Decizia nr. 167/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. h), art. 2-5 și

art. 12 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție invocată de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, din oficiu, în Dosarul nr. 7.734/99/2010 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.273D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.366D/2011, nr. 1.367D/2011 și nr. 1.456D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. h), art. 2-5 și

art. 12 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție invocată de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, din oficiu, în dosarele nr. 258/89/2011, nr. 8.919/99/2010 și nr. 3.827/99/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate invocate în dosarele nr. 1.273D/2011, nr. 1.366D/2011, nr. 1.367D/2011 și nr. 1.456D/2011, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor. Reținând identitatea de obiect, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 1.366D/2011, nr. 1.367D/2011 și nr. 1.456D/2011 la Dosarul nr. 1.273D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 7 octombrie 2011, 18 octombrie 2011, 1 noiembrie 2011 și 15 noiembrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 7.734/99/2010, nr. 258/89/2011, nr. 8.919/99/2010 și nr. 3.827/99/2011, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. h), art. 2-5 și

art. 12 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție invocată de instanța de judecată, din oficiu, în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu, în temeiul actului normativ criticat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată arată că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale au forță constituțională și supralegislativă, iar normele juridice internaționale au aplicabilitate directă în dreptul intern. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, jurisdicțiile naționale au obligația să interpreteze și să aplice normele de drept intern în conformitate cu dispozițiile Convenției, din care face parte și jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului. Invocă cele reținute în Hotărârea din 30 mai 2000, pronunțată în Cauza Carbonara și Ventura împotriva Italiei, Hotărârea din 22 martie 2001, pronunțată în Cauza Streletz, Kessler și Krenz împotriva Germaniei, Hotărârea din 18 iunie 1971, pronunțată în Cauza De Wilde, Ooms și Versyp împotriva Belgiei, Hotărârea din 16 septembrie 1996, pronunțată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, Hotărârea din 26 noiembrie 2002, pronunțată în Cauza Buchen împotriva Cehiei, Hotărârea din 12 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 12 octombrie 2004, pronunțată în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Hotărârea din 12 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Muller împotriva Austriei, Hotărârea din 18 noiembrie 2004, pronunțată în Cauza Pravednaya împotriva Austriei, Hotărârea din 20 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza Pressos Compania Naviera SA și alții împotriva Belgiei, și Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunțată în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei.

În lumina acestei jurisprudențe, instanța de judecată apreciază că reducerea substanțială a pensiilor de serviciu, în temeiul dispozițiilor legale criticate, chiar dacă recalcularea se face pentru viitor, constituie o încălcare a dreptului de proprietate ce are semnificația unei exproprieri. În plus, dispozițiile constituționale cuprinse în art. 47 alin. (2) nu disting între pensia contributivă și cea necontributivă, astfel încât pensia stabilită printr-o lege în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie reprezintă un drept constituțional, iar cuantumul său nu poate fi diminuat printr-o lege ulterioară. Prin urmare, dispozițiile legale criticate au semnificația nerecunoașterii de către stat a principiilor prevăzute de legea anterioară, care au stat la baza stabilirii pensiilor de serviciu, ceea ce afectează stabilitatea circuitului civil și aduce atingere drepturilor câștigate. Sunt încălcate și dispozițiile art. 53 din Constituție, deoarece invocarea, în cuprinsul expunerii de motive a

Legii nr. 119/2010 , a emiterii acestui act normativ pe fondul extinderii crizei economice în cursul anului 2010, nu este de natură să justifice în mod obiectiv afectarea dreptului fundamental la pensie și a nivelului de trai decent ale categoriilor sociale afectate, măsura neavând nici caracter temporar. În opinia instanței, nu este respectat nici principiul proporționalității măsurii de restrângere și nici justul echilibru ce trebuie păstrat între interesul public, respectiv asigurarea unui sistem unitar de pensii, și protecția dreptului de proprietate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Guvernul, exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul dosarelor nr. 1.366D/2011 și nr. 1.367D/2011, consideră că aceasta este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 1 lit. h), art. 2-5 și

art. 12 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. În realitate, în raport cu fondul cauzelor deduse judecății instanței judecătorești, rezultă că sunt criticate prevederile art. 1 lit. h), art. 2 alin. (4), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) și alin. (2) și

art. 12 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, texte asupra cărora Curtea urmează a se pronunța.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 lit. h): "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: (...)

h) pensiile de serviciu ale personalului Curții de Conturi.";

- Art. 2 alin. (4): "(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menționate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la

art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.";

- Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.";

- Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează: (...)

b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).

(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabilește în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor

Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și se plătește de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.";

- Art. 12: "Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condițiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege."

În opinia instanței de judecată, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 47 alin. (2) referitor la dreptul cetățenilor la pensie și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Sunt invocate și prevederile art. 1 - Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 1 lit. h) și art. 3 din actul normativ criticat au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, în raport cu argumente similare celor invocate în prezenta cauză.

Astfel, prin

Decizia nr. 1.381 din 18 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, Curtea, a statuat că, în privința auditorilor publici externi, considerentele care au stat la baza

Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010 , cu corectivul adus prin

Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 , își mențin pe deplin valabilitatea.

Astfel, conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, soluția legislativă criticată nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, ce constituie facta praeterita.

Curtea a considerat că pensiile speciale pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, această rațiune este reprezentată de necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrării sale, eliminării inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, de situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, privind bugetul de stat, precum și pe cel al asigurărilor sociale de stat. De aceea, eliminarea pensiilor speciale nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a constatat că măsura criticată nu impune o sarcină excesivă destinatarilor pensiilor speciale și nu prevede diferențieri procentuale pentru aceeași categorie socioprofesională.

Curtea a mai statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar eliminarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.

Curtea a arătat în privința pretinsei încălcări a art. 47 din Constituție că drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, și anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul contributiv de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus unor elemente variabile, cum ar fi voința legiuitorului și resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcție.

Curtea a mai constatat că invocarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 53 este lipsită de relevanță, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.

De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de exemplu prin hotărârile din 8 decembrie 2009 și 31 mai 2011, pronunțate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a arătat că, potrivit acesteia, drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în același sens, și hotărârile din 12 octombrie 2004 și 28 septembrie 2004, pronunțate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plății unui anumit cuantum al pensiei poate constitui o intervenție în privința acesteia ce trebuie justificată de către stat, fiind expresia solidarității societății în raport cu membrii săi (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esențial pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamă atunci când a analizat dacă restrângerea adusă implica o sarcină individuală excesivă. Curtea a mai arătat că statele au o marjă largă de apreciere atunci când reglementează sistemul de pensii și că diminuarea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de natură să știrbească esența dreptului la pensie, reclamantul fiind obligat să suporte o scădere rezonabilă și proporțională (paragrafele 62 și 63). Nu în ultimul rând, din hotărâre reiese că o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizării unor stări de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcție de contribuție, și nu în funcție de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiții, pierderea parțială a unei părți din pensie nu este o sarcină individuală excesivă.

Totodată, conform jurisprudenței Curții, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă (a se vedea Decizia nr. 872 și

Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de față nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată.

Întrucât în prezenta cauză nu au fost relevate elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru aceleași considerente, Curtea constată că este neîntemeiată și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (4) din actul normativ criticat.

În ceea ce privește prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) și alin. (2) și

art. 12 din Legea nr. 119/2010 , Curtea constată că acestea nu contravin dispozițiilor constituționale invocate, ci reprezintă prevederi de natură tehnică, prin care legiuitorul stabilește modalitatea concretă de calcul al pensiilor stabilite potrivit actului normativ criticat, prin trimiterea la

Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în prezent trimiterea vizând Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. h), art. 2 alin. (4), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) și alin. (2) și

art. 12 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție invocată de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, din oficiu, în dosarele nr. 7.734/99/2010, nr. 258/89/2011, nr. 8.919/99/2010 și nr. 3.827/99/2011.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2012.