Decizia nr. 464/2011
privind soluționarea recursului formulat de Societatea Comercială ESTAGRE - S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 1.247 din 15 aprilie 2010
prezumat în vigoare
Dosar nr. 4.969/2/2010
Curtea compusă din:
Președinte - Alina Nicoleta Ghica
Judecător - Daniel Severin
Judecător - Radu Ionel
Grefier - Claudia Nicoleta Nedelea
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă Societatea Comercială ESTAGRE - S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 1.247 din 15 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a XI-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 36.047/3/2009, în contradictoriu cu intimatul pârât Consiliul Județean Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă Societatea Comercială ESTAGRE - S.R.L., prin consilier juridic Daniela Grijitu, cu delegație de reprezentare la dosar, și intimatul pârât Consiliul Județean Dâmbovița, prin consilier juridic Sălcianu Silvia, cu delegație de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Ambele părți, prin reprezentanți, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pe recurs.
Recurenta reclamantă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate ca fiind legală și temeinică pentru considerentele expuse pe larg prin întâmpinare. Depune la dosar practică judiciară.
CURTEA,
Prin Sentința civilă nr. 1.247 din 15 aprilie 2010 Tribunalul București - Secția a XI-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea prin care reclamanta Societatea Comercială ESTAGRE - S.R.L. a solicitat anularea Hotărârii nr. 146 din 18 decembrie 2008, adoptată de pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița.
În prealabil, instanța a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii.
Instanța a reținut că prin hotărârea contestată s-a stabilit o taxă specială în sarcina agenților economici care au ca obiect de activitate exploatări de carieră balastieră situate în județul Dâmbovița.
Examinând susținerile părților, instanța a stabilit că hotărârea atacată a fost legal adoptată, în condițiile în care
art. 30 din Legea nr. 273/2006
privind finanțele publice locale abilitează consiliile județene să stabilească taxe speciale, iar reclamanta, prin natura activității desfășurate, contribuie într-o măsură mai mare la degradarea drumurilor județene.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, arătând, în esență, că instanța de fond nu a precizat motivele pentru care i-a înlăturat susținerile și a ignorat faptul că nu deține mijloace de transport agregate.
Legal citat, intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că a respectat procedura de adoptare a hotărârii atacate și că taxa instituită în concordanță cu prevederile
art. 30 alin. (1) și (6) din Legea nr. 273/2006
a fost stabilită proporțional cu activitatea desfășurată de reclamantă și consecințele acesteia în ceea ce privește degradarea drumurilor naționale.
Analizând actele dosarului în raport cu susținerile părților, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele de mai jos.
Prin Hotărârea nr. 146 din 18 decembrie 2008, intimatul a aprobat procedura privind instituirea și perceperea taxei speciale de reparare și întreținere a drumurilor județene. Conform alin. 2, taxa a fost stabilită în sarcina agenților economici care au ca obiect de activitate exploatări de carieră balastieră situate în județul Dâmbovița.
Așa cum reiese din preambulul său, hotărârea a fost adoptată în temeiul prevederilor
art. 282 din Legea nr. 571/2003 ,
art. 30 din Legea nr. 273/2006
și al
Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 .
Examinând prevederile ce constituie temeiul de drept al hotărârii contestate, Curtea reține următoarele:
Articolul 282
alin. (1) din Legea nr. 571/2003
prevede că pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale.
Articolul 2
pct. 55 din Legea nr. 273/2006
privind finanțele publice locale definește taxa ca fiind suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituție publică ori un serviciu public, iar art. 30 alin. (6) din aceeași lege prevede în mod imperativ că taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Din coroborarea textelor citate mai sus reiese că taxele speciale sunt adoptate pentru funcționarea unor servicii publice create în interesul persoanelor fizice și juridice, dar sunt suportate exclusiv de acele persoane care se folosesc de aceste servicii, deci care obțin un beneficiu direct de pe urma lor.
Întrucât are ca destinație repararea și întreținerea drumurilor județene, taxa instituită prin Hotărârea nr. 146 din 18 decembrie 2008 trebuie suportată exclusiv de persoanele care folosesc aceste drumuri și trebuie calculată, pe cât posibil, direct proporțional cu contribuția pe care fiecare categorie de beneficiar o are la degradarea acestor drumuri. În atare situație, persoanele juridice vizate de hotărârea atacată nu pot fi obligate la plata unei taxe speciale calculate în raport cu materialul excavat și facturat, ci, eventual, în raport cu materialul efectiv transportat, în măsura în care transportul este efectuat de producător.
În plus, Curtea reține că, potrivit probelor administrate, reclamanta nu deține mijloace de transport ale căror caracteristici constructive sunt de natură a degrada căile de rulare. În atare situație, nu se poate susține că recurenta reclamantă se folosește de serviciul public, în sensul
art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 , pentru a fi obligată la suportarea taxei.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că hotărârea atacată este nelegală, întrucât stabilește o taxă cu încălcarea prevederilor
art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006
privind finanțele publice locale. Prin urmare, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 din Codul de procedură civilă, va admite recursul și, pe cale de consecință, va modifica în parte sentința, în sensul că va admite acțiunea și va anula actul administrativ atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă Societatea Comercială ESTAGRE - S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 1.247 din 15 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a XI-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 36.047/3/2009, în contradictoriu cu intimatul pârât Consiliul Județean Dâmbovița.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite cererea, anulează Hotărârea Consiliului Local nr. 146 din 18 decembrie 2008 a Consiliului Județean Dâmbovița.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 3 martie 2011.
PREȘEDINTE, ALINA NICOLETA GHICA Judecător, Daniel Severin Judecător, Radu Ionel Grefier, Claudia Nicoleta Nedelea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.