Încheierea din 5 iulie 2012

Arbitraj având drept obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea de către organismele de televiziune a fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora, prin gestiune colectivă obligatorie

La întâlnirea care a avut loc la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) din Calea Victoriei nr. 118, sectorul 1, municipiul București, au fost prezenți următorii arbitri:

● Tănăsescu Mihai Alexandru

● Știolică Florin

● David Alice Mihaela

● Nemeș Vasile

● Ciuraru Remus

Sunt prezenți reprezentanți ai Uniunii Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), Asociației pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme (ADPFR), Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM), Societății Române de Televiziune (SRTV), conform listei de prezență anexate.

Secretariatul General al Corpului de Arbitri comunică arbitrilor și părților prezente înscrisurile depuse de UPFR la data de 3 iulie 2012, reprezentând practică europeană.

În ședință publică, reprezentantul SRTV depune înscrisuri reprezentând

Hotărârea Guvernului nr. 617/2012

privind suspendarea executării silite a creanțelor fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală față de Societatea Română de Televiziune și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2012

privind unele măsuri pentru asigurarea furnizării serviciului public de televiziune.

SRTV precizează că se află într-o situație critică de natură a pune în discuție însăși existența SRTV, cu posibilitatea de adoptare a unui alt statut ori de a fi înființată o societate mult mai mică; mai arată că au 6 luni pentru a putea achita datoriile fiscale și a reeșalona celelalte datorii, drept pentru care solicită a beneficia de o situație distinctă față de celelalte televiziuni; nu își pot asuma decât o remunerație pe care o pot achita doar pe o perioadă de 6 luni ori solicită a se adoptă soluția de la drepturile de autor din 1999, când remunerația se stabilea direct prin negociere cu organismele de gestiune colectivă.

Nemaifiind chestiuni prealabile ori excepții de invocat, Completul arbitral acordă cuvântul pe fond.

UPFR solicită admiterea propunerii de metodologie astfel cum a fost formulată. Arată că dreptul de radiodifuzare este prevăzut de

Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, indiferent dacă este al societăților de radiodifuziune ori de televiziune, de aceea a fost depusă

Decizia nr. 153A din 12 mai 2011

a Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2011 vizând stabilirea remunerației pe radio. Mai arată că este esențială natura gestiunii colective, invocând

art. 123^1 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, - gestiune obligatorie; precizează că SRTV este de acord cu acest tip de gestiune, în timp ce Asociația Română de Comunicații Audiovizuale (ARCA), Societatea Comercială SBS BROADCASTING MEDIA - S.R.L. (Prima TV), Societatea Comercială PRO TV - S.A. (PROTV), Societatea Comercială ANTENA TV GROUP - S.A. (Antena 1) susțin gestiunea colectivă facultativă prevăzută la

art. 123^2 din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare. Curtea de Apel definește fonogramele de comerț ca reprezentând punerea la dispoziție prin vânzare - gestiune obligatorie, iar fonogramele publicate în scop comercial - fie promovează un post de radio, fie sunt utilizate pentru publicitate ori pentru promovarea unui terț - gestiune facultativă, pentru care prevede un alt procent pe lângă cel pentru fonograme de comerț, lucru care nu se regăsește în propunerea de metodologie.

UPFR mai arată că fonogramele de librărie ale SRTV nu sunt realizate cu scopul distribuirii, prin urmare sunt de acord cu exceptarea acestora de la plata remunerațiilor aferente.

UPFR susține că noțiunea de fonogramă de comerț este utilizată pentru a evoca regimul juridic al gestiunii colective obligatorii, iar prin destinația și modul de folosire ale acestora nu pot fi gestionate individual de producători ori de artiștii interpreți și executanți, motiv pentru care a fost avută în vedere la elaborarea metodologiei ce face obiectul prezentului arbitraj gestiunea colectivă obligatorie.

În privința tarifelor, UPFR solicită a fi avută în vedere Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 104/2005 pentru publicarea Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organisme de radiodifuziune și de televiziune, prin gestiune colectivă obligatorie convenită de părți la momentul respectiv, declarațiile utilizatorilor depuse la dosarul cauzei (opis II înscrisuri); arată că propunerea UPFR este pe 3 trepte de utilizare pe baza ponderilor de utilizare declarate de televiziuni, având în vedere specificul posturilor tv. Solicită a fi avute în vedere procentele stabilite prin

Decizia Curții de Apel București nr. 153A/2011 , publicată prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2011, și Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 453/2006, unde ARCA a fost de acord cu treptele de utilizare și practica europeană depusă la dosar.

UPFR mai arată că alocațiile bugetare și veniturile societăților terțe trebuie incluse în baza de calcul, solicitând a fi avute în vedere

Decizia Curții de Apel București nr. 271A din 2 noiembrie 2007 , publicată prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 41/2008 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a

Deciziei civile nr. 271A din 2 noiembrie 2007

și a Încheierii privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul

Deciziei civile nr. 271 din 2 noiembrie 2007

ale Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 189/2010 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii arbitrale din data de 12 aprilie 2010 având ca obiect forma finală a Metodologiei privind remunerațiile pentru comunicarea publică a operelor muzicale în concerte, spectacole ori manifestări artistice, menținută de Curtea de Apel București,

Decizia Curții de Apel București nr. 153A/2011 , publicată prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2011. Este esențial faptul că veniturile respective sunt generate și sunt susținute de activitatea de radiodifuzare, trebuind să existe o strânsă legătură între aceste venituri și activitatea de radiodifuzare.

UPFR solicită în mod imperios declararea de către utilizatori în mod distinct baza de calcul și ponderea pe fiecare post de televiziune din grupul respectiv, pentru echitate atât pentru utilizatori, cât și pentru titulari. De asemenea, solicită a fi prevăzute în forma finală a metodologiei inclusiv limitele acesteia.

În privința remunerațiilor minime, UPFR arată că acestea se regăsesc la pct. 2 alin. 3 din propunerea de metodologie, cu precizarea că au fost depuse fișele de cont. Solicită a fi stabilit un format standardizat în privința raportărilor.

UPFR mai arată că un regim juridic distinct sau o remunerație care nu a fost discutată în prealabil în negocieri poate prejudicia titularii de drepturi.

ADPFR solicită admiterea cererii pentru motivele dezvoltate pe larg în concluziile scrise depuse în ședință publică.

CREDIDAM solicită verificarea și constatarea faptului că din procesele-verbale încheiate în negocieri au rămas în divergență 6 puncte.

Cu privire la tipul gestiunii, invocă Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 211/2011 privind constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea de către organismele de televiziune a fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora, prin gestiune colectivă obligatorie care prevede gestiunea obligatorie chiar în titlu. Arată că a depus două decizii ale Curții de Apel București și una a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care explicitează de ce nu pot coexista două tipuri de fonograme gestionate în mod diferit.

Pe obligativitatea obținerii autorizației, CREDIDAM arată că solicitarea vine din partea ARCA și că este necesară.

CREDIDAM solicită stabilirea remunerației în funcție de utilizarea pe trepte. Cu privire la cuantumul solicitat pe trepte, precizează că este de analizat în raport cu practica europeană și cu toate înscrisurile depuse la dosar. Procentul este de 1% neponderat; remunerația minimă trebuie aplicată întrucât există și televiziuni care nu au venituri ori au înregistrate în contabilitate venituri foarte mici și pentru o protecție minimală a drepturilor titularilor.

Cu privire la baza de calcul, CREDIDAM arată că alocația bugetară nu trebuie inclusă în baza de calcul, cu precizarea că Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările și completările ulterioare, are o destinație extrem de clară.

Cu privire la evidențierea bazei de calcul pentru fiecare post de televiziune în parte, CREDIDAM arată că așa este corect, cu excepția SRTV pe motivul structurării bugetului acestei societăți.

CREDIDAM mai arată că, în raport cu

art. 131^2 alin. (10) din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, indiferent de hotărârea care se va pronunța în prezentul arbitraj, se aplică protocolul existent între CREDIDAM și SRTV.

Relativ la situația critică a SRTV și la eventualitatea adoptării unei poziții preferențiale pentru SRTV, CREDIDAM arată că nu poate fi infirmată existența înscrisurilor depuse în ședință de către SRTV; nu pledează pentru o poziție favorabilă SRTV, însă este posibil ca în sarcina SRTV să se stabilească niște sume pe care nu ar avea de unde să le achite.

SRTV își începe cuvântul pe fond prin a invoca faptul că unii dintre arbitri s-au mai pronunțat în cauze arbitrale similare. Acest fapt este echivalent, în opinia SRTV, cu o antepronunțare. La interpelarea completului arbitral, reprezentantul SRTV arată că înțelege să formuleze o cerere de recuzare împotriva domnului arbitru Florin Știolica. Completul arbitral pune în vedere SRTV să formuleze cererea în scris, cu indicarea temeiurilor de fapt și de drept.

Reprezentantul SRTV, domnul Laurențiu Oprea, învederează completului arbitral că a înregistrat ședința de arbitraj, afirmație pe care nu mai înțelege ulterior să o susțină.

Completul arbitral arată că nu a fost formulată nicio cerere din partea SRTV pentru înregistrarea ședinței, motiv pentru care înregistrarea nu este autorizată.

La interpelarea completului arbitral, reprezentantul SRTV arată că înregistrarea a fost efectuată numai pentru uzul propriu, pentru ca, imediat, să arate că, în fapt, nu a realizat nicio înregistrare a ședinței.

Completul arbitral acordă cuvântul SRTV pentru continuarea susținerilor pe fondul cauzei.

SRTV solicită suspendarea ședinței pentru câteva minute. Completul arbitral încuviințează cererea și dispune suspendarea ședinței pentru 5 minute.

La reluarea ședinței după suspendare SRTV își continuă susținerile pe fondul cauzei.

SRTV arată că regimul juridic distinct al SRTV există, solicitând o remunerație forfetară.

Pe fond, SRTV arată că noțiunea de fonograme de comerț există în

Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, și este supusă gestiunii colective. Este necesară o distincție între muzică și fonograme, o muzică poate fi fixată în mai multe modalități, chiar și fără fonogramă (spre exemplu: un concert neînregistrat); în practică există două tipuri de fonograme: publicate în scop comercial (care sunt supuse gestiunii colective), fonograme de librărie (care sunt folosite în producția audiovizuală și care nu fac obiectul gestiunii colective nicăieri în lume), drept pentru care dacă se dă o definiție fonogramei de comerț, deși nu există în legislație, nu poate fi acceptată prin fonograme destinate comunicării către public și cu scopul distribuirii; trebuie avută în vedere decizia Curții de Apel București și tratatele internaționale care definesc publicarea.

SRTV precizează că nu este admisibil să existe o definiție a fonogramelor la radio și o alta la televiziune.

Referitor la tarife, SRTV arată că nu au fost aduse argumente de către organismele de gestiune colectivă cu privire la creșterea tarifelor. Metodologia din 2007 a fost acceptată de părți, la acel moment era echitabil, iar în prezent acestea susțin o creștere de 10 ori mai mare fără o justificare reală; SRTV precizează că a depus un studiu complet cu privire la țări care au procente chiar de 6%, studiu din care rezultă și procentele și suma plătită, iar media practicilor europene este 0,313%; SRTV, televiziune publică, plătește în prezent, pe metodologia actuală, 0,40%, adică mai mult decât media europeană.

Tot cu privire la tarife, SRTV arată că în metodologia actuală au fost negociate cu UPFR remunerații forfetare; cu CREDIDAM suma este de 110 lei plus TVA anual, plătită în baza protocolului existent, protocol pe care nu îl pot depune întrucât este mai larg decât obiectul prezentului arbitraj, cuprinzând inclusiv domeniul audiovizual - susțineri confirmate de către CREDIDAM.

SRTV arată că în prezent este foarte dificil să facă față acestor remunerații față de acum 7 ani, situația arătând că remunerațiile ar trebui să scadă.

Mai arată SRTV că se propune de către organismele de gestiune colectivă fără temei și inechitabil remunerația pe trepte, sens în care invocă

art. 131^1 alin. (2) teza finală din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, care prevede în mod expres raportul direct proporțional dintre utilizare și remunerație. Principalul criteriu este cel al ponderii utilizării; prin urmare, remunerația procentuală nu se poate calcula decât direct proporțional, conform legii în vigoare. Conform aceluiași articol anterior precizat, remunerația se determină din venituri și doar în lipsa acestora din cheltuieli. SRTV arată că au venituri, astfel încât nu poate fi pusă în discuție problema raportării și defalcării cheltuielilor pe fiecare canal de televiziune pe care îl deține, este ilegal și imposibil de efectuat.

Cu privire la baza de calcul, SRTV invocă prevederile

Legii nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, și arată că trebuie să ne raportăm la veniturile obținute din utilizarea repertoriului/radiodifuzare, venituri care se pot demonstra contabil; nu face obiectul arbitrajului modificarea ori completarea, interpretarea în extenso a legii; prin urmare, solicită în mod expres eliminarea sintagmei deosebit de vagi "alte activități corelate".

Un alt aspect important este relativ la alocația bugetară; SRTV arată că o obține în temeiul unei legi speciale în interesul unui serviciu public care trebuie să asigure informație, educație și acces la cultură și este destinată asigurării emisiei terestre care tranzitează TVR; nu are legătură destinația alocației bugetare cu activitatea de radiodifuzare. Beneficiul TVR este minim, însă este o cheltuială pe care statul o susține.

SRTV arată că practica completelor arbitrale este excluderea alocației bugetare, cu o singură excepție în Dosarul nr. 3/2012. Curtea de Apel București statuează, pe de o parte, că alocația bugetară nu constituie venit și trebuie exclusă de la baza de calcul, iar, pe de altă parte, analiza trebuie extinsă pentru a nu determina o discriminare și o concurență între televiziuni.

Cu privire la includerea limitelor metodologiei susținute de organismele de gestiune colectivă, SRTV arată că nu este necesar, este contrar legii a fi precizat în metodologie unde nu se aplică ori ce se întâmplă în alte cazuri care nu intră în sfera metodologiei. Invocă în acest sens prevederile

art. 112^1 din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la raport, SRTV este de acord că trebuie să existe un standard al playlist-elor, însă sunt cerute niște informații imposibil de obținut (de exemplu: anul înregistrării, numărul de artiști participanți la o înregistrare). Solicită a impune obligația utilizatorilor de a fi transmise prin playliste numai anumite informații obligatorii.

Cu privire la sancțiuni, SRTV arată că se poate vorbi eventual de penalități de întârziere; sancțiunile sunt prevăzute de

Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, sens în care invocă art. 139 alin. (2).

SRTV solicită ca numai pentru situația sa specială - de instituție publică cu regim special - remunerațiile să fie determinate prin negociere directă cu organismele de gestiune colectivă; în subsidiar, solicită stabilirea unei remunerații forfetare numai pentru următoarele 6 luni, astfel: 550.000 lei plus TVA pentru artiști interpreți și 450.000 plus TVA pentru producători de fonograme, însemnând contravaloarea a 6 luni de utilizare; în subsidiar, solicită un procent ponderat determinat conform legii, egal cu procentul actual.

UPFR solicită repunerea pe rol a prezentului arbitraj față de lipsa de interes a CREDIDAM în toate susținerile cu privire la existența protocolului cu SRTV semnat, deși acesta nu fost depus la dosar.

SRTV și CREDIDAM solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.

Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Completul amână pronunțarea la data de 9 iulie 2012.

După încheierea dezbaterilor pe fondul cauzei și ridicarea ședinței, reprezentantul SRTV depune cerere de recuzare a domnului arbitru Florin Știolică.

Arbitri

Tănăsescu Mihai Alexandru

David Alice Mihaela

Știolică Florin

Nemeș Vasile

Ciuraru Remus