Decizia nr. 109/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Veronica Văran și Eleonora Simona Lup în Dosarul nr. 6.703/30/2009 al Judecătoriei Timișoara și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.307D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează asupra notelor scrise depuse de autoarea excepției Veronica Văran la dosarul cauzei, prin care solicită admiterea acesteia. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, arătând, în acest sens, că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra textului de lege examinat, prin raportare la critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 6.703/30/2009, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Veronica Văran și Eleonora Simona Lup într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin că textul de lege criticat contravine normelor constituționale prin aceea că nu recunoaște judecătoriei personalitate juridică și o subordonează judiciar tribunalului. Se susține că noțiunea de "personalitate juridică" este sinonimă, în planul persoanei fizice, cu cea de "capacitate civilă de folosință", sau cu cea de "capacitate de a avea drepturi și obligații civile"; or, Declarația Universală a Drepturilor Omului "a făcut din această personalitate obiectul unui drept universal și imprescriptibil." Ca atare, autoarele excepției apreciază că "judecătoria (...) nu ne poate respecta personalitatea juridică și ocroti interesul legitim, fiindcă ea însăși, ca entitate, nu dispune de o astfel de capacitate."

Judecătoria Timișoara consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, de vreme ce lipsa personalității juridice a judecătoriei nu afectează statutul judecătorilor acestei instanțe, stabilit prin

Legea nr. 303/2004 .

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 38 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

sunt constituționale. Acestea nu instituie nicio discriminare pe considerente arbitrare între judecătorii care își desfășoară activitatea la judecătorii, față de cei de la instanțele ierarhic superioare, fiind vorba, în esență, de modul de organizare, prin lege, a instanțelor judecătorești și de stabilirea unor reguli de funcționare a acestora. Astfel, regulile de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești sunt adoptate de legiuitor în aplicarea prevederilor art. 124-126 din Constituție, care cuprind principiile generale potrivit cărora se organizează instanțele judecătorești și se realizează justiția, legiuitorul constituant lăsând la latitudinea legiuitorului ordinar modul concret de reglementare a problemelor care privesc organizarea instanțelor judecătorești.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, având următorul cuprins: "(1) Judecătoriile sunt instanțe fără personalitate juridică, organizate în județe și în sectoarele municipiului București, potrivit anexei nr. 1".

Normele din Constituție pretins încălcate sunt următoarele: art. 1 alin. (3), (4) și (5) referitoare la valorile și principiile pe care se fundamentează statul român, ale art. 2 alin. (2) privind interdicția de exercitare a suveranității în nume propriu, ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege", ale art. 20 - "Tratatele internaționale privind drepturile omului", ale art. 21 alin. (1) care garantează oricărei persoane accesul liber la justiție, ale art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți", ale art. 73 alin. (3) care enumeră domeniile reglementate prin lege organică, ale art. 124 - "Înfăptuirea justiției", ale art. 126 alin. (1), (2) și (5) referitoare la instanțele judecătorești și ale art. 148 alin. (2) și (4) privind principiul priorității tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare obligatorii față de dispozițiile contrare din legile interne, respectiv obligația Parlamentului, a Președintelui României, a Guvernului și a autorităților judecătorești de a garanta ducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și a celor ce decurg din principiul priorității amintit mai sus. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit căruia "Fiecare are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică, oriunde s-ar afla".

Din examinarea excepției de neconstituționalitate invocate, Curtea Constituțională constată că prevederile

art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară au mai fost examinate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză și prin raportare la aceleași texte constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 855 din 23 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate, reținând că statutul judecătorilor este reglementat la nivel constituțional în art. 125, dispoziții care fac parte din titlul III "Autoritățile publice", cap. VI "Autoritatea judecătorească", secțiunea 1 "Instanțele judecătorești" (art. 124 - 130). Potrivit art. 125 din Legea fundamentală, judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili; propunerile de numire, precum și promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor sunt de competența Consiliului Superior al Magistraturii, iar funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior. La nivel infraconstituțional, statutul magistraților este reglementat prin

Legea nr. 303/2004 , potrivit căreia judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali.

Așadar, Curtea a constatat că statutul judecătorilor, astfel cum este reglementat la nivel constituțional și infraconstituțional, este același, indiferent de instanța judecătorească în cadrul căreia aceștia își desfășoară activitatea. Totodată, s-a mai reținut că hotărârea judecătorească nu poate fi influențată de gradul instanței judecătorești unde își desfășoară activitatea judecătorul care a pronunțat-o, astfel cum în mod eronat susține autorul excepției, considerând că hotărârea pronunțată de judecătorie ar fi marcată de lipsa de personalitate a instanței.

Având în vedere că în prezenta cauză au fost formulate critici de neconstituționalitate asemănătoare, raportate la aceleași norme fundamentale, cele reținute de Curte cu prilejul pronunțării deciziei de mai sus își mențin valabilitatea.

În plus, față de susținerile autoarei excepției Veronica Văran, formulate în notele scrise depuse la dosarul cauzei pentru ședința de judecată, referitoare la relația dintre personalitatea juridică a ființei umane, pe de o parte, și, respectiv, lipsa de personalitate juridică a instanței și lipsa răspunderii juridice a judecătorului, pe de altă parte, Curtea constată că nu le poate reține. Faptul că legea care reglementează organizarea judiciară -

Legea nr. 304/2004 , lege organică - prevede, la art. 38 alin. (1), că judecătoriile sunt instanțe fără personalitate juridică, nu este de natură a afecta atributul personalității juridice, drept recunoscut, potrivit art. 6 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fiecărui persoane. Lipsa personalității juridice a instanței de judecată vizează caracterul administrativ al activității instituției, actele juridice emise de aceasta în exercitarea atribuției sale definitorii, aceea de a spune dreptul, conservând trăsăturile caracteristice actelor jurisdicționale. Totodată, judecătorilor care își desfășoară activitatea în cadrul judecătoriei li se aplică, și sub aspectul răspunderii juridice și al sancțiunilor, aceleași reglementări ca și celorlalți judecători de la celelalte instanțe, fără nicio deosebire determinată de lipsa personalității juridice a judecătoriei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Veronica Văran și Eleonora Simona Lup în Dosarul nr. 6.703/30/2009 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2012.