Decizia nr. 715/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 102 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ioan Dănuț Jurcă în Dosarul nr. 9.374/55/2011 al Judecătoriei Ineu și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 578D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că măsura criticată nu încalcă normele constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 februarie 2012, Judecătoria Ineu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 102 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ioan Dănuț Jurcă într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile, fără posibilitatea ca agentul constatator, respectiv instanța de judecată, să o individualizeze în funcție de circumstanțele săvârșirii faptei, creează o situație discriminatorie între diferiți subiecți activi ai contravenției, îngrădind, totodată, dreptul la muncă al conducătorilor auto profesioniști, care nu săvârșesc fapta în exercitarea profesiei.

Judecătoria Ineu opinează că textele criticate nu contravin normelor constituționale invocate de autorul excepției. Se arată că dispozițiile

art. 102 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

se aplică tuturor persoanelor care se încadrează în condițiile prevăzute de ipoteza normei, neinstituind discriminări pe criterii arbitrare și fără a ține cont de calitatea de șofer auto profesionist a contravenientului sau de lipsa acestei calități.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că reglementarea criticată se aplică în egală măsură tuturor șoferilor auto, indiferent dacă se află sau nu în exercitarea profesiei, având ca scop asigurarea desfășurării fluente și în condiții de siguranță a circulației pe drumurile publice, fiind pe deplin justificată de interesul general ocrotit. Se face trimitere la

Deciziile Curții Constituționale nr. 142 din 21 februarie 2012 , nr. 1.065 din 16 septembrie 2010 și nr. 494 din 2 aprilie 2009. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 41 din Constituție, se arată că exercitarea oricărei profesii, inclusiv a celei de șofer profesionist, trebuie făcută cu respectarea normelor ce o reglementează, că deținerea unui permis auto valabil este de esența profesiei de șofer și că suspendarea acestuia pentru nerespectarea regulilor referitoare la circulația pe drumurile publice, indiferent dacă fapta a fost săvârșită sau nu în exercitarea profesiei, atrage imposibilitatea desfășurării unei astfel de activități pe durata suspendării.

Avocatul Poporului apreciază că norma criticată nu încalcă prevederile constituționale invocate, care se aplică, fără diferențieri, tuturor persoanelor care săvârșesc contravenția astfel reglementată. Se arată, de asemenea, că prevederile

art. 102 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu afectează dreptul la muncă al șoferilor profesioniști ce săvârșesc această contravenție în afara exercitării profesiei, dimpotrivă, ei fiind ținuți de obligațiile ce incumbă tuturor cetățenilor cu privire la asigurarea siguranței circulației pe drumurile publice, la ocrotirea vieții, a sănătății și a integrității fizice a participanților la traficul rutier și a persoanelor aflate în zona drumurilor publice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 102 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins: "(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: [...]

b) conducerea vehiculului cu defecțiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție, constatate de poliția rutieră împreună cu specialiștii Registrului Auto Român;".

Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi și ale art. 41 alin. (1) cu privire la muncă și protecția socială a muncii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 142 din 21 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 8 martie 2012 a reținut, cu referire la dispozițiile

art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , că nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al aceleiași ordonanțe de urgență, respectiv "asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului". Astfel, Curtea a reținut că reglementarea unor sancțiuni contravenționale pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată din perspectiva interesului general ocrotit. În același sens, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Deciziile nr. 210 din 13 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, și nr. 44 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005.

Cele reținute în privința lit. e) se aplică mutatis mutandis cu privire la lit. c) a aceluiași articol.

Referitor la invocarea încălcării art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a reținut că prevederile

art. 102 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, nefiind instituită nicio discriminare pe criterii arbitrare.

Distinct de cele reținute, Curtea constată că, potrivit

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, cu prilejul sancționării contravențiilor din sfera circulației pe drumurile publice pot fi aplicate sancțiuni complementare, stabilirea conținutului sau a întinderii acestor sancțiuni fiind de competența legiuitorului, iar aprecierea faptelor și individualizarea sancțiunilor astfel reglementate revenind instanțelor de judecată.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea constată că premisa criticii de neconstituționalitate formulată este greșită, întrucât conducătorii auto care săvârșesc faptele în exercitarea profesiei sunt în aceeași situație ca și cei care săvârșesc o atare faptă fără a desfășura activitatea de a conduce pe drumurile publice cu titlu profesional. Astfel, Curtea reține că ambele situații analizate de autorul excepției vizează și au în vedere calitatea de conducător auto, celelalte aspecte fiind subsidiare sau accesorii acestei calități. Or, potrivit principiilor de interpretare a normelor juridice accessorium sequitur principale, și nu invers.

Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului la muncă, prevăzut la

art. 41 alin. (1) din Constituție, Curtea, prin Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006, a reținut că dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o dorește, în anumite condiții stabilite de legiuitor, și nu vizează obligația statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile. Astfel, Curtea constată că este de competența legiuitorului stabilirea unor sancțiuni complementare celor principale, ca urmare a săvârșirii unor contravenții, respectiv a nerespectării de către conducătorii auto a unor obligații, cum este cea reglementată la

art. 102 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , sancțiuni care pot fi calificate drept condiționări ale exercitării dreptului la muncă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ioan Dănuț Jurcă în Dosarul nr. 9.374/55/2011 al Judecătoriei Ineu.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2012.