Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1539/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
6 decembrie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 119 din 16 februarie 2012
Citat de
1 act
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 7.246 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Dragomir și Paraschiva Raicu în Dosarul nr. 3.398/116/2010 al Tribunalului Călărași - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.593D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Comercială "Marianno Tex" - S.R.L. din Călărași a depus o cerere prin care solicită judecarea în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența în materie a Curții, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.398/116/2010, Tribunalul Călărași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Maria Dragomir și Paraschiva Raicu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate dau posibilitatea părților să repună în discuție oricând o hotărâre judecătorească și înfrâng principiul securității și stabilității raporturilor juridice instituite prin hotărârea judecătorească, cauza nefiind soluționată într-un termen rezonabil.

Tribunalul Călărași - Secția civilă apreciază că dispoziția legală criticată respectă prevederile și principiile Legii fundamentale, fiind o normă de procedură care este de competența legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, acesta având latitudinea exclusivă de a stabili reguli speciale de procedură și modalități concrete de exercitare a drepturilor procesuale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul conținut: "Contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c)."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, apreciind că sunt constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 765 din 12 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea a statuat că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă care stabilesc că, în cazul hotărârilor judecătorești susceptibile de executare silită, contestația în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite. Acest fapt nu înseamnă că nu există o limitare în timp a introducerii contestației, în condițiile în care dreptul de a cere executarea silită poate fi exercitat doar în termenul general de prescripție prevăzut de lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței amintite, soluția pronunțată prin decizia amintită și argumentele pe care aceasta s-a bazat își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de cele arătate mai sus, Curtea mai reține că dispozițiile legale criticate nu sunt de natură a aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, așa cum susțin autorii excepției de neconstituționalitate, întrucât, așa cum a stabilit prin

Decizia nr. 923 din 7 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, în calea extraordinară de atac a contestației în anulare nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăți anterioare, iar motivele pentru care se poate promova această cale de atac a contestației în anulare sunt limitativ stabilite prin art. 317-318 din Codul de procedură civilă (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004) și au drept scop pronunțarea unor hotărâri judecătorești corecte.

De asemenea, Curtea mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Astfel, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv al stabilirii normelor privind procedura de judecată, cu respectarea dispozițiilor constituționale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 319 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Dragomir și de Paraschiva Raicu în Dosarul nr. 3.398/116/2010 al Tribunalului Călărași - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.