Decizia nr. 525/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghiță Toader în Dosarul nr. 2.803/219/2011 al Judecătoriei Dej și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.608D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2.803/219/2011, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghiță Toader în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva ordonanței de respingere a plângerii dispuse de către procurorul ierarhic superior.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece măsurile și actele organelor de urmărire penală nu pot fi verificate sub aspectul legalității și temeiniciei de către puterea judecătorească, singurul control posibil fiind cel efectuat de procuror. De asemenea, se creează o discriminare între învinuiții cărora li se admite efectuarea unei expertize contabile și cei cărora li se respinge o astfel de cerere. Or, câtă vreme persoana interesată nu se poate adresa justiției pentru respectarea dreptului pretins încălcat este afectat, pe lângă dreptul la petiționare, și liberul acces la justiție, care poate fi limitat numai într-o manieră sau până la un punct în care acest drept este atins în chiar substanța sa.

Judecătoria Dej opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278 alin. 2^1 cu denumirea marginală Plângerea contra actelor procurorului din Codul de procedură penală, introdus prin

art. XVIII pct. 38 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au următorul conținut: "Plângerea formulată împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației puterilor în stat, art. 11 alin. (1) și (2) referitor la apartenența la dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament și la îndeplinirea cu bună-credință de către stat a obligațiilor ce îi revin potrivit acestora, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) și (2) referitor la dreptul la liberul acces la justiție, art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare, art. 51 - Dreptul de petiționare, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 126 alin. (1) referitor la realizarea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 62 din 31 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, statuând că posibilitatea formulării plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta la procurorul ierarhic superior, conform prevederilor art. 278 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, constituie o garanție procesuală, iar rămânerea definitivă a soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit prevederilor

art. 278 alin. 2^1, introdus în Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, are ca scop asigurarea celerității soluționării cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea liberului acces la justiție și a dreptului la un recurs efectiv, nefiind astfel încălcate dispozițiile art. 21 din Constituție și nici prevederile art. 13 din Convenție.

De asemenea, Curtea a reținut că, în faza de urmărire penală, legiuitorul poate opta atât pentru instituirea, cât și pentru eliminarea unor garanții procesuale, precum cea din speță, cu condiția ca actele organelor de urmărire penală să poată fi cenzurate de instanța de judecată. Or, în cazul de față, rămânerea definitivă a soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit dispozițiilor art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală, nu înlătură dreptul părții interesante de a formula plângere, în condițiile art. 278 1 alin. 1, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței de clasare și nici dreptul de a beneficia de garanțiile procesuale care însoțesc faza judecății propriu-zise și de căile de atac prevăzute de lege în cazul trimiterii în judecată.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghiță Toader în Dosarul nr. 2.803/219/2011 al Judecătoriei Dej.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 mai 2012.