Decizia nr. 90/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/2010

privind eșalonarea plății indemnizațiilor prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepție ridicată de Simion Calancea și Maria Calancea în Dosarul nr. 901/59/2010 al Tribunalului Timiș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 364D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 495D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010

privind eșalonarea plății indemnizațiilor prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepție ridicată de Manole Tolontan în Dosarul nr. 7.647/30/2010 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 495D/2011 la Dosarul nr. 364D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 495D/2011 la Dosarul nr. 364D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât drepturile vizate de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010

nu sunt drepturi fundamentale, astfel încât acordarea lor ține de opțiunea legiuitorului. Raportat la critica ce vizează încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, este invocată

Decizia Curții Constituționale nr. 714 din 31 mai 2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 21 și 28 februarie 2011, pronunțate în dosarele nr. 901/59/2010 și nr. 7.647/30/2010, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/2010

privind eșalonarea plății indemnizațiilor prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, respectiv ale art. 3 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, excepție ridicată de Simion Calancea și Maria Calancea, respectiv Manole Tolontan în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor de eșalonare a plății sumelor restante cu titlu de indemnizații acordate în temeiul

Legii nr. 341/2004 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul legal criticat este retroactiv, întrucât vizează și deciziile caselor județene de pensii emise înainte de intrarea în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/2010 .

Se mai apreciază că este încălcat și art. 16 din Constituție, întrucât efectuarea plăților restante datorate persoanelor îndreptățite se realizează în mod diferențiat, respectiv în funcție de momentul obținerii deciziei de plată a indemnizațiilor, și anume înainte sau după intrarea în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/2010 .

Se mai arată că

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010 , prevăzând plata eșalonată a plății sumelor restante cu titlu de indemnizații acordate în temeiul

Legii nr. 341/2004 , încalcă dreptul de proprietate privată, întrucât, de fapt, consacră o expropriere a persoanelor în cauză, din moment ce dreptul de creanță menționat asupra statului constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tribunalul Timiș - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 364D/2011, consideră că textul legal criticat este constituțional, legiuitorul fiind în drept să modifice și să completeze legislația în materia indemnizațiilor restante și să stabilească data de la care operează producerea efectelor, cu respectarea principiului neretroactivității legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/2010

privind eșalonarea plății indemnizațiilor prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, respectiv ale art. 3 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență. În realitate, din motivarea excepției de neconstituționalitate reiese că excepția vizează numai

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010

privind eșalonarea plății indemnizațiilor prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 25 iunie 2010, text asupra căruia Curtea, potrivit jurisprudenței sale, urmează a se pronunța prin prezenta decizie. Acesta are următorul cuprins:

"(1) Plata indemnizațiilor restante prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se face eșalonat, începând cu anul 2012, de casele județene de pensii, respectiv de Casa de Pensii a Municipiului București, de casele de pensii din subordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, după cum urmează:

a) în situația indemnizațiilor restante al căror cuantum depășește valoarea a 20 de salarii medii brute:

- în anul 2012 se plătește 34% din valoarea sumei restante;

- în anul 2013 se plătește 33% din valoarea sumei restante;

- în anul 2014 se plătește 33% din valoarea sumei restante;

b) în situația indemnizațiilor restante al căror cuantum se situează între valoarea a 10 salarii medii brute și cea a 20 de salarii medii brute:

- în anul 2012 se plătește 50% din valoarea sumei restante;

- în anul 2013 se plătește 50% din valoarea sumei restante;

c) în situația indemnizațiilor restante al căror cuantum se situează sub valoarea a 10 salarii medii brute, plata sumei restante se efectuează integral în anul 2012.

(2) Salariul mediu brut prevăzut la alin. (1) este salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului 2012.

(3) Eșalonarea prevăzută la alin. (1) vizează exclusiv indemnizațiile restante, așa cum au fost definite de art. 2, urmând ca plata indemnizației lunare să se efectueze conform legii."

Autorii excepției consideră că textele de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Totodată, sunt invocate și dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 714 din 31 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, instanța constituțională a statuat că dispozițiile

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010

stabilesc perioada concretă în care urmează să fie executate indemnizațiile restante ce se achită beneficiarilor

Legii nr. 341/2004 . Este de competența exclusivă a legiuitorului a stabili procedura și măsurile necesare pentru executarea acestora, ținând seama de realitățile economico-financiare cu care se confruntă statul. De asemenea, Curtea a constatat că, departe de a nega dreptul beneficiarilor

Legii nr. 341/2004

la plata acestor indemnizații, textul stabilește un calendar unitar de executare, iar eșalonarea dispusă pe parcursul anilor 2012-2014, după caz, nu vizează în mod evident trecutul, ci executarea pe viitor a efectelor unui raport juridic născut în temeiul

Legii nr. 341/2004 . Așadar,

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010

nu modifică niciun raport de drept substanțial stabilit anterior intrării sale în vigoare, ci doar eșalonează plata indemnizațiilor aferente perioadei cuprinse între luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 documentația care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor prevăzut de

Legea nr. 341/2004 , și luna în care se solicită efectuarea plății acestora la instituțiile competente. În consecință, Curtea a reținut conformitatea textului criticat cu art. 15 alin. (2) din Constituție.

Cu privire la critica de neconstituționalitate care vizează încălcarea art. 16 din Constituție, Curtea constată că autorii acesteia consideră că momentul intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/2010

este aleatoriu, ceea ce a dus la situația ca unii beneficiari ai

Legii nr. 341/2004

să își poată încasa uno ictu drepturile bănești, în timp ce alții nu. Contrar celor susținute, Curtea reține că actul normativ se aplică în egală măsură persoanelor beneficiare ale indemnizației acordate în temeiul

Legii nr. 341/2004 , nu stabilește excepții de la reeșalonarea dispusă, iar aspectul că unele persoane și-au încasat drepturile anterior emiterii ordonanței de urgență ține de faptul că în acea perioadă era în vigoare o altă normă ce reglementa modalitatea de plată a acestora. Or, a nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenței sale legislative, ceea ce este inadmisibil. Din contră, legiuitorul, fie el originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilității economice a țării și să ia măsuri în consecință.

Curtea constată și că sumele reprezentând indemnizații restante ce se achită beneficiarilor

Legii nr. 341/2004

constituie într-adevăr un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Aceste tipuri de indemnizații au caracter reparatoriu, fără consacrare constituțională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizații pe o anumită perioadă are de asemenea dreptul de a alege frecvența și modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituționale, legiuitorul poate opta și pentru retragerea viitoare a lor (a se vedea, în acest sens, art. II

art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011). Însă în cauză se pune o problemă ce privește numai modalitatea de executare pentru drepturi legale datorate, situație în care legiuitorul are, de asemenea, o largă marjă de apreciere și va ține seama atât de interesul persoanei fizice, cât și de cel al statului (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011). Or, atât amploarea cuantumului acestor indemnizații, cât și numărul mare de persoane cărora li se datorează indemnizații restante afectează în mod esențial latura de cheltuieli a bugetului de stat, astfel încât statul a fost nevoit să prevadă plata eșalonată a acestora. Mai mult, indemnizațiile restante nu se datorează culpei exclusive a statului, ci, în mare măsură, și persoanelor care s-au adresat cu întârziere autorităților competente, iar acestea au constatat îndrituirea lor de a beneficia de aceste drepturi de la momentul intrării în vigoare a

Legii nr. 341/2004 .

În fine, Curtea constată că reglementarea criticată privește numai indemnizațiile restante, nu și plata în sine a indemnizațiilor care se datorau lunar - până la 31 decembrie 2011.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2010

privind eșalonarea plății indemnizațiilor prevăzute de Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepție ridicată de Simion Calancea și Maria Calancea în Dosarul nr. 901/59/2010 al Tribunalului Timiș - Secția civilă și de Manole Tolontan în Dosarul nr. 7.647/30/2010 al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2012.