Decizia nr. 739/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Nicolae Rizea, Constantin Dobrogeanu, Ionuț Dobrogeanu, Sabin Dobrogeanu și Alexandrina Fătu în Dosarul nr. 9.402/300/2006*, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 208D/2012.

La apelul nominal răspunde, personal, Nicolae Rizea, autor al excepției. Pentru Constantin Dobrogeanu, autor al excepției, se prezintă avocatul Ioan Deleanu, cu delegație depusă la dosar, iar pentru partea Ileana Negri răspunde avocatul Daniela Stan, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.

Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului Ioan Deleanu, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că prin interdicția de înstrăinare instituită de

art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995

se reduc drastic drepturile proprietarilor-cumpărători în baza

Legii nr. 112/1995 , astfel cum acestea sunt garantate prin art. 44 din Constituție . De asemenea, apreciază că, în redactarea reglementării criticate, au fost omise cu desăvârșire o serie de alte moduri de dobândire a dreptului de proprietate, și anume prin moștenire. În acest context, apreciază că legiuitorul a săvârșit o regretabilă eroare, refuzând să detalieze textul, și să scoată de sub interdicția de înstrăinare locuințele dobândite prin moștenire. În final, arată că existența acestei norme a produs consecințe grave, prin aceea că fiecare instanță de judecată din țară a fost lăsată să interpreteze în mod diferit, fie pe temeiul bunei-credințe, fie pe considerente care excedează actului concret de justiție. În acest sens, depune note scrise la dosar.

Nicolae Rizea, autor al excepției, susține neconstituționalitatea prevederilor

art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 , apreciind că acestea contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată și art. 46 privind dreptul la moștenire.

Reprezentantul părții Ileana Negri, avocatul Daniela Stan, consideră că reglementarea criticată este constituțională și solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că interdicția temporară de înstrăinare are în vedere bunul (locuința), nu persoana, și reprezintă o limitare a unuia dintre atributele dreptului de proprietate, și anume dispoziția, în acord cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. În acest sens, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 1.288/2009 .

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 7.520 din 25 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 9.402/300/2006*, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului. Excepția a fost ridicată de Nicolae Rizea, Constantin Dobrogeanu, Ionuț Dobrogeanu, Sabin Dobrogeanu și Alexandrina Fătu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale. Astfel, arată că prevederile

art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995

instituie o interdicție de strictă interpretare, care se referă numai la chiriași și la actele de înstrăinare între vii, iar nu și la moștenitorii legali și actele de înstrăinare mortis causa. În acest context, aceștia susțin că, în speță, instanțele de judecată care au analizat fondul cauzei au interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale deduse controlului de constituționalitate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție, deoarece textul de lege criticat stabilește o interdicție temporară de înstrăinare a locuințelor ce au fost dobândite în temeiul

Legii nr. 112/1995 , timp de 10 ani de la data cumpărării, iar nerespectarea acestei dispoziții legale imperative este sancționată de lege cu nulitatea absolută a actului de înstrăinare.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.%0D

Avocatul Poporului apreciază că prevederile

art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995

sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 46 din Constituție, întrucât nu poate exista similitudine constituțională între dobânditorul chiriaș și dobânditorul moștenitor. În acest sens, arată că reglementarea criticată se referă la un dobânditor chiriaș care a cumpărat un bun imobil în temeiul

Legii nr. 112/1995

și nicidecum la un moștenitor care nu a cumpărat nimic, ci doar a dobândit un bun. În plus, apreciază că prevederile legale criticate prevăd că termenul de interdicție temporară de 10 ani curge de la data cumpărării și nu de la data vreunei dobândiri prin moștenire. Ca atare, rezultă foarte clar că interdicția în cauză se referă la un "chiriaș" care a cumpărat, și nu la unul care a moștenit. Eventuala interdicție, chiar temporară, a atributului "abusus" al conținutului dreptului fundamental la moștenire ar reprezenta o limitare nepermisă de Constituție a acestui drept fundamental. În aceste condiții, Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate apare ca fiind întemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, prevederi potrivit cărora "Apartamentele dobândite în condițiile alin. 1 nu pot fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării".

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, acest text de lege contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 46 privind dreptul la moștenire.

Curtea constată că, la data sesizării sale, textul de lege criticat era abrogat expres prin

art. 230 lit. ț) din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil. Având în vedere că prevederile

art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995

sunt aplicabile în cauza concretă dedusă judecății și își produc efectele față de autorii excepției de neconstituționalitate, în conformitate cu

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să examineze constituționalitatea textului de lege cu care a fost sesizată.

Examinând excepția, Curtea constată că, prin critica de neconstituționalitate formulată, autorii acesteia se referă, în concret, la o omisiune legislativă, fiind nemulțumiți de faptul că textul de lege criticat "nu ține seama de toate situațiile care ar trebui reglementate și de consecințele care ar putea să apară în funcție de scăpările din text", dat fiind că legiuitorul, atunci când a inserat

art. 9 alin. 8 în Legea nr. 112/1995 , a omis cu desăvârșire o serie de alte moduri de dobândire a dreptului de proprietate în România.

Astfel, Curtea observă că autorii excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci tind la completarea reglementării legale criticate, soluția legislativă nemulțumindu-i din prisma a ceea ce nu cuprinde. Or, instanța de contencios constituțional nu poate complini omisiunile legislative, întrucât, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

De altfel, Curtea constată că, în ceea ce privește pretinsa contrarietate a prevederilor de lege criticate față de art. 44 din Constituție, s-a pronunțat prin mai multe decizii, cum ar fi:

Decizia nr. 1.288 din 8 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 17 noiembrie 2 009, sau

Decizia nr. 625 din 12 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 29 iulie 2011, statuând că "interdicția temporară de înstrăinare are în vedere bunul (locuința) și reprezintă o limitare a unuia dintre atributele dreptului de proprietate, și anume dispoziția, în acord cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege." Prin aceleași decizii, Curtea a reținut că "finalitatea legii este aceea de a interzice înstrăinarea prin acte juridice între vii în scop speculativ cu asemenea imobile achiziționate în condiții speciale, avantajoase pentru dobânditori."

În ceea ce privește susținerea autorilor excepției potrivit căreia textul de lege criticat este neconstituțional "doar privind aplicarea nulităților actelor de înstrăinare moștenitorilor chiriașilor-cumpărători, adică mortis causa", Curtea constată că interdicția de înstrăinare impusă de legiuitor prin

art. 9 alin. ultim din Legea nr. 112/1995

a fost instituită în rem și nu în personam, operând, deci, și în sarcina moștenitorului legal, care nu ar putea transmite mai multe drepturi decât a dobândit prin moștenire.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Nicolae Rizea, Constantin Dobrogeanu, Ionuț Dobrogeanu, Sabin Dobrogeanu și Alexandrina Fătu în Dosarul nr. 9.402/300/2006*, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2012.