Decizia nr. 1577/2011

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și pentru completarea

privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, referitoare la posibilitatea modificării tabelelor prin hotărâre a Guvernului, precum și a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2010 , aprobată prin

Legea nr. 92/2010 , în ansamblu, excepție ridicată de O.A.B. în Dosarul nr. 23.799/3/2010 al Tribunalului București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.479D/2010.

Dezbaterile au avut loc la data de 15 noiembrie 2011 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea pentru 28 noiembrie 2011, 6 decembrie 2011 și, respectiv, 7 decembrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 23.799/3/2010, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

pentru modificarea și completarea

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și pentru completarea

privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, precum și a dispozițiilor

Legii nr. 92/2010

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2010 , excepție ridicată de O.B.A. în dosarul de mai sus în care se fac cercetări cu privire la săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de

Legea nr. 143/2000 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

este neconstituțională, invocând atât critici extrinseci, cât și intrinseci. Astfel, arată că

nu a fost adoptată în acord cu exigențele constituționale ale

art. 115 alin. (4) , deoarece motivarea situației extraordinare, așa cum a fost exprimată de Guvern în preambulul actului, nu poate fi reținută ca suport pentru modificarea unei legi organice care reglementează drepturi, libertăți și îndatoriri prevăzute de Constituție. Rolul Guvernului de putere executivă excedează legiferării conținutului constitutiv al unor infracțiuni, rol care este rezervat exclusiv Parlamentului ca unică autoritate legiuitoare a țării.

Totodată, nu se poate vorbi de existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată, deoarece la data adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2010 , respectiv 10 februarie 2010, se afla în procedura parlamentară, sub nr. 593/2009, un proiect de lege pentru modificarea și completarea

Legii nr. 143/2000 . Astfel, la data de 9 noiembrie 2009 Senatul a adoptat proiectul în cauză și la data de 9 februarie 2010 (cu o zi înaintea adoptării ordonanței criticate) acesta a fost adoptat și de Camera Deputaților. Ulterior, prin Cererea de reexaminare din 5 martie 2010, Președintele României a retransmis Parlamentului Legea pentru completarea

Legii nr. 143/2000 , reținând în esență că, ținând seama de necesitatea unei reglementări unitare în materie și pentru evitarea paralelismelor, se impune reexaminarea ei, deoarece

care a intrat între timp în vigoare are un conținut mult mai cuprinzător.

Prin urmare, de vreme ce la data de 9 februarie 2010 Parlamentul adoptase o lege de modificare a

Legii nr. 143/2000 , apare ca lipsită de orice rațiune adoptarea la data de 10 februarie 2010 a ordonanței criticate.

Având în vedere aceleași rațiuni referitoare la vicii extrinseci de constituționalitate, autorul excepției susține că și

Legea nr. 92/2010

privind aprobarea

este neconstituțională.

În sfârșit, în ce privește criticile intrinseci, autorul excepției arată că acestea vizează dispozițiile

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2010 , care modifică prevederile

art. 1 lit. a) din Legea nr. 143/2000

în sensul că tabelele, ce fac parte din aceasta din urmă lege, pot fi modificate prin hotărâre a Guvernului. Rezultă deci că Executivul își arogă dreptul de a legifera în domeniul legilor organice, stabilind conținutul constitutiv al unor infracțiuni prin intermediul hotărârilor Guvernului. Acest fapt contravine în mod flagrant dispozițiilor constituționale referitoare la principiul separației puterilor în stat, la obligativitatea adoptării prin lege organică a infracțiunilor, precum și la hotărârile Guvernului care se emit pentru organizarea executării legilor.

Tribunalul București - Secția I penală a opinat că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, fapt pentru care, la data de 22 septembrie 2010, a respins-o ca inadmisibilă. Ulterior, în calea de atac a recursului formulat împotriva încheierii precizate mai sus, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a opinat, prin Decizia penală nr. 1.541 din 1 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.547/2/2010 (2.525/2010), că excepția este întemeiată, fiind în acord cu autorul acesteia. Prin Încheierea de sesizare a Curții Constituționale emisă la data de 20 octombrie 2010, Tribunalul București - Secția I penală a luat act de decizia penală pronunțată în recurs, nemaiformulând vreo altă opinie.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă se arată că

Decizia nr. 670 din 12 iunie 2008

a fost adoptată ca urmare a existenței unei situații extraordinare care a fost determinată de pericolul pe care îl prezintă pentru sănătatea publică consumul anumitor plante și substanțe, din cauza intoxicărilor pe care le produc și riscului de abuz, precum și de numărul mare de persoane care se prezintă în spital în urma consumului unor asemenea plante și substanțe, în condițiile în care numărul magazinelor prin intermediul cărora se comercializează aceste substanțe crește alarmant.

Totodată, nu poate fi primită critica potrivit căreia puterea executivă a încălcat rolul Parlamentului de putere legiuitoare, deoarece un eventual conflict de competențe între cele două puteri s-a rezolvat deja prin aprobarea de către Parlament a actului normativ criticat, prin

Legea nr. 92/2010 , puterea legiuitoare achiesând astfel la soluțiile legislative propuse de Guvern. Așa fiind, nu se poate susține că au fost încălcate prevederile constituționale ale

art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală .

Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Guvernul arată că nici acestea nu pot fi primite, deoarece, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că interdicția de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește exclusiv ordonanțele adoptate în temeiul unei legi de abilitare, și nu și ordonanțele de urgență. În considerarea acestor argumente Guvernul a emis

Ordonanța de urgență nr. 6/2010 , potrivit prerogativelor sale constituționale, prin care a creat temeiul legal pentru emiterea unor acte normative subsecvente de nivel inferior. Soluția aleasă a fost confirmată de către puterea legiuitoare, care astfel a delegat Guvernului prerogativa de a actualiza permanent listele cu substanțe interzise. Rațiunea acestei soluții constă, atât în situația de față, cât și în cazuri similare, în faptul că substanțele interzise pot fi prevăzute inclusiv în listele publicate la nivel internațional, urmând a fi preluate de legislația națională.

Referitor la posibilitatea modificării tabelelor anexă printr-o hotărâre a Guvernului, se arată că această soluție nu este inedită, sens în care se face trimitere la reglementări similare și pe care Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, le-a validat. Astfel, prin

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108 alin. (1) lit. a) și b) și

art. 110 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 46/2008

privind Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, Curtea Constituțională a statuat că textele de lege criticate nu încalcă principiul legalității incriminării. Totodată, soluții legislative similare se regăsesc și în cuprinsul altor acte normative, cum ar fi

art. 53 din Legea nr. 227/2006

privind prevenirea și combaterea dopajului în sport,

art. 87 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice,

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 104/2008

privind prevenirea și combaterea producerii și traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare de risc.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, și Hotărârea din 18 iunie 1971, pronunțată în Cauza Wilde De, Ooms și Versyp împotriva Belgiei), termenul de "lege" este interpretat în sensul substanțial, și nu în cel formal. Această interpretare a inclus atât actele normative de rang inferior legilor, cât și dreptul nescris. Astfel, termenul de "lege" este definit ca fiind o dispoziție normativă în vigoare, inclusiv actele normative de rang inferior legii în sensul ei formal. În plus, termenul de "lege" implică respectarea cerințelor calitative, inclusiv cele de accesibilitate și de previzibilitate, care trebuie îndeplinite atât în ce privește definirea infracțiunii, cât și în ceea ce privește pedeapsa prevăzută pentru acea infracțiune. O persoană trebuie să cunoască, din modul de redactare a dispoziției și, dacă este necesar, cu ajutorul interpretării instanțelor, actele și omisiunile ce duc la tragerea la răspundere penală și pedeapsa prevăzută pentru fapta săvârșită.

În sfârșit, Guvernul mai arată că soluția legislativă de întocmire a unei liste ce conține substanțe interzise - sub formă de tabel -, cu posibilitatea modificării ei prin hotărâre a Guvernului a fost agreată și în cadrul Comisiei pentru elaborarea proiectului de lege de punere în aplicare a noului Cod penal. Astfel, art. 235 din proiectul acestei legi, aflate în prezent în dezbatere parlamentară, prevede că prin substanțe psihoactive se înțeleg substanțele stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Sănătății. Rezultă că în acest fel a fost deja conturată opțiunea de politică penală cu privire la aceste aspecte.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Astfel, nu este afectat principiul constituțional al delegării legislative consacrat de

art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală , deoarece

a fost adoptată pentru a se evita pericolul pe care îl prezintă pentru sănătatea publică consumul anumitor substanțe și plante, din cauza intoxicărilor pe care le produc și riscului de abuz, astfel încât orice întârziere determinată de parcurgerea procedurii legislative obișnuite ar putea afecta sănătatea sau viața unui mare număr de persoane, în special a tinerilor. În plus, Curtea Constituțională a statuat că interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi de abilitare, aceasta decurgând direct din textul constituțional.

Referitor la aspectele intrinseci ce vizează

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2010 , Avocatul Poporului arată că dispozițiile potrivit cărora tabelele-anexă ce conțin lista cu substanțele și plantele periculoase pot fi modificate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului sănătății, sunt constituționale. Astfel, normele de incriminare sunt norme penale divizate și reprezintă ceea ce în doctrină este cunoscut prin denumirea de norme de incriminare cadru proprii, iar dispozițiile din anexe reprezintă norme complinitoare. Faptul că norma complinitoare se poate găsi într-un alt act normativ, iar acest act normativ este de forță juridică inferioară legii nu contravine principiului legalității incriminării, nici principiului separației puterilor în stat. Este necesar ca elementele esențiale ale conduitei incriminate să se regăsească în cuprinsul normei penale de incriminare cadru, și nu în cuprinsul normei complinitoare din actul juridic cu forță inferioară. Lista cu substanțele și plantele periculoase reprezintă o componentă tehnică, și nu un element esențial prin care este descrisă conduita incriminată. Pe măsură ce sunt descoperite noi plante sau sunt inventate noi substanțe periculoase, Guvernul, la propunerea ministrului sănătății, poate interveni și actualiza lista, cu atât mai mult cu cât chiar dispozițiile legale criticate din cuprinsul

instituie o asemenea prerogativă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curții Constituționale, dispozițiile

pentru modificarea și completarea

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și pentru completarea

privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 15 februarie 2010, precum și dispozițiile

Legii nr. 92/2010

privind aprobarea

pentru modificarea și completarea

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și pentru completarea

privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010.

Însă, ținând seama de criticile formulate de autor, acestea fiind deopotrivă extrinseci și intrinseci, Curtea constată că obiectul excepției îl constituie

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2010

pentru modificarea și completarea

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și pentru completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2010 , aprobată prin

Legea nr. 92/2010 , în ansamblu.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale

art. 1 alin. (4)

referitoare la principiul separației puterilor în stat,

art. 23 alin. (12)

referitoare la principiul legalității pedepsei,

art. 73 alin. (3) lit. h)

referitoare la reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului de executare a acestora,

art. 108 alin. (2)

potrivit cărora "Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor" și ale

art. 115 alin. (4)

și

(6)

referitoare la exigențele care impun adoptarea unor ordonanțe de urgență și la domeniile în care nu pot fi adoptate, precum și dispozițiile

art. 7 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege, ale art. 11 alin. (2) din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 15 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ambele referitoare la interdicția condamnării pentru omisiuni sau acțiuni care în momentul comiterii nu constituiau un act delictuos și la principiul aplicării legii mai favorabile.

Examinând excepția de neconstituționalitate în ce privește criticile extrinseci referitoare la dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2010 , aprobată prin

Legea nr. 92/2010 , în ansamblu, Curtea constată următoarele: Critica referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale ale

art. 115 alin. (4)

și

(6)

nu poate fi primită, deoarece, așa cum rezultă din preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2010 , aceasta a fost adoptată pentru a se evita pericolul pe care îl reprezintă pentru sănătatea publică consumul anumitor plante și substanțe, din cauza intoxicărilor și riscului de abuz, astfel încât orice întârziere determinată de parcurgerea procedurii legislative obișnuite ar putea aduce grave prejudicii sănătății publice, în special a tinerilor. În plus, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că, în acord cu

art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală , interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de

art. 115 alin. (4) din Constituție

cu privire la ordonanțele de urgență, deoarece "Cazul excepțional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalității constituționale a instituției" ( Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998).

De asemenea, potrivit

art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală , "ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică". Cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea Constituțională a statuat că din interpretarea textului constituțional se poate deduce că interdicția adoptării de ordonanțe de urgență este totală și necondiționată atunci când menționează că acestea nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale și că nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin. Prin urmare, a afecta presupune "a suprima", "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vătăma", "a leza", "a antrena consecințe negative".

Prin urmare, de vreme ce nu au fost evidențiate acele consecințe negative care interzic adoptarea unei ordonanțe de urgență, Curtea constată că și această critică este neîntemeiată.

În sfârșit, împrejurarea că la data de 9 februarie 2010, cu o zi înaintea adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2010 , a fost adoptată de Parlament Legea pentru completarea

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2011

nu constituie un fine de neconstituționalitate al ordonanței în cauză, cu atât mai mult cu cât, așa cum rezultă din cererea de reexaminare formulată de Președintele României, această lege, chiar dacă are același obiect de reglementare cu al ordonanței Guvernului, are un conținut mai puțin cuprinzător decât aceasta din urmă. Acest motiv, alături de necesitatea evitării paralelismului legislativ, a dus la încetarea procedurii legislative cu privire la Legea pentru completarea

Legii nr. 143/2000 , aceasta fiind respinsă definitiv la data de 1 martie 2011.

Pe cale de consecință, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2010 , aprobată prin

Legea nr. 92/2010 , în ansamblu, este neîntemeiată.

În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2010 , potrivit cărora s-a modificat

art. 1 lit. a) din Legea nr. 143/2000

în sensul că tabelele-anexă nr. I-IV ce conțin substanțele aflate sub control național pot fi modificate prin hotărâre a Guvernului, prin înscrierea unei noi plante sau substanțe, prin radierea unei plante sau substanțe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătății, Curtea constată următoarele: Autorul excepției a susținut că posibilitatea conferită de textul legal criticat ca prin hotărâre a Guvernului să se înscrie, să se radieze ori să se transfere dintr-un tabel în altul noi plante sau substanțe echivalează cu o normă în alb de autorizare sau de delegare a unui alt organ (altul decât legiuitorul ordinar sau delegat) să incrimineze și să sancționeze o faptă penală.

Curtea constată din analiza lucrărilor existente la dosar că autorul excepției a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, constând în aceea că la data de 23 februarie 2010 a introdus pe teritoriul României două colete poștale conținând mefedronă, substanță al cărei circuit liber a fost interzis prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2010 . Așa fiind, în acord cu

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, critica referitoare la posibilitatea modificării prin hotărâre a Guvernului a tabelelor- anexă ce fac corp comun cu

Legea nr. 143/2000

nu are legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată excepția, autorul acesteia fiind cercetat pentru traficarea ilicită a unei substanțe introduse în tabel printr-o ordonanță de urgență, și nu printr-o hotărâre a Guvernului.

Pe cale de consecință excepția este, din această perspectivă, inadmisibilă.

De altfel, Curtea mai constată că, după sesizarea sa, Executivul a emis

pentru modificarea

art. 1 din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, precum și a

art. 8 din Legea nr. 339/2005

privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 855 din 5 decembrie 2011.

Potrivit

art. I din această ordonanță: "La articolul 1 din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările și completările ulterioare, litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:

substanțe aflate sub control național - drogurile și precursorii înscriși în tabelele-anexă nr. I-IV, care fac parte integrantă din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin înscrierea unei noi plante sau substanțe, prin radierea unei plante sau substanțe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătății sau a ministrului administrației și internelor;".

Prin urmare, Curtea constată că noile dispoziții nu au mai preluat soluția legislativă anterioară care permitea modificarea tabelelor-anexă prin hotărâre a Guvernului, sens în care criticile autorului excepției au rămas fără obiect, excepția de neconstituționalitate invocată fiind, de asemenea, inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al art . 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2010 , aprobată prin

Legea nr. 92/2010 , în ansamblu, în ce privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă, excepție ridicată de O.A.B. în Dosarul nr. 23.799/3/2010 al Tribunalului București - Secția I penală.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2010

pentru modificarea și completarea

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și pentru completarea