Decizia nr. 1608/2011

Acsinte Gaspar - președinte

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București în Dosarul nr. 2/753/2011 al Curții Militare de Apel, și care formează obiectul Dosarului nr. 1.058D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde, pentru părțile Viorel Crăiniceanu, Luciana-Maria Frumușanu, Ștefan Frumușanu și Vasile Dorel Gabor, avocat Ionel Olteanu, din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, constatându-se lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.069D/2011, nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2011 și nr. 1.296D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Nedelea în Dosarul nr. 5.531/2/2011 al Curții de Apel București - Secția I penală, Marin Duță în Dosarul nr. 5.232/281/2011 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și Societatea Agricolă Inotești în dosarele nr. 1.389/259/2011 și nr. 1.390/259/2011 ale Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal răspund, în Dosarul nr. 1.069D/2011, autorul excepției Gheorghe Nedelea, personal, fiind asistat de avocatul Eugen Calomfirescu, din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, în Dosarul nr. 1.212D/2011, autorul excepției Marin Duță, personal, și în dosarele nr. 1.278D/2010 și nr. 1.296D/2011, Societatea Agricolă Inotești, prin reprezentantul acesteia Marin Duță, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în dosarele nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2011 și nr. 1.296D/2011 autorii excepției au depus note scrise prin care solicită eliberarea de copii ale unor acte depuse la dosarele instanțelor învestite cu soluționarea cauzelor, precum și admiterea excepției de neconstituționalitate.

În dosarele nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2011 și nr. 1.296D/2011 autorul excepției arată că părțile nu au fost legal citate.

Reprezentantul Ministerului Public arată că procedura de citare a fost legal îndeplinită și solicită respingerea excepției.

Curtea apreciază că procedura de citare a fost legal îndeplinită, citarea fiind realizată în condițiile art. 85 și următoarele din Codul de procedură civilă și ale art. 20 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale.

De asemenea, Curtea respinge cererea de eliberare de copii ale documentelor aflate la dosarul instanței care judecă fondul cauzei, întrucât o atare cerere trebuie formulată la această instanță, și nu în fața Curții Constituționale.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.069D/2011, nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2010 și nr. 1.296D/2011 la Dosarul nr. 1.058D/2011.

În dosarele nr. 1.058D/2011 și nr. 1.069D/2011, apărătorii părților prezente, precum și reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

În dosarele nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2010 și nr. 1.296D/2011, Marin Duță, în calitate de autor și, respectiv, de reprezentant al autorului excepției, arată că se opune măsurii conexării dosarelor, invocând în acest sens diferențele existente între situațiile de fapt ce formează obiectul cauzelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.069D/2011, nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2011 și nr. 1.296D/2011 la Dosarul nr. 1.058D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului părților Viorel Crăiniceanu, Luciana-Maria Frumușanu, Ștefan Frumușanu și Vasile Dorel Gabor, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că aceasta nu este admisibilă, întrucât a fost invocată într-o cale de atac ce este inadmisibilă potrivit dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, așa cum acestea au fost modificate prin dispozițiile

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor. Pe fond, s-a arătat că dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală sunt constituționale, că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu obligă la asigurarea a două grade de jurisdicție pentru toate categoriile de litigii, că prevederile

Legii nr. 202/2010

vizează un spor de celeritate, asigurând proporționalitatea măsurilor dispuse și a scopului urmărit și, de asemenea, că textele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți. Sunt invocate hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 februarie 1975, 28 mai 1985 și 22 mai 1998, pronunțate în cauzele Golder împotriva Regatului Unit, Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit și Vasilescu împotriva României.

Președintele acordă cuvântul apărătorului părții Gheorghe Nedelea, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, susținând că dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiție prin neasigurarea a două grade de jurisdicție, fapt ce contravine prevederilor art. 21 alin. (1) și (3) și art. 129 din Constituție.

Autorul excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 1.212D/2011, Marin Duță, solicită admiterea excepției, arătând că textele criticate încurajează pronunțarea unor hotărâri judecătorești eronate, încălcând, prin neadmiterea recursului împotriva acestora, dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (4) și art. 21.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că, în cazul de față, împrejurarea inadmisibilității recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță nu este de natură a încălca dispozițiile constituționale invocate de autorii excepției și nici prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât textele criticate nu vizează vinovăția făptuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 9 iunie 2011, 16 septembrie 2011, 5 și 7 octombrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 2/753/2011, nr. 5.531/2/2011, nr. 5.232/281/2011, nr. 1.389/259/2011 și nr. 1.390/259/2011, Curtea Militară de Apel București, Curtea de Apel București - Secția I penală și Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, Gheorghe Nedelea, Marin Duță și Societatea Agricolă Inotești în cauze având ca obiect soluționarea unor recursuri declarate împotriva unor sentințe penale pronunțate potrivit dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, prin rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate de judecătorie în soluționarea plângerii formulate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale sau împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, ca urmare a modificării

art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010 , sunt încălcate prevederile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și cele cu privire la exercitarea căilor de atac. Se arată, de asemenea, că accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care aceasta se realizează, inclusiv dreptul la exercitarea căilor de atac în formele și modalitățile instituite de lege, făcându-se trimitere la Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994. Se susține, totodată, că eliminarea căii de atac a recursului împotriva sentințelor pronunțate de instanță conform dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) și b) din Codul de procedură penală creează o situație de inegalitate între participanții la procesul penal în raport cu cei aflați în situația prevăzută la art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, fiind încălcate, în acest fel, și normele constituționale ale art. 53, 124, 129 și art. 131 alin. (1). Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 131 alin. (1) din Constituție, autorul susține că Ministerul Public, neputând promova calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate potrivit art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, nu-și poate exercita prerogativele de apărare a ordinii de drept și a drepturilor și libertăților cetățenilor. Se arată, totodată, că textele criticate sunt în discordanță cu dispozițiile art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală, potrivit cărora curțile de apel judecă recursurile formulate împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, norma anterior referită neinstituind în mod expres o excepție în privința hotărârilor privind soluționarea plângerilor împotriva rezoluțiilor, ordonanțelor sau rechizitoriului procurorului. De asemenea, autorul observă că în cazul contravențiilor persoanele interesate au dreptul de a formula recurs împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță, în timp ce în cazul infracțiunilor legea nu prevede acest drept.

Curtea Militară de Apel București apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În susținerea opiniei exprimate, instanța arată că dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 53 din Constituție referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și principiul dublului grad de jurisdicție prevăzut la art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, contravenind, în acest fel, și prevederilor constituționale ale art. 20.

Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală necontravenind prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) și art. 129.

Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, instanța apreciază că dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală asigură accesul la o instanță competentă să verifice măsurile dispuse de parchet în faza de urmărire penală, existând, în acest fel, un control jurisdicțional asupra actelor ce emană de la organele de urmărire penală. Se arată, de asemenea, că inexistența posibilității exercitării unei căi ordinare de atac împotriva sentințelor pronunțate în primă instanță nu este de natură a încălca textele constituționale invocate de autorii excepției, neavând nicio legătură cu caracterul de stat de drept al României și necontravenind principiului egalității în drepturi a cetățenilor. Totodată, se arată că textele criticate nu încalcă accesul liber la justiție, întrucât dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală asigură accesul la o instanță judecătorească competentă respectând dreptul la un recurs efectiv în sensul prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia accesul la justiție nu înseamnă, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că textele criticate sunt constituționale, făcând trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 228 din 7 martie 2006 , prin care Curtea a statuat că în soluționarea plângerii formulate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată nu se judecă însăși cauza, ci doar temeinicia și legalitatea soluțiilor pronunțate de către procuror și că, în consecință, prin încheierile pronunțate conform dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală instanța nu soluționează fondul cauzei și nu se pronunță cu privire la vinovăția învinuitului, ci verifică legalitatea actului atacat. Or, dispozițiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție asigură accesul la un grad superior de jurisdicție persoanelor declarate vinovate de săvârșirea unor infracțiuni. Se arată, de asemenea, că textele criticate nu încalcă nici dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, inculpatul având posibilitatea de a se prevala de toate garanțiile procesuale ce caracterizează acest drept fundamental, de posibilitatea de a solicita administrarea de noi probe și de a exercita căile de atac prevăzute de lege, precum și că aceste dispoziții legale sunt aplicabile tuturor persoanelor, fără privilegii și fără discriminări. Totodată, se afirmă că textele criticate nu contravin nici prevederilor art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, întrucât reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță este de competența exclusivă a legiuitorului, care, pentru asigurarea celerității soluționării cauzelor, a eliminat calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate conform dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală. Se mai arată că întreaga procedură de soluționare a plângerilor împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se desfășoară cu respectarea principiilor constituționale consacrate la art. 124 alin. (2) și că judecarea cauzei după desființarea rezoluției sau ordonanței de netrimitere în judecată se face cu participarea procurorului, nefiind încălcate nici prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere trimise de Avocatul Poporului, notele scrise depuse la dosare, susținerile părților și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 278^1 alin. (10): "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă."

Se susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 - Statul român, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiție, art. 40 - Dreptul de asociere, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției, art. 129 - Folosirea căilor de atac și art. 131 alin. (1) cu privire la rolul Ministerului Public.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității normelor criticate, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011,

Decizia nr. 753 din 7 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011,

Decizia nr. 242 din 17 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, și

Decizia nr. 125 din 1 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011.

Cu acele prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, statuând că, în situația admiterii plângerii cu reținerea cauzei spre judecare, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac se aplică în mod corespunzător și, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părții de a se adresa instanței, de a formula apărări și de a se prevala de toate garanțiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunțarea unei hotărâri de către instanța de fond, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să își exercite neîngrădit dreptul de acces liber la justiție.

De asemenea, prin

Decizia nr. 242 din 17 februarie 2011 , Curtea, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, a reținut că prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere accesului liber la justiție, dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil, întrucât, potrivit art. 129 din Constituție, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Prin urmare, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.

Întrucât, față de cele examinate de Curtea Constituțională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Curtea reține, totodată, că susținerea autorului excepției în sensul că dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi este neîntemeiată, reglementarea de la art. 278^1 din Codul de procedură penală fiind una unitară, toate persoanele supunându-se aceluiași regim juridic, fără deosebiri și fără excepție.

Pentru aceleași motive, nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 124 și 131.

Referitor la pretinsa neconstituționalitate a textelor criticate în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 1, 40 și 44, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, întrucât ipoteza normativă a acestora nu are aplicabilitate cu privire la art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București în Dosarul nr. 2/753/2011 al Curții Militare de Apel, Gheorghe Nedelea în Dosarul nr. 5.531/2/2011 al Curții de Apel București - Secția I penală, Marin Duță în Dosarul nr. 5.232/281/2011 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și Societatea Agricolă Inotești în dosarele nr. 1.389/259/2011 și nr. 1.390/259/2011 ale Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2011.