Decizia nr. 37/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Marinela Anghelescu în Dosarul nr. 11.827/118/2010 al Tribunalului Constanța - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 292D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 315D/2011, nr. 407D/2011, nr. 425D - 433D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) și

art. 3 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,

art. 1 din Legea nr. 119/2010 , respectiv

art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 , excepție ridicată de Ana Stănescu, Barabas Ileana, Eugenia Margareta Kallasch, Maria Perianu, Claudia Grigoreta Martin, Maria Lucica, Maria Iacoboaea, Vironica Albu, Maria Vișan, Maria Rodica Sarba și Olga Sandor în dosarele nr. 12.229/118/2010, nr. 3.368/96/2010, nr. 8.019/30/2010, nr. 8.021/30/2010, nr. 8.020/30/2010, nr. 8.018/30/2010, nr. 8.017/30/2010, nr. 8.014/30/2010, nr. 8.006/30/2010, nr. 8.005/30/2010 și nr. 8.003/30/2010 ale Tribunalului Constanța - Secția civilă, Tribunalului Harghita - Secția civilă și Tribunalului Timiș - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 315D/2011, nr. 407D/2011, nr. 425D-433D/2011 la Dosarul nr. 292D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 315D/2011, nr. 407D/2011, nr. 425D-433D/2011 la Dosarul nr. 292D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 871 din 25 iunie 2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 116 din 24 ianuarie 2011, încheierile din 26 ianuarie 2011, 17 martie 2011 și, respectiv, sentințele civile nr. 896, 898, 897, 895, 894, 893, 892, 891 și 890 din 18 februarie 2011, pronunțate în dosarele nr. 11.827/118/2010, nr. 12.229/118/2010, nr. 3.368/96/2010, nr. 8.019/30/2010, nr. 8.021/30/2010, nr. 8.020/30/2010, nr. 8.018/30/2010, nr. 8.017/30/2010, nr. 8.014/30/2010, nr. 8.006/30/2010, nr. 8.005/30/2010 și nr. 8.003/30/2010, Tribunalul Constanța - Secția civilă, Tribunalul Harghita - Secția civilă și Tribunalul Timiș - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, art. 1 lit. c) și

art. 3 din Legea nr. 119/2010 ,

art. 1 din Legea nr. 119/2010

și, respectiv,

art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 , excepție ridicată de Marinela Anghelescu, Ana Stănescu, Barabas Ileana, Eugenia Margareta Kallasch, Maria Perianu, Claudia Grigoreta Martin, Maria Lucica, Maria Iacoboaea, Vironica Albu, Maria Vișan, Maria Rodica Sarba și Olga Sandor în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei în baza

Legii nr. 119/2010 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate încalcă principiul neretroactivității legilor, întrucât au schimbat modul de calcul, precum și elementele esențiale ale procedurii de stabilire a pensiilor care deja se aflau în plată.

Se susține că au fost încălcate și prevederile art. 124 alin. (1) din Constituție, întrucât justiția este înfăptuită de judecători, împreună cu personalul auxiliar care funcționează în cadrul instanțelor judecătorești, astfel încât și în privința acestuia trebuie să se aplice în continuare reglementări speciale referitoare la pensionare. Mai mult, se arată că personalul auxiliar are aceleași obligații și interdicții pe care le au magistrații.

Se apreciază că sunt încălcate dreptul constituțional de proprietate privată și cel de pensie, întrucât prin schimbarea procedurii de calcul asupra unei pensii deja stabilite s-a ajuns la diminuarea unui drept câștigat, respectiv cuantumul pensiei. Or, pensia reprezintă o creanță asupra statului pe care acesta este obligat să o plătească și să o ocrotească. Se arată că dispozițiile legale criticate contravin și art. 47 din Constituție referitor la dreptul la un nivel de trai decent, tocmai prin amploarea diminuărilor dispuse, în unele situații ajungând la peste 70% din cuantumul inițial al pensiei.

Tribunalul Constanța - Secția civilă, în dosarele nr. 292D/2011 și nr. 315D/2011, apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată, recalcularea pensiilor speciale operând numai pentru viitor, cuantumul acestora dobândit până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 119/2010

rămânând în posesia beneficiarilor. Se susține că legea reglementează modalitatea în care pe viitor vor fi calculate pensiile de serviciu, fiind astfel înlăturate efectele unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi. A aprecia că în aceste cazuri se încalcă principiul neretroactivității legii ar însemna că în nicio situație nu este posibilă modificarea algoritmului de calcul al unei pensii.

Se consideră că nu există niciun fel de discriminare față de alte categorii de pensionari, întrucât prin excepția ridicată se încearcă doar menținerea unei discriminări pozitive de care beneficia personalul auxiliar de specialitate. În fine, se arată că magistrații și personalul auxiliar de specialitate nu se află în aceeași situație juridică, astfel încât nu se pot invoca în susținerea excepției considerentele care au stat la baza pronunțării

Deciziei Curții Constituționale nr. 873 din 25 iunie 2010 .

Se arată că prin aplicarea modalității de calcul prevăzute de

Legea nr. 19/2000

se pierde doar statutul de pensie "specială", nefiind afectat exercițiului dreptului la pensie, cu atât mai mult cu cât noul mod de calcul se aplică tuturor pensiilor din sistemul public de asigurări sociale, cu excepția magistraților. Mai mult, eliminarea sau acordarea unui supliment la pensia contributivă, ce califică în final caracterul special al pensiei, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale. Se mai apreciază că legiuitorul, prin măsurile prevăzute de

Legea nr. 119/2010 , a menținut un just echilibru între interesele generale ale societății și imperativul apărării drepturilor fundamentale ale omului.

În fine, se susține că nu este încălcat dreptul la un nivel de trai decent, întrucât prin aplicarea legii criticate s-a realizat o uniformizare sub aspectul aplicării sistemului general de pensii publice, cu excepția magistraților.

Tribunalul Harghita - Secția civilă, în Dosarul nr. 407D/2011, apreciază că, "dacă privim dreptul la pensie ca un drept ce se regăsește în patrimoniul unei persoane, drept legal constituit la momentul respectiv, restrângerea lui ar însemna o atingere a art. 44 alin. (1) și a art. 20 alin. (1) din Constituție, precum și a art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului".

Tribunalul Timiș - Secția civilă, în dosarele nr. 425 - nr. 433D/2011, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. De asemenea, a admis acțiunea autorului excepției, a dispus anularea deciziei de pensionare prin care a fost recalculată pensia acestuia, întrucât a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și art. 151 și 155 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, aplicabilitatea acestor din urmă două texte fiind dedusă din faptul că "dreptul la pensia de serviciu face parte din Pilonul I al Uniunii Europene".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl constituie dispozițiile

Legii nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum și art. 1 și

art. 3 din Legea nr. 119/2010 . În realitate, din motivarea excepțiilor de neconstituționalitate și având în vedere calitatea de personal auxiliar de specialitate a autorilor excepției, Curtea observă că aceștia critică numai dispozițiile art. 1 lit. c) și

art. 3 din Legea nr. 119/2010 , texte asupra cărora Curtea, potrivit jurisprudenței sale, urmează a se pronunța prin prezenta decizie. Acestea au următorul cuprins:

- Art. 1 lit. c): "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: [...]

c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea";

- Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului."

Autorii excepției susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 47 cu referire la nivelul de trai decent și la dreptul la pensie. Totodată, sunt invocate în susținerea excepției și dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la protecția proprietății, ale

Directivei nr. 86/378/CEE

a Consiliului din 24 iulie 1986 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria L, nr. 225 din 12 august 1986.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea, prin

Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, sau

Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, statuând în sensul constituționalității acestora în raport cu critici similare cu cele formulate în prezenta cauză.

Astfel, întreaga

Lege nr. 119/2010 , conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, legea în discuție nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita. Dispozițiile legale criticate nu impietează cu nimic asupra calității de pensionar dobândite în temeiul reglementărilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensionare. Astfel, decizia de pensionare este o faptă constitutivă a unei situații juridice realizate înainte de o eventuală intrare în vigoare a prevederilor criticate. Rezultă că, sub aspectul cuantumului pensiei, efectele acestei decizii rămân câștigate pe toată perioada cuprinsă între emiterea deciziei de pensionare și momentul la care va intra în vigoare

Legea nr. 119/2010 . Doar dacă respectiva lege ar fi diminuat sau crescut cuantumul pensiei aflate în plată pe perioada menționată, aceasta cu siguranță ar fi fost retroactivă, încălcând art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât ar fi desființat o facta praeterita.

Prin urmare, ceea ce se subsumează, în mod evident, conceptului de facta praeterita este dobândirea calității de pensionar. Însă, cu privire la drepturile rezultate în urma obținerii calității menționate, se observă că acestea se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnă că actul de pensionare determină a priori și ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în plată. Astfel, prestațiile de asigurări sociale subsecvente actului de pensionare nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului. Însă cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al raporturilor juridice trecute - facta futura, întrucât raportul juridic trecut, în speța de față, se constituie chiar în dobândirea calității de pensionar și toate prestațiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe măsura trecerii timpului, devin facta praeterita.

Pensia de serviciu este compusă, principial, din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligația statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauză și-a garantat dreptul la pensia de drept comun tocmai prin plata contribuțiilor. Este un drept pe care l-a obținut și realizat prin plata contribuțiilor legal datorate. De asemenea, nu există un drept constituțional la pensie de serviciu, astfel încât, cu privire la suplimentul acordat de stat, nu se poate susține că este un drept viitor câștigat ad aeternam din moment ce este sub condiție.

Având în vedere că pensiile de serviciu nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul

Legii nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, textul criticat nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor de serviciu, nu selectiv, nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult ori mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.

Partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.

În privința pretinsei încălcări a art. 47 din Constituție, Curtea a reținut că drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, și anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, și anume optica legiuitorului și resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcție.

Mai mult, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 și din 31 mai 2011, pronunțate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea în același sens și hotărârile din 12 octombrie 2004 și 28 septembrie 2004, pronunțate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plății unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenție în privința bunului ce trebuie justificată (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arătat că sistemul de securitate socială este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esențial pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamă atunci când a analizat dacă restrângerea adusă implica o sarcină individuală excesivă. Curtea a mai arătat că statele au o marjă largă de apreciere atunci când reglementează sistemul de pensii (paragraful 63) și că scăderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de natură să știrbească esența dreptului la pensie, reclamantul fiind deci obligat să suporte o scădere rezonabilă și proporțională (paragrafele 62 și 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotărârii reiese că o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizării unor stări de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcție de contribuțiile vărsate, și nu în funcție de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiții, pierderea parțială a unei părți din pensie nu este o sarcină individuală excesivă (paragraful 63) - a se vedea în același sens și Hotărârea din 25 octombrie 2011, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Valkov și alții împotriva Bulgariei, paragraful 97.

În consecință, raportat la cauza de față, Curtea reține că eliminarea pensiilor de serviciu în privința personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, reglementată de

Legea nr. 119/2010 , nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasimajoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egală măsură (spre deosebire de cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei). Ajustarea dictată de principiul contributivității nu numai că elimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajați ai statului, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudenței Curții, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă (a se vedea Decizia nr. 872 și Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de față nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă.

De asemenea, cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil.

În fine, dispozițiile procedurale cuprinse în

art. 3 din Legea nr. 119/2010

nu încalcă cu nimic textele constituționale invocate, ele reprezentând prevederi de natură tehnică, legiuitorul fiind îndrituit să stabilească atât termenele în interiorul cărora autoritățile publice să ducă la îndeplinire operațiunea de recalculare a pensiilor, cât și modalitatea concretă de calcul al noilor pensii, prin trimiterea generală pe care o face la principiile fostei

Legi nr. 19/2000

- în prezent, trimiterea, desigur, vizează

Legea nr. 263/2010 .

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Obiter dictum, Curtea observă, pe de o parte, că, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona - 1 decembrie 2009, structura pe piloni a Uniunii Europene a fost eliminată, iar, pe de altă parte, că

Directiva 79/7/CEE

a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria L, nr. 6 din 10 ianuarie 1979,

Directiva 86/378/CEE

a Consiliului din 24 iulie 1986 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria L, nr. 225 din 12 august 1986, sau

Directiva 2004/113/CE

a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 373 din 21 decembrie 2004, nu impun în sarcina statelor obligația de a prevedea pensii de serviciu în dauna celor generale, aceasta fiind doar o opțiune a lor, astfel încât susținerile Tribunalului Timiș - Secția civilă, potrivit cărora "dreptul la pensia de serviciu face parte din Pilonul I al Uniunii Europene", sunt, în mod evident, eronate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) și

art. 3 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Marinela Anghelescu și Ana Stănescu în dosarele nr. 11.827/118/2010 și nr. 12.229/118/2010 ale Tribunalului Constanța - Secția civilă, de Barabas Ileana în Dosarul nr. 3.368/96/2010 al Tribunalului Harghita - Secția civilă și de Eugenia Margareta Kallasch, Maria Perianu, Claudia Grigoreta Martin, Maria Lucica, Maria Iacoboaea, Vironica Albu, Maria Vișan, Maria Rodica Sarba și Olga Sandor în dosarele nr. 8.019/30/2010, nr. 8.021/30/2010, nr. 8.020/30/2010, nr. 8.018/30/2010, nr. 8.017/30/2010, nr. 8.014/30/2010, nr. 8.006/30/2010, nr. 8.005/30/2010 și nr. 8.003/30/2010 ale Tribunalului Timiș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 ianuarie 2012.