ori

b) cealaltă parte contractantă este statul cu care, deși nu este statul prevăzut la litera a), persoana condamnată are legături strânse care justifică efectuarea transferării, iar autoritatea competentă a acelei părți contractante este de acord cu înaintarea hotărârii și a certificatului.

2. Înaintarea hotărârii și a certificatului poate avea loc dacă autoritatea competentă a statului emitent, după caz, cu consultarea dintre autoritățile competente ale statului emitent și ale statului de executare, este satisfăcută cu privire la faptul că executarea condamnării în statul de executare va facilita reabilitarea socială a persoanei condamnate.

3. Înaintea transmiterii hotărârii și a certificatului, autoritatea competentă a statului emitent se poate consulta, prin orice mijloace adecvate, cu autoritatea competentă a statului de executare. Consultarea este obligatorie în cazurile prevăzute la alineatul 1 litera b). În asemenea cazuri autoritatea competentă a statului de executare informează în mod prompt statul emitent dacă a decis să aprobe sau nu transmiterea hotărârii.

4. Pe parcursul consultărilor, autoritatea competentă a statului de executare poate prezenta autorității competente a statului emitent o opinie motivată cu privire la faptul că executarea condamnării în statul de executare nu ar facilita reabilitarea socială și reintegrarea cu succes în societate a persoanei condamnate.

Dacă nu a avut loc o consultare, o asemenea opinie poate fi prezentată fără întârziere după transmiterea hotărârii și a certificatului. Autoritatea competentă a statului emitent examinează opinia prezentată și decide dacă să își retragă sau nu certificatul.

5. Statul de executare poate, din proprie inițiativă, să solicite statului emitent înaintarea hotărârii împreună cu certificatul. Persoana condamnată poate și ea să solicite autorităților competente ale statului emitent sau ale statului de executare să inițieze procedura de înaintare a hotărârii și a certificatului, în baza prevederilor prezentului tratat. Cererile formulate potrivit prezentului alineat nu pot institui obligația statului emitent de a înainta hotărârea împreună cu certificatul.

Articolul 5

Înaintarea hotărârii și a certificatului

1. Hotărârea sau copia certificată a acesteia, împreună cu certificatul, se înaintează de către autoritatea competentă a statului emitent direct autorității competente a statului de executare, potrivit definițiilor de la articolul 2, prin orice mijloc care lasă o urmă scrisă, în condiții care să permită statului de executare stabilirea autenticității acestora. Originalul hotărârii sau copia certificată a acesteia, precum și originalul certificatului urmează a fi transmise statului de executare la solicitarea acestuia. De asemenea, toate comunicările oficiale vor fi efectuate direct între autoritățile competente sus-menționate.

2. Certificatul trebuie să fie semnat, iar conținutul acestuia să fie certificat pentru conformitate de către autoritatea competentă a statului emitent.

Articolul 6

Opinia și notificarea persoanei condamnate

1. Fără a afecta prevederile alineatului 2, hotărârea împreună cu certificatul pot fi înaintate statului de executare în scopul recunoașterii acesteia și al executării condamnării numai cu consimțământul persoanei condamnate, exprimat potrivit legii statului emitent.

2. Consimțământul persoanei condamnate nu este necesar dacă:

a) persoana condamnată este cetățean al statului de executare și locuiește pe teritoriul acestuia;

b) persoana condamnată va fi deportată în statul de executare imediat după ce va fi pusă în libertate după executarea condamnării, în baza unei dispoziții de expulzare sau deportare inclusă în hotărâre ori într-o decizie judiciară sau administrativă ori în orice altă măsură ce decurge din hotărârea pronunțată.

3. Persoanei condamnate i se va oferi posibilitatea de a-și exprima opinia verbal sau în scris. Dacă statul emitent consideră că este necesar, dată fiind vârsta sau starea fizică sau psihică a persoanei condamnate, posibilitatea sus-menționată va fi oferită reprezentantului legal al acesteia.

Opinia persoanei condamnate va fi luată în considerare în procesul de luare a deciziei în legătură cu înaintarea hotărârii împreună cu certificatul. Dacă persoana și-a exercitat dreptul prevăzut în prezentul alineat, opinia persoanei condamnate va fi înaintată statului de executare. Dacă persoana condamnată și-a exprimat în mod verbal opinia, statul emitent trebuie să pună la dispoziția statului de executare consemnarea în scris a opiniei.

4. Autoritatea competentă a statului emitent aduce la cunoștința persoanei condamnate, într-o limbă pe care aceasta o înțelege, că a decis să înainteze hotărârea împreună cu certificatul, folosind modelul de formular de notificare prevăzut în anexa II.

Articolul 7

Dubla incriminare

1. Următoarele infracțiuni, dacă sunt sancționate în statul emitent printr-o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de libertate al cărei maxim este de cel puțin 3 ani, potrivit definiției lor prevăzute în legislația statului emitent, dau loc la recunoașterea hotărârii și executarea condamnării aplicate, în condițiile prezentului tratat și fără a mai fi necesară verificarea îndeplinirii cerinței dublei incriminări a faptei:

- participarea la un grup criminal organizat;

- terorism;

- trafic de persoane;

- exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă;

- trafic ilicit de droguri și substanțe psihotrope;

- trafic ilicit de arme, muniții și substanțe explozive;

- corupție;

- fraudă;

- spălarea produselor infracțiunii;

- contrafacere de monedă, inclusiv a monedei euro;

- fapte legate de criminalitatea informatică;

- infracțiuni împotriva mediului înconjurător, inclusiv traficul de specii de animale pe cale de dispariție și de specii și soiuri de plante pe cale de dispariție;

- facilitarea intrării și șederii ilegale;

- omor și vătămare corporală gravă;

- trafic ilicit de organe și țesuturi umane;

- răpire, lipsire de libertate în mod ilegal și luare de ostatici;

- rasism și xenofobie;

- tâlhărie;

- furt;

- trafic ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichități și opere de artă;

- înșelăciune;

- raketul și extorcarea de fonduri;

- contrafacere și piraterie de bunuri;

- falsificare de acte oficiale și uz de acte oficiale falsificate;

- falsificare de mijloace de plată;

- trafic ilicit de substanțe hormonale și alți factori de creștere;

- trafic ilicit de materiale nucleare sau radioactive;

- trafic de vehicule furate;

- viol;

- incendiere cu intenție;

- crime aflate în jurisdicția Curții Penale Internaționale;

- sechestrare ilegală de nave și aeronave;

- sabotaj.

2. Pentru alte infracțiuni decât cele cuprinse la alineatul 1, statul de executare va recunoaște hotărârea și va executa condamnarea dacă faptele care fac obiectul hotărârii constituie infracțiune și potrivit legii statului de executare sau dacă acestea ar constitui infracțiune dacă ar fi săvârșite pe teritoriul acestuia, indiferent de elementele constitutive sau de descrierea acesteia.

Articolul 8

Recunoașterea hotărârii și executarea condamnării

1. Statul de executare recunoaște hotărârea înaintată în conformitate cu procedura prevăzută de prezentul tratat și va lua neîntârziat toate măsurile necesare pentru executarea condamnării aplicate prin aceasta, cu excepția cazului în care decide să invoce unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute la articolul 9.

2. În cazul în care condamnarea este incompatibilă prin durata ei cu legea statului de executare, statul de executare poate decide să adapteze condamnarea numai dacă aceasta depășește maximul prevăzut de lege pentru pedepsele aplicabile infracțiunilor similare potrivit legislației proprii. Pedeapsa adaptată nu poate fi mai mică decât maximul prevăzut de lege pentru pedepsele aplicabile infracțiunilor similare potrivit legislației statului de executare.

3. În cazul în care condamnarea pronunțată este incompatibilă prin natura ei cu legea statului de executare, statul de executare o poate adapta la pedeapsa sau măsura prevăzută de legislația proprie pentru infracțiuni similare. Această pedeapsă sau măsură trebuie să corespundă cât mai mult posibil condamnării pronunțate în statul emitent; așadar ea nu poate fi schimbată cu o pedeapsă pecuniară.

4. Pedeapsa adaptată nu poate fi mai severă prin natura sau durata sa decât condamnarea pronunțată în statul emitent.

Articolul 9

Motive de nerecunoaștere și neexecutare

1. Statul de executare poate refuza recunoașterea hotărârii și executarea condamnării în următoarele situații:

a) dacă certificatul prevăzut la articolul 4 este incomplet sau în mod vădit nu corespunde hotărârii și nu a fost completat sau corectat într-un termen rezonabil stabilit de autoritatea competentă a statului de executare;

b) dacă nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul 1;

c) dacă executarea condamnării ar fi contrară principiului ne bis în idem;

d) dacă, în cazul prevăzut la articolul 7 alineatul 2, hotărârea se referă la fapte care nu ar constitui infracțiune potrivit legii statului de executare. Totuși, în materie de impozite sau taxe, vamă ori schimb valutar, executarea hotărârii nu poate fi refuzată pe motiv că legea statului de executare nu prevede același tip de impozit sau taxă ori nu cuprinde aceleași norme referitoare la impozite, taxe și regim vamal sau de schimb valutar ca legea statului emitent;

e) dacă executarea condamnării s-a prescris potrivit legislației statului de executare;

f) dacă există imunitate potrivit legislației statului de executare, ceea ce face imposibilă executarea condamnării;

g) dacă condamnarea a fost aplicată unei persoane care, potrivit legii statului de executare, din cauza vârstei sale, nu ar fi putut răspunde penal pentru faptele în legătură cu care a fost pronunțată hotărârea;

h) dacă la momentul primirii hotărârii de către autoritatea competentă a statului de executare au rămas mai puțin de 6 luni de executat din condamnare;

i) dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsă, cu excepția cazului în care certificatul precizează că persoana a fost citată personal sau informată printr-un reprezentant competent potrivit legislației statului emitent cu privire la data, ora și locul desfășurării procedurii care a dus la pronunțarea hotărârii în lipsă ori dacă persoana a precizat unei autorități competente că nu contestă cauza;

j) dacă statul de executare, înainte de adoptarea unei decizii potrivit prevederilor articolului 12 alineatul 1, formulează o cerere conform articolului 16 alineatul 3, iar statul emitent nu aprobă, în conformitate cu articolul 16 alineatul 2 litera g), ca persoana condamnată să fie urmărită, condamnată sau privată de libertate în orice alt mod în statul de executare pentru o infracțiune săvârșită înaintea transferării, alta decât cea pentru care a fost transferată persoana;

k) dacă condamnarea aplicată include o măsură de îngrijire psihiatrică sau sanitară ori o altă măsură ce implică privarea de libertate, care, fără a afecta prevederile articolului 8 alineatul 3, nu poate fi pusă în executare în statul de executare în conformitate cu sistemul său de drept sau sanitar.

2. În cazurile prevăzute la alineatul 1 literele a), b), c), i) și k), înainte de a lua decizia de a nu recunoaște hotărârea și de a nu executa condamnarea, autoritatea competentă din statul de executare se consultă cu autoritatea competentă din statul emitent, prin mijloace adecvate, și, dacă este cazul, îi solicită acesteia furnizarea fără întârziere a eventualelor informații suplimentare necesare.

Articolul 10

Recunoașterea și executarea parțială

1. Dacă este posibil ca statul de executare să ia în considerare recunoașterea parțială a hotărârii și executarea parțială a condamnării, acesta poate, înainte de a lua decizia de a refuza recunoașterea integrală a hotărârii și executarea integrală a condamnării, să se consulte cu autoritatea competentă a statului emitent în vederea stabilirii unui acord, potrivit prevederilor alineatului 2.

2. Autoritățile competente ale statului emitent și ale statului de executare pot conveni, în cazuri individuale, în legătură cu recunoașterea și executarea parțială a unei condamnări potrivit condițiilor pe care le stabilesc de comun acord, cu condiția ca această recunoaștere și executare să nu aibă ca rezultat sporirea duratei condamnării. În lipsa unui asemenea acord certificatul va fi retras.

Articolul 11

Amânarea recunoașterii hotărârii

1. Recunoașterea hotărârii poate fi amânată în statul de executare, dacă certificatul prevăzut la articolul 4 este incomplet sau în mod vădit nu corespunde hotărârii, până la termenul acceptabil stabilit de către statul de executare pentru completarea ori corectarea certificatului.

2. Aceleași prevederi se aplică și în cazul în care certificatul și hotărârea nu sunt traduse potrivit prevederilor articolului 21.

Articolul 12

Decizia cu privire la executarea condamnării și termenele aplicabile

1. Statul de executare decide cât mai rapid posibil dacă va recunoaște hotărârea și va executa condamnarea și va aduce decizia sa la cunoștința statului emitent, inclusiv o eventuală decizie de adaptare a condamnării conform prevederilor articolului 8 alineatele 2 și 3.

2. Cu excepția cazului în care este aplicabil un motiv de amânare potrivit articolului 11, decizia definitivă privind recunoașterea hotărârii și executarea condamnării va fi luată cât mai curând posibil și în termen de 90 de zile de la primirea hotărârii și a certificatului.

3. Dacă, în cazuri excepționale, nu este posibil ca autoritatea competentă a statului de executare să respecte termenul precizat la alineatul 2, aceasta urmează să informeze neîntârziat autoritatea competentă a statului emitent, prin orice mijloace, menționând motivele întârzierii și perioada de timp necesară pentru luarea deciziei definitive.

Articolul 13

Retragerea certificatului

Atâta vreme cât executarea condamnării în statul de executare nu a început, statul emitent poate retrage certificatul din acel stat, cu precizarea motivelor retragerii.

După retragerea certificatului, statul de executare nu va mai pune în executare condamnarea.

Articolul 14

Transferarea persoanelor condamnate

1. Persoana condamnată va fi transferată către statul de executare la data și ora stabilite de comun acord de către autoritățile competente ale statului emitent și ale statului de executare și în termen de 30 de zile după adoptarea deciziei definitive de către statul de executare cu privire la recunoașterea hotărârii și executarea condamnării.

2. Statul emitent răspunde de transferarea persoanei condamnate până pe teritoriul statului de executare, inclusiv de obținerea eventualelor autorizări necesare pentru tranzit.

3. Dacă efectuarea transferării persoanei condamnate în interiorul termenului prevăzut la alineatul 1 este împiedicată de împrejurări neprevăzute, autoritățile competente ale statului emitent și ale statului de executare se vor contacta reciproc imediat. Transferarea va avea loc imediat după încetarea acestor împrejurări. Autoritatea competentă a statului emitent informează imediat autoritatea competentă a statului de executare, fiind stabilită de comun acord o nouă dată pentru transferare.

Articolul 15

Legea care guvernează executarea

1. Executarea condamnării este guvernată de legea statului de executare. Numai autoritățile statului de executare dețin competența, sub rezerva alineatelor 2 și 3, de a decide asupra procedurilor de executare și de a stabili toate măsurile referitoare la aceasta, inclusiv motivele pentru o eventuală eliberare timpurie sau condiționată.

2. Autoritatea competentă a statului de executare va deduce integral perioada executată deja prin privare de libertate în legătură cu condamnarea prevăzută în hotărâre din durata totală a privării de libertate pe care persoana condamnată o are de executat.

3. Autoritatea competentă a statului de executare informează, la cerere, autoritatea competentă a statului emitent cu privire la prevederile aplicabile în legătură cu eventuala eliberare anticipată sau condiționată. Statul emitent poate aproba aplicarea acestor prevederi sau își poate retrage certificatul.

Articolul 16

Regula specialității

1. O persoană care a fost transferată în statul de executare în baza prezentului tratat nu va putea, sub rezerva alineatului 2, să fie urmărită, judecată sau privată de libertate în orice alt mod în legătură cu o infracțiune săvârșită înainte de transferare, alta decât cea pentru care a fost transferată.

2. Alineatul 1 nu se aplică în următoarele cazuri:

a) dacă persoana, deși a avut posibilitatea de a părăsi teritoriul statului de executare, nu a făcut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a întors pe acel teritoriu după ce l-a părăsit;

b) dacă infracțiunea nu este pedepsită cu o pedeapsă sau măsură de siguranță privativă de libertate;

c) dacă procesul penal nu dă loc la aplicarea unei măsuri care restrânge libertatea personală;

d) dacă persoana condamnată ar putea fi pasibilă de o pedeapsă sau o măsură care nu implică privarea de libertate, mai cu seamă o pedeapsă pecuniară ori o măsură aplicată în locul acesteia, chiar dacă pedeapsa sau măsura aplicată în locul ei ar putea da loc la o restrângere a libertății sale personale;

e) dacă persoana condamnată și-a exprimat consimțământul cu privire la transferare;

f) dacă după transferarea sa persoana condamnată a renunțat în mod expres la dreptul de a beneficia de regula specialității în legătură cu anumite infracțiuni anterioare transferării sale.

Renunțarea trebuie să fie exprimată în fața autorităților judiciare competente ale statului de executare și consemnată potrivit legislației interne a acelui stat. Renunțarea se întocmește în așa fel încât să reiasă clar faptul că persoana a renunțat de bună voie și având deplină cunoștință de consecințele renunțării. În acest scop, persoana are dreptul de a beneficia de asistența unui avocat;

g) pentru alte cazuri decât cele prevăzute la literele a)-f), dacă statul emitent își exprimă aprobarea potrivit alineatului 4 sau 5.

3. Cererea de aprobare prevăzută la alineatul 2 litera g) se adresează autorității competente a statului emitent.

4. Cererea va fi însoțită de:

a) originalul sau copia autentificată a condamnării și a pedepsei sau măsurii de siguranță imediat executorie ori a mandatului de arestare sau a altei dispoziții având același efect, emisă potrivit procedurii prevăzute de legea părții solicitante;

b) o declarație privind infracțiunile pentru care se solicită urmărirea, condamnarea sau privarea de libertate. Data, ora și locul săvârșirii acestora, descrierea lor juridică și o referire la prevederile legale pertinente vor fi prevăzute cât mai precis posibil; și

c) copia textelor legale pertinente sau, dacă acest lucru nu este posibil, o declarație privind legea pertinentă.

Dacă informațiile comunicate de către partea solicitantă sunt considerate ca fiind insuficiente pentru luarea unei decizii de către partea solicitată, aceasta va solicita transmiterea informațiilor suplimentare necesare și poate fixa un termen-limită pentru primirea acestora.

Aprobarea se acordă atunci când obligativitatea extrădării este prevăzută de Convenția europeană de extrădare și de protocoalele adiționale la aceasta.

5. Cererea formulată după o eventuală intrare în vigoare a Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene și Islanda și Norvegia va fi însoțită de următoarele informații:

a) identitatea și cetățenia persoanei;

b) numele, adresa, numerele de telefon și fax și adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente;

c) dovada existenței unei hotărâri executorii, a unui mandat de arestare sau a oricărei alte decizii judiciare executorii având același efect, cuprinsă în sfera de aplicare a articolelor 2 și 3 din acordul sus-menționat;

d) natura și încadrarea juridică a infracțiunii, în special în lumina prevederilor articolului 3 din acordul sus-menționat;

e) descrierea împrejurărilor săvârșirii infracțiunii, inclusiv data, ora, locul și gradul de participare a persoanei solicitate;

f) pedeapsa aplicată, dacă există o hotărâre definitivă, sau limitele pedepsei aplicabile pentru infracțiunea respectivă potrivit legislației statului emitent;

g) dacă este posibil, alte consecințe ale infracțiunii.

Cererea va fi tradusă în conformitate cu articolul 21 din același acord.

Aprobarea se acordă atunci când acel acord prevede obligativitatea extrădării. Decizia va fi luată în termen de nu mai mult de 30 de zile de la primirea cererii. Pentru situațiile prevăzute la articolul 8 din acel acord, statul de executare va furniza garanțiile menționate în cuprinsul acestuia.

Articolul 17

Amnistia, grațierea, revizuirea hotărârii

1. Amnistia sau grațierea pot fi acordate atât de către statul emitent, cât și de către statul de executare.

2. Numai statul emitent poate soluționa cererile de revizuire a hotărârii care a aplicat condamnarea ce urmează a fi executată potrivit prezentului tratat.

3. În cazul prevăzut la alineatul 2, dacă statul emitent reclamă ca persoana condamnată să se prezinte personal în vederea revizuirii, aceasta va fi transferată temporar în statul emitent, cu condiția înapoierii acesteia la termenul stabilit de către statul de executare. Persoana transferată trebuie să rămână în arest pe teritoriul statului emitent, dacă statul de executare pentru transferare nu solicită punerea în libertate a acesteia.

Articolul 18

Informații din partea statului emitent

1. Autoritatea competentă a statului emitent informează neîntârziat autoritatea competentă a statului de executare cu privire la orice decizie sau măsură în virtutea căreia condamnarea încetează să mai fie executorie imediat ori într-un anumit termen.

2. Statul de executare încetează executarea condamnării de îndată ce este informat de către autoritatea competentă a statului emitent cu privire la decizia sau măsura prevăzută la alineatul 1.

3. Autoritatea competentă a statului emitent informează la cerere autoritatea competentă a statului de executare cu privire la posibilitatea revizuirii hotărârii și la condițiile prevăzute de legea sa internă, mai ales în legătură cu autoritatea către care poate fi formulată o eventuală cerere de revizuire și cu termenul de depunere a unei astfel de cereri.

Articolul 19

Informații de furnizat de către statul de executare

Autoritatea competentă a statului de executare informează neîntârziat autoritatea competentă a statului emitent prin orice mijloc care lasă o urmă scrisă:

a) despre decizia definitivă de recunoaștere a hotărârii și executare a condamnării, inclusiv despre data acestei decizii;

b) despre decizia de a nu recunoaște hotărârea și de a nu executa condamnarea potrivit articolului 9, împreună cu motivarea deciziei;

c) despre o eventuală decizie de adaptare a condamnării potrivit articolului 8 alineatul 2 sau 3, împreună cu motivarea deciziei;

d) despre o eventuală decizie de a nu executa condamnarea din motivele prevăzute la articolul 17 alineatul 1, împreună cu motivarea deciziei;

e) despre începutul și sfârșitul perioadei de eliberare condiționată, dacă se precizează astfel de către statul emitent în cuprinsul certificatului;

f) despre eventuala evadare a persoanei condamnate;

g) despre executarea condamnării, imediat ce aceasta s-a încheiat.

Articolul 20

Consecințele transferării persoanei condamnate

1. Sub rezerva alineatului 2, statul emitent nu va proceda la executarea condamnării după ce a început executarea acesteia în statul de executare.

2. Dreptul de a pune în executare condamnarea revine statului emitent dacă acesta este informat de către statul de executare cu privire la neexecutarea parțială a condamnării potrivit articolului 19 litera f).

Articolul 21

Limbile folosite

1. Dacă România are calitatea de stat de executare, certificatul, hotărârea și celelalte documente necesare vor fi traduse în limba română.

2. Dacă Regatul Norvegiei are calitatea de stat de executare, certificatul, hotărârea și celelalte documente necesare vor fi traduse în limba norvegiană sau engleză.

3. Comunicările dintre autoritățile competente ale părților contractante vor fi efectuate în limba engleză.

Articolul 22

Cheltuielile

Cheltuielile ocazionate de aplicarea prezentului tratat sunt în sarcina statului de executare, cu excepția cheltuielilor de transferare a persoanei condamnate către statul de executare și a celor ocazionate exclusiv pe teritoriul statului emitent.

Articolul 23

Consultările

Părțile contractante se pot consulta în vederea găsirii unor soluții în cazuri individuale și în vederea implementării eficiente a prezentului tratat. Consultările vor avea loc direct între autoritățile competente ale părților contractante.

Articolul 24

Schimbul de informații

Autoritățile competente își transmit reciproc, cel puțin o dată pe an, informații de ordin general cu privire la cetățenii celeilalte părți contractante, care fac obiectul unei condamnări definitive.

Articolul 25

Relația cu alte tratate

Prezentul tratat va înlocui, începând cu data intrării sale în vigoare, prevederile corespunzătoare din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate din 21 martie 1983 și din protocolul adițional la aceasta din 18 decembrie 1997.

Articolul 26

Prevederi tranzitorii

1. Cererile primite înainte de intrarea în vigoare a prezentului tratat vor continua să fie guvernate de instrumentele juridice existente referitoare la transferarea persoanelor condamnate. Cererile primite după această dată vor fi guvernate de prevederile prezentului tratat.

2. Prezentul tratat se aplică și executării condamnărilor pronunțate înaintea intrării sale în vigoare.

Articolul 27

Dispoziții finale

1. Prezentul tratat va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi după ultima dintre datele la care fiecare dintre părți i-a notificat celeilalte pe cale diplomatică îndeplinirea procedurilor prevăzute de legislația proprie.

2. Prezentul tratat poate fi modificat prin acordul scris al părților contractante, în conformitate cu procedura prevăzută pentru intrarea sa în vigoare.

3. Oricare dintre părțile contractante poate rezilia prezentul tratat, în orice moment, prin transmiterea pe cale diplomatică a unei notificări scrise. În acest caz, prezentul tratat va înceta să producă efecte după 6 luni de la data primirii notificării.

Drept care subsemnații, împuterniciți în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezentul tratat.

Semnat la Oslo în două exemplare originale, astăzi, 20 septembrie 2010, în limbile română, norvegiană și engleză, fiecare text fiind deopotrivă de autentic. În cazul divergențelor de interpretare, textul în limba engleză va prevala.

Pentru România,

Alina Mihaela Bica,

secretar de stat,

Ministerul Justiției

Pentru Regatul Norvegiei,

Knut Storberget,

ministrul justiției și poliției