Decizia nr. 763/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 92 alin. 3 și alin. 4 teza finală partea I din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cezar-Ion Theodorescu în Dosarul nr. 2.574/4/2008 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.028D/2012.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Cristina Chinde, doamna avocat Lenuș Ianuș din cadrul Baroului București, cu delegație depusă la dosar, lipsind autorul excepției, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții că dosarul se află la al doilea termen de judecată, întrucât la primul termen, din data de 28 iunie 2012, partea Cristina Chinde a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului părții Cristina Chinde, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.574/4/2008, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 92 alin. 3 și alin. 4 teza finală partea I din Codul de procedură civilă.

Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Cezar-Ion Theodorescu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei decizii civile.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că măsura prevăzută de textul criticat, de afișare a citației și a celorlalte acte de procedură pe ușa locuinței, reprezintă o îngrădire a dreptului de a se adresa justiției. Citația ar trebui depusă în cutia poștală, și nu afișată pe ușa locuinței celui citat. De asemenea, autorul excepției mai consideră că posibilitatea înmânării actelor de procedură administratorului clădirii ar trebui să existe și în situația în care destinatarul și-a indicat numărul apartamentului. Astfel, dispozițiile legale actuale instituie o discriminare între persoanele care nu se găsesc la domiciliu și cele care nu au indicat camera sau apartamentul în care locuiesc.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului își menține punctele de vedere exprimate anterior, acestea fiind reținute în

deciziile Curții Constituționale nr. 864 din 16 iunie 2009 , respectiv nr. 455 din 2 decembrie 2003, nr. 813 din 19 mai 2009 și nr. 717 din 31 mai 2011.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului părții Cristina Chinde, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 92 alin. 3 și alin. 4 teza finală partea I din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

"Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate.

Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverința de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie, dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 26 privind viața intimă, familială și privată, precum și în prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, se rețin următoarele:

Dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la critici similare, în acest sens fiind

Decizia nr. 1.131 din 23 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 21 octombrie 2010,

Decizia nr. 813 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, și

Decizia nr. 455 din 2 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2004, ocazii cu care Curtea a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale criticate.

Cu acele prilejuri Curtea a statuat că dispozițiile legale criticate constituie excepții de la regula generală a înmânării în mod direct și personal a citației sau a oricărui alt act de procedură, prevăzut de art. 92 alin. 1 din Codul de procedură civilă, comunicarea prin afișare fiind operantă numai în situațiile în care destinatarul, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește să semneze adeverința de primire, ori, în cazul în care, negăsindu-se la domiciliu, persoanele îndreptățite să primească actul procedural refuză sau ele însele sunt lipsă.

Așa fiind, Curtea a considerat că aceste excepții nu sunt de natură a afecta vreun drept constituțional, ci reprezintă modalități derogatorii de îndeplinire a procedurii de citare, determinate de situația obiectiv diferită a persoanelor citate.

Mai mult, Curtea a reținut că textul criticat are în vedere o situație cu caracter de excepție și urmărește să prevină și să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea soluționării cauzei, pe calea menținerii cu rea-credință a unei permanente lipse de procedură. O atare concluzie rezultă din economia întregului art. 92 din Codul de procedură civilă, care prevede suficiente garanții de natură să asigure respectarea dreptului la apărare sau ocrotirea vieții private a persoanei.

Totodată, obligația părților de a-și exercită drepturile procesuale cu respectarea dispozițiilor stabilite de lege, referitoare la comunicarea actelor de procedură, reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor reglementări care să prevină abuzurile servind unei bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudențeiCurții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 92 alin. 3 și alin. 4 teza finală partea I din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cezar-Ion Theodorescu în Dosarul nr. 2.574/4/2008 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2012.