Decizia nr. 1549/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15-23 din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii și ale art. 5-10 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 108/1999 16 iunie 1999 (prevederi anume) pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii
- Legea nr. 130/1999 20 iulie 1999 (prevederi anume) privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 15-23 din Legea nr. 108/1999
pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii și ale
art. 5-10 din Legea nr. 130/1999
privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agenția de Pază Professional Style" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 8.242/225/2007 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 316D/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 din Legea nr. 130/1999 , deoarece aceste dispoziții reglementează sancțiuni penale și nu au legătură cu soluționarea cauzei referitoare la răspunderea contravențională. Totodată, susține că și excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții de lege este inadmisibilă, deoarece autorul excepției invocă numai aspecte care țin de soluționarea cauzei de către instanța judecătorească, iar nu probleme de constituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 8.242/225/2007 și transmisă Curții Constituționale la data de 28 februarie 2011, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 15-23 din Legea nr. 108/1999
pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii și ale
art. 5-10 din Legea nr. 130/1999
privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petenta Societatea Comercială "Agenția de Pază Professional Style" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece cumulul de amenzi contravenționale i s-a aplicat pentru aceeași faptă, fiind astfel sancționat de 3 ori pentru aceeași faptă, or, legea contravențională din România prevede sancționarea o singură dată pentru aceeași faptă.
Judecătoria Drobeta-Turnu Severin apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, fiind formulată vădit cu intenția de a tergiversa judecata, întrucât petenta a mai invocat excepții de neconstituționalitate privind dispoziții din
și
Legea nr. 130/1999 , respinse de către Curtea Constituțională.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile
art. 15-23 din Legea nr. 108/1999
pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 10 octombrie 2002, și prevederile
art. 5-10 din Legea nr. 130/1999
privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 20 martie 2007.
Articolele criticate din
prevăd obligația Inspecției Muncii de a prezenta anual ministrului muncii și solidarității sociale un raport de activitate privind modul în care și-a îndeplinit atribuțiile stabilite prin lege, reglementează statutul inspectorului de muncă (în cap. IV, cuprinzând art. 16-19) și sancțiunile pentru împiedicarea, în orice mod, de către un angajator, persoană fizică sau juridică, a inspectorilor de muncă să își exercite controlul în limitele legii (în cap. V, cuprinzând art. 20-23).
Ulterior sesizării Curții Constituționale, a fost adoptată
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2010
pentru abrogarea
privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010, care, la articolul unic, prevede următoarele: "La data de 1 ianuarie 2011 se abrogă
privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 20 martie 2007, cu excepția art. 2-16, care se abrogă la data de 1 februarie 2011."
Prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.
Așadar, Curtea observă că, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate din
își produc în continuare efectele juridice, deoarece acestea reprezintă temeiul juridic al procesului-verbal încheiat la 28 septembrie 2007, prin care s-au constatat contravențiile și s-au aplicat sancțiunile contravenientului, proces-verbal a cărui anulare constituie obiectul cauzei civile în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.
Dispozițiile criticate din
reglementează comisionul perceput de inspectoratele teritoriale de muncă pentru prestarea serviciilor prevăzute în lege (art. 5), controlul exercitat de Inspecția Muncii și inspectoratele teritoriale de muncă asupra modului în care sunt aplicate prevederile legii (art. 6) și răspunderea juridică (art. 7-10).
Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în fața legii, ale art. 21 alin. (1)-(4) privind accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 52 privind dreptul de petiționare și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
I. Dispozițiile
art. 10 din Legea nr. 130/1999
stabileau răspunderea penală, după caz, a directorului, directorului executiv, administratorului, reprezentantului legal al angajatorului-persoană juridică, respectiv altei persoane împuternicite de către angajatorul-persoană juridică, angajatorului-persoană fizică ori reprezentantului legal sau altei persoane împuternicite de către angajatorul-persoană fizică care în mod repetat stabilește pentru angajații încadrați în baza contractului individual de muncă salarii sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut de lege, a unei persoane care refuză în mod repetat să permită, potrivit legii, accesul inspectorilor de muncă în oricare dintre spațiile unității, să pună la dispoziția acestora documentele solicitate, potrivit legii, sau care, în mod repetat, folosește persoane care desfășoară activități salarizate fără respectarea dispozițiilor legale ce reglementează încheierea contractului individual de muncă.
Având în vedere că obiectul cauzei civile în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl constituie anularea procesului-verbal prin care s-au constatat contravențiile și s-au aplicat sancțiunile contravenientului, Curtea reține că dispozițiile
art. 10 din Legea nr. 130/1999 , referitoare la răspunderea penală, nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.
Prin urmare, în temeiul
art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia Curtea decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță "care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia", Curtea urmează a respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 din Legea nr. 130/1999
ca inadmisibilă.
II. Cu privire la celelalte dispoziții de lege criticate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor
art. 7 din Legea nr. 130/1999 , prin
Decizia nr. 786 din 20 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007, excepția fiind ridicată de același autor.
Cu acel prilej, Curtea a reținut că dispozițiile criticate consacră răspunderea juridică a angajatorului pentru nerespectarea anumitor măsuri de protecție a persoanelor angajate în muncă. Referitor la susținerea autorului excepției în sensul că este neconstituțională sancționarea persoanei juridice pentru contravențiile comise de angajații săi, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, pe de-o parte, persoana juridică răspunde prin reprezentanții săi legali - persoane fizice, iar, pe de altă parte, are la dispoziție acțiune în regres împotriva prepușilor săi, în cazul stabilirii răspunderii pentru faptele acestora.
Totodată, prin
Decizia nr. 329 din 13 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 30 aprilie 2008, Curtea s-a pronunțat asupra dispozițiilor
art. 5 alin. (2) din Legea nr. 130/1999
și
art. 21 din Legea nr. 108/1999 . Cu acel prilej, Curtea a constatat că prevederile art. 24 alin. (1) din Constituție, referitoare la dreptul la apărare, nu au incidență în cauza de față, în care obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispoziții de lege ce instituie anumite obligații ale angajatorilor, precum și sancțiunea nerespectării acestor obligații.
Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, parțial, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
În final, Curtea constată că celelalte critici ale autorului excepției de neconstituționalitate reprezintă, în realitate, aspecte privind aplicarea legii, ce intră în competența instanțelor de judecată, iar nu a Curții Constituționale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 10 din Legea nr. 130/1999
privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agenția de Pază Professional Style" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 8.242/225/2007 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 15-23 din Legea nr. 108/1999
pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii și ale
art. 5-9 din Legea nr. 130/1999
privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.