Decizia nr. 242/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Paul Adrian Petrov în Dosarul nr. 4.579/281/2010 al Judecătoriei Ploiești și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 448D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 458D/2011, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Bogdan Adrian Voronca în Dosarul nr. 7.734/314/2010 al Judecătoriei Roman.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 458D/2011 la Dosarul nr. 448D/2011, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 4.579/281/2010, Judecătoria Ploiești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petentul Paul Adrian Petrov într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Prahova.

Prin Încheierea din 25 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 7.734/314/2010, Judecătoria Roman a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petentul Bogdan Adrian Voronca într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Neamț.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate, reglementând caracterul irevocabil al sentințelor prin care se soluționează plângeri îndreptate împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor în domeniul circulației pe drumurile publice, contravin prevederilor constituționale ale art. 11 alin. (1) și (2), art. 20, 21 și 129. De asemenea, consideră că reglementarea atacată înfrânge prevederile "art. II-107" din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și ale art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Judecătoria Ploiești apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Judecătoria Roman consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată "prin raportare strictă la condițiile și argumentele aduse de petent în sprijinul acesteia".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere referitoare la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare. Aceste dispoziții au fost introduse prin

art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, cu următorul cuprins: "Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă."

Autorii excepției consideră că aceste dispoziții de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 care consacră accesul liber la justiție și art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum și prevederilor "art. II-107" din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și ale art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat, stabilind regula conform căreia hotărârile judecătorești prin care judecătoria soluționează plângerile contravenționale formulate în temeiul dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

sunt definitive și irevocabile, nu îngrădește accesul liber la justiție al persoanelor interesate și nu contravine dreptului la un proces echitabil și nici dreptului la un recurs efectiv la o instanță națională, dar împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului și contribuie, prin aceasta, la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Eliminarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată, în primă instanță, plângerea contravențională nu înfrânge art. 20 din Constituție, prevederile convenționale invocate consacrând posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție, care a și fost exercitat de autorul excepției.

Astfel, Curtea reține că în jurisprudența sa constantă a statuat că în sensul principiului constituțional instituit de art. 21 privind accesul liber la justiție se înscrie posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Totodată, liberul acces la justiție presupune și accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, potrivit prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2) și art. 129. De asemenea, Curtea a reținut că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul în toate cazurile la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

Curtea constată că autorii excepției, prin criticile formulate, vizează, practic, modificarea soluției legislative existente în sensul dorit de aceștia, ceea ce nu poate avea caracterul unor veritabile critici de neconstituționalitate.

În fine, Curtea observă că "art. II-107" nu se regăsește în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Paul Adrian Petrov în Dosarul nr. 4.579/281/2010 al Judecătoriei Ploiești și de Bogdan Adrian Voronca în Dosarul nr. 7.734/314/2010 al Judecătoriei Roman.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 martie 2012.