Decizia nr. 139/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Victor Matyas și Daniela Matyas în Dosarul nr. 2.263/300/2008 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 159D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2.263/300/2008, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Victor Matyas și Daniela Matyas într-o cauză având ca obiect recursul declarat împotriva unei decizii civile prin care s-a soluționat o plângere formulată împotriva unei încheieri privind cartea funciară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că normele legale criticate sunt neconstituționale, deoarece încalcă dreptul părților de a beneficia de calea de atac a apelului în cauze în care legea prevede acest drept procesual. Astfel, ori de câte ori este anulată în apel hotărârea pronunțată în primă instanță, instanța de apel va trebui să procedeze ea însăși la analizarea fondului cauzei, realizând în aceste condiții o primă judecată valabilă a cauzei. Prin urmare, este neconstituțional ca în cazul anulării hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de fond, în temeiul oricărui alt motiv decât lipsa de competență a acesteia, legea să prevadă reținerea spre judecare de către instanța de apel, această soluție legislativă restrângând dreptul părților la un grad de jurisdicție, cu încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă își exprimă opinia în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, întrucât regula de procedură criticată nu reprezintă altceva decât o aplicare a principiului efectului devolutiv al apelului și o materializare a regimului juridic de drept comun al nulității actelor de procedură în procesul civil.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 297 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Dacă prima instanță s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent, afară de cazul când constată propria sa competență. În acest caz, precum și atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre judecare."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 - Universalitatea, art. 21 - Accesul liber la justiție și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra dispozițiilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, raportate la aceleași prevederi constituționale, s-a pronunțat prin

Decizia nr. 1.024 din 7 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 10 noiembrie 2008, sau prin

Decizia nr. 1.032 din 9 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 25 septembrie 2009, statuând, în esență, că aceste dispoziții constituie o garanție a aplicării principiului potrivit căruia judecarea unei cauze se face în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces. Totodată, cu acel prilej, Curtea a reținut că reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, soluțiile și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

În plus, Curtea reține că prevederile art. 53 din Constituție referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu sunt incidente în cauză, întrucât, așa cum s-a arătat în prealabil, Curtea nu a reținut vreo atingere adusă dreptului privind liberul acces la justiție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Victor Matyas și Daniela Matyas în Dosarul nr. 2.263/300/2008 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2012.