Decizia nr. 834/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (1) lit. B și

art. 107 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lorant Exchange" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 7.863/111/C/2009/a4 al Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 857D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Decizia nr. 698 din 17 octombrie 2006 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 7.863/111/C/2009/a4, Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (1) lit. B și

art. 107 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lorant Exchange" - S.R.L. din Oradea cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Sentinței nr. 2.175 din 4 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bihor într-o cauză întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate încalcă dreptul la un proces echitabil și libertatea economică, arătând că, deși procedura insolvenței este una judiciară, cu caracter de dezbatere contradictorie în care operează principiile procesului civil, se instituie un drept absolut, excesiv și necontrolabil în favoarea unui anumit creditor, în dauna debitorului și a altor creditori, iar dreptul și competența judecătorului-sindic sunt formale, acesta neavând dreptul să efectueze o cercetare privind posibilitățile reale de valorificare a planului de reorganizare, ci doar "ia act de poziția creditorului".

De asemenea, arată că statul trebuie să garanteze accesul persoanei la activitatea economică; or, prevederile criticate nesocotesc dispozițiile art. 45 din Constituție.

Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, arătând că judecătorul-sindic își exercită atribuțiile de verificare a legalității actelor de procedură cu respectarea principiului constituțional prevăzut de art. 21. De asemenea, prevederile criticate sunt în deplină concordanță cu regulile constituționale privind libertatea economică, întrucât această libertate se exercită în condițiile legii, statul, potrivit art. 135 din Constituție, având obligația de a impune reguli de disciplină economică.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 101 alin. (1) lit. B și

art. 107 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 101 alin. (1) lit. B: "(1) Judecătorul-sindic va stabili termenul pentru confirmarea planului în termen de 15 zile de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvență să își exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de confirmarea lui. Planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

[...]

B. în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanțelor a acceptat planul;";

- Art. 107 alin. (1) lit. A.c): "(1) Judecătorul-sindic va decide, prin sentință sau, după caz, prin încheiere, în condițiile art. 32, intrarea în faliment în următoarele cazuri:

A) [...]

c) niciunul dintre celelalte subiecte de drept îndreptățite nu a propus un plan de reorganizare, în condițiile prevăzute la art. 94, sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat și confirmat;".

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) prin aceea că sunt reduse competențele judecătorului-sindic, acesta neavând dreptul să efectueze o cercetare privind posibilitățile reale de valorificare a planului de reorganizare, ci doar "ia act de poziția creditorului", se observă că această critică nu poate fi reținută.

Din analiza prevederilor criticate, Curtea observă că acestea, pe de o parte, reglementează una dintre condițiile necesare a fi îndeplinite, cumulativ, pentru confirmarea planului de reorganizare de către judecătorul-sindic, iar, pe de altă parte, se referă la atribuțiile judecătorului-sindic privind intrarea în faliment, care va decide, prin sentință sau, după caz, prin încheiere, în condițiile

art. 32 din Legea nr. 85/2006 .

2. Curtea constată că judecătorul-sindic decide intrarea în faliment a debitorului, în baza unui raport întocmit de administratorul judiciar prin care se propune intrarea în procedura simplificată, potrivit dispozițiilor

art. 54 din Legea nr. 85/2006 , sau în baza unui raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, după ce, în prealabil, propunerea privind intrarea în faliment a debitorului, în procedura generală, a fost supusă aprobării adunării generale a creditorilor, conform prevederilor art. 59 și 60 din aceeași lege.

Așadar, judecătorul-sindic analizează hotărârea adunării creditorilor de aprobare a raportului prin care se propune intrarea în faliment, apreciind asupra situației de fapt prin raportare la prevederile legale și își exercită atribuțiile de verificare a legalității actelor de procedură, cu respectarea prevederilor constituționale privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Or, nu se poate susține că decizia sa ar fi determinată exclusiv de hotărârea adunării creditorilor, ci reprezintă rezultatul verificării măsurii în care această hotărâre îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

3. În ceea ce privește susținerea autoarei excepției de neconstituționalitate referitoare la faptul că statul trebuie să garanteze accesul persoanei la activitatea economică, Curtea observă că normele legale criticate au fost edictate în lumina dispozițiilor constituționale ale art. 61 alin. (1), care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării, coroborate cu cele ale art. 45 din Constituție, potrivit cărora accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate de textul constituțional, însă în condițiile legii, astfel că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (1) lit. B și

art. 107 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lorant Exchange" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 7.863/111/C/2009/a4 al Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2012.