Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 274/2012

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII pct. 43 și art. XXIV alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor

prezumat în vigoare

Data actului
22 martie 2012
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 339 din 18 mai 2012
Citează
5 acte
Structură
3 articole · 13.117 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII pct. 43 și

art. XXIV alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, excepție ridicată de Cristi Petre Terschak în Dosarul nr. 2.805/63/2011 al Tribunalului Mehedinți - Secția penală, și care formează obiectul Dosarului nr. 802 D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 803 D/2011 având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Dan Raicea în Dosarul nr. 3.718/101/2011 al Tribunalului Mehedinți - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 802D/2011 și nr. 803D/2011, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 803D/2011 la Dosarul nr. 802D/2011, care a fost primul înregistrat.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, cu referire și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 17 iunie 2011 și, respectiv, 20 iunie 2011, pronunțate în dosarele nr. 2.805/63/2011 și, respectiv, nr. 3.718/101/201, Tribunalul Mehedinți - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII pct. 43 și

art. XXIV alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, excepție ridicată de Cristi Petre Terschak și, respectiv, Doru Raicea, în cauze având ca obiect contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece procedura mai favorabilă consacrată de dispozițiile noi ale art. 320^1 din Codul de procedură penală nu se aplică și persoanelor condamnate prin hotărâri judecătorești definitive care se află în executarea unei pedepse. În opinia autorilor excepției, se creează astfel discriminări între persoane aflate în situații identice din punct de vedere juridic.

Tribunalul Mehedinți - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. XVIII pct. 43 prin care s-au introdus în Codul de procedură penală dispozițiile art. 320^1 referitor la Judecata în cazul recunoașterii vinovăției și ale

art. XXIV alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care la data sesizării Curții Constituționale aveau următorul conținut:

-

Articolul XVIII

pct. 43 din Legea nr. 202/2010 : "Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: [...]

43. După articolul 320 se introduce un nou articol, art. 320^1, cu următorul cuprins:

«Judecata în cazul recunoașterii vinovăției

Articolul 320

^1. - Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

La termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți.

Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Dacă pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia.

În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispozițiile art. 334 și 340-344 se aplică în mod corespunzător.

Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. 1-6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

În caz de respingere a cererii, instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.»";

-

Articolul XXIV

alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010 : "(1) Hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

(2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, dispozițiile referitoare la competența instanțelor din Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) În caz de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile."

Ulterior, ca urmare a

Deciziei Curții Constituționale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, dispozițiile art. 320^1 din Codul de procedură penală, așa cum au fost introduse prin

art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 , au fost modificate prin

art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2011

pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 29 decembrie 2011, sens în care alin. 4 și 8 ale art. 320^1 din Codul de procedură penală au următorul cuprins:

"Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.(...)

Instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun."

În motivarea excepției de neconstituționalitate se invocă dispozițiile constituționale ale art. 15, 16, 20, 21, 24, precum și ale art. 9, 10, 11 alin. (1) și (2) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 paragraful 3 lit. a, b și c din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 1, 5, 6, 13, 14, 16 și art. 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind drepturile omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare invocate în dosare în care s-au pronunțat hotărâri judecătorești definitive înainte de apariția noilor prevederi.

Astfel, prin

Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă o excepție asemănătoare ridicată în dosare având ca obiect contestație la executare, statuând că dispozițiile art. 320^1 din Codul de procedură penală referitoare la judecata în cadrul recunoașterii vinovăției nu au legătură cu soluționarea cauzelor în care a fost invocată, deoarece, așa cum rezultă din denumirea sa marginală, textul are în vedere o judecată aparținând, cu excepția situațiilor tranzitorii, numai fondului și care, deopotrivă, trebuie să fie operabilă numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Din această perspectivă, Curtea a apreciat că excepția de neconstituționalitate având ca obiect textul legal menționat, ridicată în dosare având ca obiect soluționarea unor contestații la executare, deci a unor dosare în care s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă, este inadmisibilă, deoarece, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei."

Tot astfel, prin

Decizia nr. 198 din 6 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 23 aprilie 2012, Curtea a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din alin. (1)-(3) ale

art. XXIV din Legea nr. 202/2010 , care reglementează cu privire la procedura de urmat în cazul hotărârilor pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi care rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea veche, la situațiile tranzitorii referitoare la schimbarea competenței instanțelor legal învestite pentru procesele în curs de judecată la data schimbării, ori la aplicarea dispozițiilor noii legi referitoare la competență în caz de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare, întrucât, ca și în prezenta cauză, excepția a fost ridicată într-un dosar având ca obiect o contestație la executare, procedură care nu intră în sfera de incidență a dispozițiilor legale criticate, neavând legătură cu soluționarea cauzei în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII pct. 43 și

art. XXIV alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, excepție ridicată de Cristi Petre Terschak și, respectiv, Dan Raicea în dosarele nr. 2.805/63/2011 și, respectiv, nr. 3.718/101/2011 ale Tribunalului Mehedinți - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2012.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.