Decizia nr. 1499/2011

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Societatea Comercială U.P.C. România - S.R.L. din București în Dosarul nr. 10.754/314/2009 al Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.669D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 10.754/314/2009, Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială U.P.C. România - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva unei sentințe civile.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, autorul acesteia susține că prin dispozițiile legale în baza cărora societatea a fost sancționată este calificată drept contravenție doar fapta comerciantului, iar nu și cea a consumatorului, de a nu respecta clauzele contractuale. Or, această discriminare nu se poate justifica prin faptul că persoana care are calitatea de consumator este partea cea mai slabă a contractului și, prin urmare, trebuie să i se instituie un regim de protecție sporit. Atribuirea în sarcina unei autorități naționale constituite pentru protecția drepturilor consumatorilor a posibilității de a analiza și de a aprecia modalitatea de executare a obligațiilor contractuale de către comerciant și de a aplica o sancțiune contravențională acestuia este de natură a contraveni dreptului la un proces echitabil, care să respecte garanțiile de independență și imparțialitate.

Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că nu sunt întemeiate criticile de neconstituționalitate aduse dispozițiilor

art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 12.401 din 31 ianuarie 2011, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3 din 5 ianuarie 2011, și apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, întrucât drepturile cetățenilor care au calitatea de consumatori și obligațiile corelative ale agenților economici au caracter de protecție împotriva unor practici abuzive, iar nu discriminatoriu.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, care au următorul conținut: "(1) Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: [...]

c) încălcarea dispozițiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a și a 5-a liniuță, lit. c) a 3-a și a 4-a liniuță, art. 9, art. 10 lit. a)-f), h) și i), art. 11 și art. 14, cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 20.000 lei;".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în ceea ce privește constituționalitatea

Ordonanței Guvernului nr. 21/1992 , în ansamblu, Curtea, prin Decizia nr. 277 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 5 septembrie 2003, a stabilit, în esență, că "Drepturile cetățenilor care au calitatea de consumatori și obligațiile corelative ale agenților economici, prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 , au caracter de protecție împotriva unor practici abuzive, și nicidecum discriminatoriu, acestea fiind adecvate poziției specifice a consumatorilor în raporturile cu producătorii și comercianții care beneficiază de plată prețului pentru produsul vândut".

Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că "funcționarea normală a economiei de piață este perfect compatibilă cu măsurile de protecție a consumatorilor, iar libertatea comerțului și protejarea intereselor naționale în activitatea economică nu numai că nu sunt incompatibile cu fixarea unor reguli privind calitatea produselor sau a serviciilor prestate, dar acestea sunt impuse de alte obligații ce revin statului, și anume cea prevăzută la art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție cu privire la crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții".

Așa fiind, reglementarea cadrului legal, inclusiv în ceea ce privește regimul sancționator în cazul nerespectării obligațiilor prevăzute de lege în acest domeniu, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Prin textul de lege criticat este calificată drept contravenție și sancționată încălcarea de către prestatorii de servicii a obligației de a respecta condițiile prescrise sau declarate, precum și clauzele prevăzute în contracte. Or, dispoziția legală nu aduce atingere sub niciun aspect principiului egalității în fața legii și a autorităților publice și nu instituie un tratament juridic discriminatoriu între consumatori și prestatorii de servicii, întrucât, prin ipoteză, aceștia nu se află într-o situație juridică identică. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat principiul conform căruia egalitatea în drepturi a cetățenilor nu înseamnă uniformitate, iar violarea acestui principiu există numai atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite.

În plus, prin

Decizia nr. 74 din 13 iulie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 22 iulie 1994, Curtea Constituțională a statuat că "drepturile fundamentale prevăzute de Constituție se aplică cetățenilor, iar în ceea ce privește persoanele juridice numai în măsura în care, printr-o anumită reglementare privind aceste persoane, sunt afectate indirect drepturile fundamentale ale cetățenilor".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Societatea Comercială U.P.C. România - S.R.L. din București în Dosarul nr. 10.754/314/2009 al Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2011.