Decizia nr. 113/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Petru Mureșan în Dosarul nr. 33/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.376D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepției de neconstituționalitate. Acesta arată, în principal, că aspectele reclamate de autorul excepției ca fiind contrare normelor și principiilor fundamentale atrag, în realitate, competența exclusivă a instanței de judecată, în exercitarea atribuțiilor sale de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale criticate la împrejurările speței deduse soluționării. În subsidiar, susține că acestea nu contravin dreptului la apărare și nici dreptului la un proces echitabil, astfel cum a arătat Curtea Constituțională în

Decizia nr. 165 din 8 februarie 2011 , motiv pentru care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 33/2/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție de neconstituționalitate ridicată de Petru Mureșan într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare a calității de lucrător al Securității, promovată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (denumit în continuare CNSAS).

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține următoarele argumente:

- lipsa competenței materiale a instanțelor de contencios, care, sesizate în orice mod și de orice petent/instituție sau entitate, nu pot examina aspecte sau fapte ce țin de regulamentele sau comandamentele specifice militare. Astfel, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituție, actele de comandament militar sunt excluse din sfera actelor administrative ale autorităților publice asupra cărora instanțele de contencios administrativ își exercită controlul judecătoresc;

- încălcarea gravă a principiului prezumției de nevinovăție în ceea ce privește cadrele fostului Departament al Securității Statului. Dispozițiile

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

lasă loc unei interpretări abuzive, în sensul că pun semnul egalității între calitatea de lucrător al Securității, pe de o parte, și desfășurarea de activități prin care s-au suprimat ori îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, pe de altă parte. Totodată, art. 2 din ordonanța de urgență atacată creează premisele unei forme de răspundere morală și juridică, pentru simpla participare la activitatea fostelor servicii de informații, fără a se stabili vreo formă de vinovăție, instituind astfel ideea de prezumție de vinovăție colectivă asupra tuturor lucrătorilor fostei Securități, doar ca urmare a apartenenței la această structură, aspect ce produce prejudicii demnității și integrității unor persoane nevinovate, inclusiv prejudicii de ordin material. Or, ofițerii au desfășurat activități în cadrul atribuțiilor de serviciu, în conformitate cu actele normative din acea perioadă, metodologia de lucru fiind caracteristică tuturor serviciilor de informații;

- acordarea unor atribuții jurisdicționale CNSAS, printr-un abuz de reglementare juridică, ceea ce nesocotește și Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 31 ianuarie 2008. Deși CNSAS trebuie să fie doar un "depozitar și un administrator" al dosarelor și documentelor întocmite de fosta Securitate, aceasta se substituie, în realitate, unei instanțe judecătorești, prin competențele legale pe care

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

i le atribuie, astfel: să verifice documentele și informațiile referitoare la o anumită persoană și, implicit, să analizeze și să stabilească forța probantă a acestora, pentru a le prezenta ulterior instanței de judecată [art. 6 alin. (1)], să întocmească note de constatare cu privire la calitatea de lucrător sau colaborator al Securității [art. 7 alin. (1)], să promoveze acțiuni în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității [art. 8 alin. (1) lit. a)], să participe la procese [art. 8 alin. (1) lit. a), art. 11 alin. (1) și (2)], să depună la dosarul cauzei copii certificate de pe documentele aflate în arhiva CNSAS [art. 11 alin. (3)], să utilizeze și alte categorii de surse, precum arhive străine sau mărturiile unor cetățeni străini [art. 15 alin. (2)]. Prin utilizarea mărturiilor unor cetățeni străini, CNSAS administrează, în realitate, probe, pe baza cărora adoptă un verdict privind calitatea de lucrător al Securității, care implică ipso facto și vinovăția de "poliție politică", având, deci, rolul unei "prime instanțe" cu atribuții jurisdicționale propriu-zise în stabilirea existenței unei vinovății. Instanța de contencios administrativ are doar un rol formal, întrucât nu face altceva decât să certifice, ulterior, ceea ce deja a constatat această instituție;

- subrogarea CNSAS în dreptul cetățeanului de a avea acces liber la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Dreptul de a introduce acțiuni, în calitate de reclamant, pentru constatarea calității de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia trebuie să aparțină în exclusivitate cetățeanului care se consideră vătămat într-un drept al său ca urmare a eventualelor acțiuni abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate, singurul în măsură să aprecieze asupra prejudiciilor suferite. Or, CNSAS nu este mandatat în acest sens, pentru fiecare caz în parte, astfel cum dispun prevederile procesual civile referitoare la reprezentarea părților în proces. Atât art. 21 alin. (1), cât și art. 52 alin. (1) din Constituție - norme restrictive - condiționează calitatea de beneficiar al accesului liber la justiție, sau altfel spus, calitatea procesual activă, de apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime proprii. Art. 8 alin. (1) lit. a) din ordonanța de urgență criticată, conferind CNSAS calitate procesual activă, extinde în mod nepermis sfera titularilor de drept dincolo de limitele sale constituționale. Este adevărat că, potrivit actului normativ criticat, acțiunea CNSAS este subsecventă sesizării persoanei fizice, titular al dreptului de acces liber la justiție, care, astfel, ar fi mandatat această instituție să acționeze în numele și interesul său, însă asemenea construcție este invalidată de o serie de principii și concepte juridice fundamentale, ca și de economia întregii reglementări căreia i se subordonează, deoarece ar însemna că obligația autorităților de a răspunde la petiții, consacrată de art. 51 din Constituție, să se convertească în posibilitatea autorităților de a se substitui petiționarului și a exercita, în numele și interesul acestuia, dreptul de acces liber la justiție. Mai mult, dreptul de acces liber la justiție, garantat de art. 21 din Constituție, este transformat, astfel, într-o obligație, ceea ce contravine însăși normei constituționale care îl afirmă;

- subrogarea de către CNSAS și a instituției Avocatului Poporului, contrar dispozițiilor art. 58 alin. (1) din Constituție;

- încălcarea dreptului la apărare a fostului Departament al Securității Statului în fața Colegiului CNSAS. În cazul verificării efectuate de CNSAS la cerere, cetățeanul verificat nu are posibilitatea să se apere în fața Colegiului care, de fapt, desfășoară o procedură jurisdicțională, ci doar în fața Curții de Apel București, cu ocazia soluționării procesului referitor la acțiunea în constatare, promovată ulterior de CNSAS;

- desemnarea ca unică instanță de judecată a Tribunalului București - Secția contencios administrativ, respectiv a Curții de Apel - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ceea ce îngrădește posibilitatea persoanelor verificate de a-și exercită dreptul la o instanță de judecată apropiată de domiciliul lor și creează o situație discriminatorie a acestei categorii în comparație cu persoanele care au posibilitatea să conteste o adeverință, precum cele prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b) și art. 9 din ordonanța de urgență criticată, în fața altor instanțe de contencios administrativ din țară, competente teritorial.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

sunt în deplin acord cu normele constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază, în acord cu punctele de vedere exprimate în jurisprudența în materie a Curții Constituționale, că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, sunt încălcate următoarele norme constituționale: art. 1 alin. (3) care consacră principiul statului de drept, democratic și social, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 22 - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 23 - Libertatea individuală, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 54 - Fidelitatea față de țară, art. 55 - Apărarea țării, art. 57 - Exercitarea drepturilor și a libertăților și art. 126 - Instanțele judecătorești. De asemenea, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sunt invocate art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, art. 8 - Dreptul la respectarea vieții private și de familie, art. 9 - Libertatea de gândire, de conștiință și de religie, art. 10 - Libertatea de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminării și art. 17 - Interzicerea abuzului de drept.

Din examinarea excepției de neconstituționalitate invocate, Curtea Constituțională constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității a mai fost supusă controlului de constituționalitate în integralitatea sa.

Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 815 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea a observat că prin această ordonanță de urgență s-a realizat o reconfigurare a CNSAS ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale, ale cărei acte privind accesul la dosar și deconspirarea Securității sunt supuse controlului instanțelor de judecată. În condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității este introdusă la o instanță de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu sunt de natură să confere CNSAS rolul de instanță extraordinară.

Totodată, prin

Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, Curtea a statuat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a mai reținut cu același prilej că prevederile art. 2 lit. a) din ordonanța de urgență definesc noțiunea de "lucrător al Securității" și explicitează în concret semnificația termenului. Astfel, dețin calitatea de lucrători ai Securității persoanele care, pe de o parte, au fost încadrate ca ofițeri sau subofițeri ai Securității sau ai Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițeri sub acoperire, în perioada 1945-1989, și care, pe de altă parte, au desfășurat activități prin care au suprimat sau au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitare comuniste. Întrunirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de textul de lege criticat este constatată de instanța judecătorească - Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva CNSAS. Așa fiind, în condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității este introdusă la o instanță de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, potrivit

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , Curtea reține că dispozițiile procedurale criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil, ci constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea și dreptul la apărare, părțile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanțiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-și susține poziția asupra problemelor de fapt și de drept.

De asemenea, pronunțându-se, prin

Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, asupra prevederilor

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

care reglementează competența Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București de soluționare a cauzelor având ca obiect constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalității în drepturi, deoarece acest text de lege nu instituie niciun privilegiu și nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Întrucât față de cele analizate de instanța de contencios constituțional în jurisprudența la care s-a făcut referire, autorul prezentei excepții nu a relevat elemente noi, de natură a determina reconsiderarea acesteia, Curtea constată că cele reținute în deciziile amintite își mențin valabilitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Petru Mureșan în Dosarul nr. 33/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2012.