Decizia nr. 654/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor și
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Sofalvi Attila-Csaba în Dosarul nr. 1.240/310/2010 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 505D/2012.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, introdus prin prevederile
art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, ca devenită inadmisibilă arătând că asupra acestora Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 , în sensul admiterii excepției. Solicită, de asemenea, respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, apreciind că aceasta nu este motivată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 15 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.240/310/2010, Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor și
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor.
Excepția a fost ridicată de Sofalvi Attila-Csaba într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei sentințe civile prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că prevederile
art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor aduc atingere principiului egalității în drepturi și accesului liber la justiție, deoarece s-a eliminat principiul dublului grad de jurisdicție în materia contravențiilor la regimul circulației rutiere. Totodată, prevederile
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece instanța competentă să judece plângerea contravențională este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că la soluționarea plângerii contravenționale sunt respectate atât drepturile persoanelor fizice, cât și drepturile autorităților publice, plângerile contravenționale sunt soluționate cu precădere, iar instanța competentă este judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, această soluție fiind pe deplin explicabilă datorită numărului mare de plângeri contravenționale aflate pe rolul instanțelor.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. Astfel, dispozițiile
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
nu fac altceva decât să eficientizeze actul de justiție și să dea o mai mare valoare scopurilor declarate ale actului normativ modificat. În plus, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Curtea Constituțională au statuat constant că art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau un anumit număr al căilor de atac. Accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.
Cu privire la prevederile
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , arată că își menține punctele de vedere reținute de Curtea Constituțională în deciziile prin care s-a pronunțat asupra textului de lege criticat.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în încheierea de sesizare a Curții, îl constituie prevederile
art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, și
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002.
Curtea, având în vedere
art. 62 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, constată că, în realitate, obiectul excepției îl constituie dispozițiile
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, introduse prin
art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, și
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor.
Acestea au următorul cuprins:
-
Articolul 118
alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice: "Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă.";
-
Articolul 32
alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
: "Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția."
Autorul excepției susține că
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 21 privind accesul liber la justiție și că
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
încalcă prevederile art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil din Legea fundamentală.
1. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea reține că, ulterior sesizării sale, prin
Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 , nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că acestea sunt neconstituționale.
Or, potrivit
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit între momentul sesizării Curții Constituționale și momentul pronunțării instanței de contencios constituțional asupra excepției de neconstituționalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
2. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin
Decizia nr. 1.472 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 14 decembrie 2011. Cu acel prilej, făcând referire la jurisprudența sa, Curtea a reținut următoarele: textul de lege criticat instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și anume instanța competentă să soluționeze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă opțiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție, privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești.
Neintervenind elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței, considerentele de principiu reținute de Curtea Constituțională își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
În plus, Curtea mai observă că reglementarea competenței teritoriale a instanțelor judecătorești în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenție este menită să dea expresie dreptului la un proces echitabil prin asigurarea administrării, cu celeritate, a probelor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Sofalvi Attila-Csaba în Dosarul nr. 1.240/310/2010 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de același autor, în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.