Decizia nr. 807/2012
asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 285/2010 28 decembrie 2010 (prevederi anume) privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Paul Sima în Dosarul nr. 6.639/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 510D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere
Decizia Curții Constituționale nr. 669/2012 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 27 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 6.639/2/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de reclamantul Paul Sima într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unui act administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate îi îngrădesc dreptul de a promova într-o treaptă superioară de salarizare, ceea ce este discriminatoriu. Consideră că prin modificările aduse art. 63, art. 65, art. 67, art. 69 și
art. 77 din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, referitoare la avansarea în trepte de salarizare, nu mai există nicio șansă de promovare, salariul său rămânând înghețat la nivelul sumei medii brute de 5.064 lei, iar prin abrogarea
Legii-cadru nr. 330/2009 , treptele de salarizare au fost desființate.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 16 din Constituție, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că principiul egalității presupune identitate de soluții juridice numai pentru situații identice. Or, în cauza de față, deși situația reclamantului este identică din punctul de vedere al muncii prestate vechimii în muncă și vechimii în funcție cu o parte din colegii săi, drepturile salariale ale acestora în funcție de o altă încadrare în clasa de salarizare și gradație s-au născut sub imperiul unor reglementări normative diferite, astfel încât nu se poate trage concluzia că au fost supuși unei discriminări, de vreme ce acest drept trebuie privit și analizat prin prisma dispozițiilor legale aplicabile la acel moment. A da o altă interpretare ar echivala cu imposibilitatea statului de a schimba modalitatea de remunerare a personalului bugetar, iar drepturile salariale odată stabilite să nu poată suferi modificări în raport cu noile realități economice și sociale. De altfel, potrivit
art. 3 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 , personalul își păstrează drepturile câștigate aferente gradului sau treptei profesionale, vechimii în muncă, vechimii în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la data intrării în vigoare a acestei legi.
Mai mult, reține că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, aplicându-se tuturor categoriilor de personal bugetar plătit din fonduri publice în aceeași modalitate.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Arată că prevederile legale criticate, stabilind modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, dau expresie opțiunii legiuitorului, acestea aplicându-se tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Invocă în acest sens
Decizia Curții Constituționale nr. 1/1994 .
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următorul conținut: "Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituție care consacră principiul egalității în fața legii.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile de lege criticate prevăd, începând cu 1 ianuarie 2011, reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de
Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.
Totodată, potrivit
art. 5 din Legea-cadru nr. 284/2010 , "Reglementările din cuprinsul prezentei legi au ca scop următoarele:
a) armonizarea sistemului de salarizare a personalului din sectorul bugetar cu importanța, răspunderea, complexitatea activității și nivelul studiilor necesare pentru desfășurarea activității;
b) stabilirea salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, ca principal element al câștigului salarial;
c) realizarea ierarhiei salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, atât între domeniile de activitate, cât și în cadrul aceluiași domeniu, are la bază evaluarea posturilor, diferențierea făcându-se în funcție de următoarele criterii:
- cunoștințe și experiență;
- complexitate, creativitate și diversitatea activităților;
- judecata și impactul deciziilor;
- influență, coordonare și supervizare;
- contacte și comunicare;
- condiții de muncă;
- incompatibilități și regimuri speciale;
d) transparența mecanismului de stabilire a salariului de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, precum și a celorlalte drepturi salariale;
e) diferențierea salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare în funcție și de nivelul la care se prestează activitatea: central, teritorial și local."
Așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, principiul constituțional al egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. (A se vedea
Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).
În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context (în acest sens, a se vedea hotărârilepronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24).
Aplicând aceste principii la speța de față, se constată că măsurile stabilite de dispozițiile de lege criticate se aplică întregului personal plătit din fonduri publice, fără discriminări.
Nu se poate susține că prevederile de lege criticate - prin faptul că împiedică trecerea într-o treaptă superioară, așa cum arată autorul excepției - ar contraveni principiului egalității, deoarece, în sens contrar, ar însemna că legiuitorul nu ar putea modifica nicicând prevederile legale referitoare la salarizare.
Cu privire la susținerea potrivit căreia anterior intrării în vigoare a
erau aplicabile regulile referitoare la avansarea în trepte de salarizare, se reține că, astfel cum a statuat Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate. De altfel, prin aceeași decizie, Curtea a subliniat faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Paul Sima în Dosarul nr. 6.639/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.