Decizia nr. 1397/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 597 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Luanchim" - S.R.L. din Comănești în Dosarul nr. 3.313/110/2010 al Tribunalului Bacău - Secția comercială și contencios administrativ și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.679D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.313/110/2010, Tribunalul Bacău - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 597 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Luanchim" - S.R.L. din Comănești într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri vizând o poprire asiguratorie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile art. 597 din Codul de procedură civilă încalcă dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, creând pentru creditor o poziție procesuală vădit superioară aceleia a debitorului. Instituirea unei prezumții legale cu privire la faptul că pârâta ar datora anumite sume de bani reclamantei, ca o consecință a faptului că aceasta din urmă a introdus o cerere de chemare în judecată prin care se pretind aceste sume, creează pentru reclamantă o situație specială în procesul ce are ca obiect înființarea popririi asigurătorii, cu consecința indisponibilizării bunurilor pârâtei, încălcându-se astfel "drepturile instituite prin Constituție".

În același timp, se încalcă principiul egalității și dreptul la un proces echitabil, datorită faptului că prevederile criticate se constituie într-un temei de drept suplimentar, nejustificat, la îndemâna creditorului, deși acesta are la îndemână alte instrumente juridice de valorificare a pretențiilor sale, astfel că această măsură se constituie într-o veritabilă pedeapsă.

De asemenea, față de poziția favorizată asupra reclamantului, instituită prin textul criticat, se încalcă și principiul constituțional potrivit căruia toți cetățenii sunt egali în fața legii și a instituțiilor publice, fără privilegii și fără discriminări.

Tribunalul Bacău - Secția comercială și contencios administrativ opinează în sensul că excepția invocată este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 597 din Codul de procedură civilă, care are următorul cuprins: "Poprirea asiguratorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condițiile stabilite de art. 591.

Dispozițiile art. 592-595 se aplică în mod corespunzător."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 44 alin. (1) și (2) referitor la garantarea proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că poprirea asiguratorie este cuprinsă în cap. IV "Măsurile asigurătorii" al cărții a VI-a intitulate "Proceduri speciale" a Codului de procedură civilă, care reglementează măsurile asigurătorii, respectiv sechestrul asigurător, poprirea asiguratorie și sechestrul judiciar.

Curtea reține că, prin

Decizia nr. 166 din 22 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005, sau prin

Decizia nr. 597 din 20 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 11 iunie 2008, a statuat că procedura măsurilor asigurătorii nu soluționează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă, urmărind să asigure valorificarea acestuia. Prin aceasta legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului, și anume situația în care, deși dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă, așadar susceptibilă de punere în executare, să se vadă pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului.

Faptul că, din aceste rațiuni, legiuitorul a reglementat, prin dispozițiile art. 591 din Codul de procedură civilă, posibilitatea instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor debitorului nu are semnificația încălcării dreptului la un proces echitabil, întrucât acesta din urmă are posibilitatea de a se adresa justiției și, în acest cadru, beneficiind de toate garanțiile unui proces echitabil, să învedereze împrejurările care justifică sau nu luarea acestei măsuri.

Aceste considerente se aplică, mutatis mutandis, și referitor la instituția popririi asigurătorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Curtea constată că, potrivit art. 597 coroborat cu art. 591 din Codul de procedură civilă, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constată prin act înscris și este exigibilă, sau creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat o acțiune și depune, odată cu cererea de poprire, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată, poate cere poprirea asiguratorie asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Poprirea asiguratorie se poate încuviința de către instanță în cazurile în care debitorul a micșorat, prin fapta sa, asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să-și ascundă sau să își risipească averea. Așadar, poprirea asiguratorie nu soluționează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă, și anume preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului în situația în care, deși dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă, așadar susceptibilă de punere în executare, este pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului.

Împrejurarea că, pentru rațiunile înfățișate, legiuitorul a reglementat, prin dispozițiile art. 597 din Codul de procedură civilă, ca măsură asiguratorie, instituția popririi asigurătorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente nu are semnificația încălcării dreptului acestuia la un proces echitabil, întrucât el are posibilitatea de a se adresa justiției și, în acest cadru, beneficiind de toate garanțiile procesuale, poate învedera instanței împrejurările care justifică sau nu luarea acestei măsuri. De asemenea, potrivit art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați.

De altfel, legiuitorul poate institui, în conformitate cu prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2), în considerarea unor situații particulare, reguli speciale de procedură, precum și modalități specifice de exercitare a drepturilor procedurale.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea a statuat constant că, în măsura în care reglementările deduse controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor constituționale privind dreptul de proprietate, Curtea constată că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, ceea ce conferă legiuitorului competența de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. De altfel, nu se poate reține încălcarea dreptului de proprietate, atâta vreme cât măsura reglementată de textul de lege criticat are caracter provizoriu și nu soluționează fondul dreptului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 597 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Luanchim" - S.R.L. din Comănești în Dosarul nr. 3.313/110/2010 al Tribunalului Bacău - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2011.