Decizia nr. 1618/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sinel Dicu în Dosarul nr. 1.916/121/2011 al Tribunalului Galați - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 543D/2011.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 862D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florea Cetățeanu în Dosarul nr. 2.919/63/2011 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.047D/2011, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan-Iulian Făluță în Dosarul nr. 11.016/99/2011 al Tribunalului Iași - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 543D/2011, nr. 862D/2011 și nr. 1.047D/2011 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 862D/2011 și nr. 1.047D/2011 la Dosarul nr. 543D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 din Codul de procedură penală, ridicată cu ocazia soluționării unor contestații la executare, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 1.470/2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Decizia penală nr. 634/R din 18 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.916/121/2011, admițând recursul împotriva Încheierii din 7 aprilie 2011 a Tribunalului Galați - Secția penală, Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Sinel Dicu în Dosarul nr. 1.916/121/2011 al Tribunalului Galați - Secția penală cu ocazia soluționării unei contestații la executare.

Prin Încheierea din 30 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2.919/63/2011, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Florea Cetățeanu cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o contestație la executare.

Prin Încheierea din 12 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 11.016/99/2011, Tribunalul Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Ioan-Iulian Făluță cu ocazia soluționării unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 320^1 din Codul de procedură penală încalcă principiile privind neretroactivitatea legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la apărare, dreptul la libertate și siguranță, dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție, dreptul la un recurs efectiv, interzicerea abuzului de drept și limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor, întrucât creează discriminare între inculpații pentru care nu a fost citit actul de sesizare a instanței, care pot beneficia de procedura simplificată de judecată ca urmare a recunoașterii vinovăției, și persoanele condamnate definitiv la momentul intrării în vigoare a legii penale mai favorabile, cărora nu le este aplicabilă însă cauza de reducere a pedepsei. Consideră că, în măsura în care au comis infracțiuni de același tip, cele două categorii de persoane se află în situații identice și nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă pentru instituirea unui tratament juridic diferențiat.

Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că este neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție invocate de autorul excepției.

Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 320^1 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile din Legea fundamentală și din actele normative internaționale invocate.

Tribunalul Iași - Secția penală apreciază ca fiind neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție invocate de autorul excepției. Arată că textul de lege criticat nu poate fi aplicat și celor condamnați definitiv, întrucât aceștia nu se mai află în procedura judecării cauzei, situație diferită ce presupune și un tratament juridic diferit, tratament care rămâne la aprecierea exclusivă a legiuitorului.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale. Menționează că acest punct de vedere a fost reținut în

Decizia nr. 1.470/2011 , prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul neconstituționalității prevederilor art. 320^1 din Codul de procedură penală. în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, precum și în sensul neconstituționalității alineatului final al art. 320^1 din Codul de procedură penală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 320^1 din Codul de procedură penală, introduse prin Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

"Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

La termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți.

Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Dacă pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia.

În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispozițiile art. 334 și 340-344 se aplică în mod corespunzător.

Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. 1-6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

În caz de respingere a cererii, instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum și ale art. 20 referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 1 referitoare la obligația de a respecta drepturile omului, ale art. 5 privind dreptul la libertate și siguranță, ale art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 referitoare la interzicerea discriminării, ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept și ale art. 18 referitoare la limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 2 paragraful 3 privind dreptul la un recurs efectiv din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și ale art. 9 referitoare la dreptul la libertatea persoanei, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 11 referitoare la prezumția de nevinovăție din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 320^1 din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluționarea cauzelor având ca obiect contestații la executare, deoarece judecata în cazul recunoașterii vinovăției poate interveni numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Or, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei."

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 din Codul de procedură penală, ridicată cu ocazia soluționării unor contestații la executare, va fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Sinel Dicu în Dosarul nr. 1.916/121/2011 al Tribunalului Galați - Secția penală, de Florea Cetățeanu în Dosarul nr. 2.919/63/2011 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și de Ioan-Iulian Făluță în Dosarul nr. 11.016/99/2011 al Tribunalului Iași - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 decembrie 2011.