Decizia nr. 1502/2011

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Societatea Comercială "B.C.S. Secure Investments" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.388/3/2010 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.697D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia comercială nr. 924 din 16 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.388/3/2010, Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "B.C.S. Secure Investments" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect acțiunea în anulare a unei hotărâri a adunării generale a asociaților.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege, potrivit cărora de la data depunerii hotărârii de dizolvare la Registrul comerțului se suspendă procedura de executare silită începută împotriva societății, contravin principiului separației și echilibrului puterilor în stat, întrucât legiuitorul nu are dreptul să intervină în procesul de realizare a justiției.

Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate invocată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, care au următorul conținut: "La data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerțului se suspendă judecarea tuturor acțiunilor în pretenții judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societății comerciale, termenele de prescripție a acțiunilor de realizare a creanțelor aparținând creditorilor acesteia, precum și orice procedură de executare silită pornită împotriva ei."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) - Statul român, art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 124 - Înfăptuirea justiției și art. 126 alin. (2) - Instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate s-a pronunțat prin

Decizia nr. 514 din 18 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 24 ianuarie 2005.

Cu acel prilej, Curtea a reținut că, "potrivit dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 137/2002 , această lege stabilește cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, iar potrivit dispozițiilor art. 2, prevederile sale se aplică societăților comerciale, indiferent de actul normativ în baza căruia s-au înființat, la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar ori asociat, filialelor la care sunt acționari sau asociați majoritari societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și regiilor autonome. De asemenea, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor de lege criticate, intervine suspendarea judecării tuturor acțiunilor în pretenții judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societății comerciale cu capital majoritar de stat a cărei adunare generală a acționarilor a adoptat hotărârea de dizolvare și lichidare, a termenelor de prescripție a acțiunilor de realizare a creanțelor aparținând creditorilor acesteia, precum și a procedurii de executare silită pornite împotriva ei, de la data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerțului".

Curtea a mai reținut că "procedura prevăzută de

Legea nr. 137/2002

nu exclude niciunul dintre creditorii societății comerciale de la dreptul de a participa la distribuirea sumelor rezultate din lichidare, ci numai le suspendă dreptul de a continua executarea silită pe calea dreptului comun, suspendare care operează pentru toți creditorii. Rezultă deci că rațiunea suspendării judecării acțiunilor în pretenții judiciare sau extrajudiciare, a termenelor de prescripție a acțiunilor de realizare a creanțelor, precum și a oricărei proceduri de executare silită se regăsește în necesitatea protejării tuturor creditorilor și a respectării ordinii de preferință instituite prin dispozițiile

art. 38 din Legea nr. 137/2002 . Dacă nu s-ar acționa în acest mod și s-ar continua executarea silită potrivit procedurii de drept comun, ar însemna ca numai unii dintre creditori să își poată recupera creanțele, și anume aceia care au solicitat primii executarea creanțelor, existând astfel posibilitatea de a eluda ordinea de preferință prevăzută prin lege. De altfel, Curtea reține că toți creditorii, indiferent dacă au sau nu o acțiune în pretenții, judiciară ori extrajudiciară, îndreptată împotriva societății comerciale sau au pornit procedura de executare silită împotriva ei și, indiferent dacă creanța lor a ajuns ori nu la scadență, au posibilitatea înscrierii la masa credală, precum și dreptul de a contesta existența sau întinderea creanței ori rangul acesteia în ordinea de preferință. Or, este firesc ca, atunci când o societate comercială are mai mulți creditori, să fie înscrise în tabelul sumelor ce se vor distribui creditorilor toate creanțele care au fost prezentate în termenul prevăzut de lege. De asemenea, Curtea constată că nu mai există rațiuni pentru continuarea procedurii începute pe calea dreptului comun, prin faptul că, potrivit dispozițiilor

art. 38 din Legea nr. 137/2002 , pentru acoperirea pasivului social lichidatorul va efectua plăți în contul creanțelor creditorilor, indiferent dacă acestea sunt ajunse sau nu la scadență."

De altfel, finalitatea urmărită de legiuitor prin crearea acestor proceduri simplificate a fost aceea de a asigura egalitatea între creditorii societății comerciale aflate în procedura dizolvării, iar efectul depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerțului, respectiv suspendarea judecării acțiunilor în pretenții judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societății comerciale, a termenelor de prescripție a acțiunilor în realizare a creanțelor aparținând creditorilor acesteia, precum și a procedurilor de executare silită pornite împotriva societății comerciale, nu are ca scop decât instituirea unui tratament juridic egal pentru toți creditorii societății și acționarii acesteia. Așadar, toți creditorii societății comerciale debitoare sunt protejați și sunt supuși unui tratament juridic egal.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepție ridicată de Societatea Comercială "B.C.S. Secure Investments" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 1.388/3/2010 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2011.