Decizia nr. 1626/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Vernescu în Dosarul nr. 861/2/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și care formează obiectul Dosarului nr. 1.161D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.165D/2011 și nr. 1.182D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Negoiță în Dosarul nr. 10.986/2/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și de Radu Costin în Dosarul nr. 1.597/279/2011 al Tribunalului Neamț - Secția penală.

La apelul nominal răspunde, în Dosarul nr. 1.165D/2011, autorul excepției, Florin Negoiță, personal, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 1.182D/2011 autorul excepției a depus note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.165D/2011 și nr. 1.182D/2011 la Dosarul nr. 1.161D/2011.

Partea Florin Negoiță și reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.165D/2011 și nr. 1.182D/2011 la Dosarul nr. 1.161D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții Florin Negoiță, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, așa cum acestea au fost modificate prin prevederile

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 , încalcă dispozițiile art. 20 și art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție și pe cele ale art. 6, art. 13 și art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, autorul excepției susține că imposibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor pronunțate potrivit dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală încalcă liberul acces la justiție și reprezintă o discriminare a potențialilor titulari ai dreptului la o astfel de cale de atac în raport cu persoanele ale căror drepturi procesuale intră sub incidența dispozițiilor art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, potrivit cărora sentințele pronunțate de judecătorii pot fi atacate cu recurs. Se susține, de asemenea, că suprimarea căii de atac a recursului prin textele criticate nu are ca finalitate accelerarea soluționării proceselor, ci menținerea unor soluții juridice greșite pronunțate în primă instanță de complete formate dintr-un singur judecător. Autorul invocă în sprijinul acestor susțineri hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, din 28 octombrie 1999 și 16 decembrie 2008, pronunțate în cauzele Brumărescu împotriva României și Rupa împotriva României. În acest sens, autorul excepției depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că, în cazul de față, împrejurarea inadmisibilității recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță nu este de natură a încălca liberul acces la justiție și nici normele de drept european invocate de autor, întrucât acestea nu obligă la asigurarea accesului la toate căile de atac pentru toate categoriile de hotărâri judecătorești pronunțate în primă instanță.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 15 septembrie 2011, 26 septembrie 2011 și 11 octombrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 861/2/2011, nr. 10.986/2/2010 și nr. 1.597/279/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală și Tribunalul Neamț - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Vernescu, Florin Negoiță și Radu Costin în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor declarate împotriva unor sentințe penale pronunțate potrivit dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prin rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate de judecătorie în soluționarea plângerii formulate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, ca urmare a modificării

art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010 , sunt încălcate prevederile art. 6, art. 13 și art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul de acces la o primă instanță, independentă și imparțială, precum și accesul la o instanță de recurs în vederea efectuării unui control asupra hotărârii pronunțate în primă instanță, și interzic abuzul de drept, textul criticat contravenind astfel și dispozițiilor constituționale ale art. 148 alin. (2). Se susține, totodată, că aplicarea prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală poate duce la măsuri arbitrare, că, potrivit dispozițiilor art. 385^1 din Codul de procedură penală, sentințele pronunțate de judecători nu sunt definitive, putând fi atacate cu recurs, și că efectul acestora constă în încălcarea cu rea-voință a drepturilor privind exercitarea căilor de atac și în limitarea accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, precum și în menținerea unor soluții juridice greșite pronunțate în primă instanță. Se susține, de asemenea, încălcarea principiului egalității armelor, potrivit căruia statele sunt obligate să asigure, atât persoanelor condamnate, cât și persoanelor vătămate prin săvârșirea unor infracțiuni, accesul la o instanță superioară. Sunt invocate, în acest sens, hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, din 28 octombrie 1999 și 16 decembrie 2008, pronunțate în cauzele Brumărescu împotriva României și Rupa împotriva României, prin care instanța europeană a sancționat încălcarea de către România a accesului liber la justiție și a dreptului la un recurs efectiv.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu îngrădește liberul acces la justiție.

Tribunalul Neamț - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală contravenind prevederilor constituționale ale art. 20, 21 și 53, precum și dispozițiilor art. 13 din Convenție și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție. Astfel, instanța arată că imposibilitatea părților de a ataca soluții greșite pronunțate de procuror, determinate de eventuale interpretări eronate ale probelor administrate în cursul urmăririi penale, încalcă dreptul la un proces echitabil, prin eliminarea dreptului la un recurs efectiv, încălcând, totodată, principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală, consacrat prin normele europene anterior enunțate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că textele criticate sunt constituționale, făcând trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 228 din 7 martie 2006 , prin care Curtea a statuat că în soluționarea plângerii formulate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată nu se judecă însăși cauza, ci doar temeinicia și legalitatea soluțiilor pronunțate de către procuror și că, în consecință, prin încheierile pronunțate conform dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală instanța nu soluționează fondul cauzei și nu se pronunță cu privire la vinovăția învinuitului, ci verifică legalitatea actului atacat. Or, dispozițiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție asigură accesul la un grad superior de jurisdicție persoanelor declarate vinovate de săvârșirea unor infracțiuni. Se arată, de asemenea, că textele criticate nu încalcă nici dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, inculpatul având posibilitatea de a se prevala de toate garanțiile procesuale ce caracterizează acest drept fundamental, de posibilitatea de a solicita administrarea de noi probe și de a exercita căile de atac prevăzute de lege, precum și că aceste dispoziții legale sunt aplicabile tuturor persoanelor, fără privilegii și fără discriminări. Totodată, se apreciază că textele criticate nu contravin nici prevederilor art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, întrucât reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță este de competența exclusivă a legiuitorului, care pentru asigurarea celerității soluționării cauzelor a eliminat calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate conform dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală. Se mai arată că întreaga procedură de soluționare a plângerilor împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se desfășoară cu respectarea principiilor constituționale consacrate la art. 124 alin. (2) și că judecarea cauzei după desființarea rezoluției sau ordonanței de netrimitere în judecată se face cu participarea procurorului, nefiind încălcate nici prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere trimise de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, susținerile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă.".

Se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum și prevederilor art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv și art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității normelor criticate, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011,

Decizia nr. 753 din 7 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011,

Decizia nr. 242 din 17 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, și

Decizia nr. 125 din 1 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011.

Cu acele prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, statuând că, în situația admiterii plângerii cu reținerea cauzei spre judecare, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac se aplică în mod corespunzător și, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părții de a se adresa instanței, de a formula apărări și de a se prevala de toate garanțiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunțarea unei hotărâri de către instanța de fond, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să își exercite neîngrădit dreptul de acces liber la justiție.

De asemenea, prin

Decizia nr. 242 din 17 februarie 2011 , Curtea, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, a reținut că prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere accesului liber la justiție, dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil, întrucât, potrivit art. 129 din Constituție, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Prin urmare, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.

Întrucât față de cele examinate de Curtea Constituțională nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Curtea reține, totodată, că susținerea autorului excepției în sensul că dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi este neîntemeiată, reglementarea de la art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală fiind una unitară, toate persoanele supunându-se aceluiași regim juridic, fără deosebiri și fără excepție.

Pentru aceleași motive, nu poate fi reținută nici încălcarea prin prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală a dispozițiilor art. 6, 13 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, Curtea reține că prevederile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție nu au incidență în cauză, întrucât nu se referă la o acuzație în materie penală, ci doar la legalitatea și temeinicia sa, date de procedura aplicată. Prin urmare, nu poate fi reținută nici încălcarea normelor constituționale ale art. 11, art. 20 și art. 148 alin. (2).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Vernescu în Dosarul nr. 861/2/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, Florin Negoiță în Dosarul nr. 10.986/2/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și de Radu Costin în Dosarul nr. 1.597/279/2011 al Tribunalului Neamț - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din 20 decembrie 2011.