Decizia nr. 828/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 28/1999 25 martie 1999 (prevederi anume) privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ionița Cochințu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999
privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Circe" - S.R.L. din Năvodari în Dosarul nr. 3.983/212/2011 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 736D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv
Decizia nr. 1.222 din 20 septembrie 2011 . În ceea ce privește susținerea instanței de judecată referitoare la faptul că dispozițiile criticate nu permit instanței să verifice legalitatea sancțiunii contravenționale, aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit prevederilor
Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției suspendă executarea, astfel că instanța judecătorească are posibilitatea verificării legalității acestuia.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3.983/212/2011, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999
privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Circe" - S.R.L. din Năvodari cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unor contravenții prevăzute de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 .
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii. În acest sens arată că prin suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni societatea sancționată ar deveni falimentară, având în vedere specificul activității acesteia, și, pe cale de consecință, angajații își vor pierde locul de muncă.
Judecătoria Constanța - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prin raportare la prevederile constituționale invocate de autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate, respectiv art. 41 din Constituție, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale.
Însă, distinct de acestea, apreciază că, prin raportare la prevederile art. 21 și art. 44 din Constituție, dispozițiile criticate contravin Legii fundamentale. Astfel, arată că forma actuală a dispozițiilor
art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999
privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, potrivit cărora sancțiunea se aplică de drept (ope legis) pe o durată de 3 luni, fără a lăsa instanțelor posibilitatea să analizeze oportunitatea aplicării unei asemenea sancțiuni într-o anumită situație dedusă judecății, precum și întinderea acesteia sub aspectul limitelor sale temporale, contravine prevederilor art. 21 din Constituție, prin aceea că afectează accesul la o instanță de judecată și dreptul la un proces echitabil, iar pe cale de consecință poate fi vătămat dreptul de proprietate al comerciantului, garantat de art. 44 din Constituție.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999
privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(2) Nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
1. Prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu critici și prevederi constituționale similare, în acest sens fiind, spre exemplu,
Decizia nr. 667 din 10 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, sau
Decizia nr. 124 din 19 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, prin care Curtea a respins excepția de neconstituționalitate.
Astfel, cu acele prilejuri, Curtea a observat că dispozițiile
art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999
vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legilor fiscale, iar măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social și a ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.
Având în vedere finalitatea urmărită de legiuitor prin sancțiunea prevăzută de reglementarea criticată, Curtea a constatat că nu poate fi reținută existența vreunei contrarietăți între dispozițiile
art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999
și prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1).
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
2. Distinct de acestea, Curtea observă că celelalte probleme relevate de autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate, referitoare la modul în care au fost respectate, interpretate și aplicate prevederile legale la speța dedusă judecății, sunt de competența instanțelor de judecată.
3. Referitor la opinia instanței de judecată, care consideră că prin raportare la alte prevederi constituționale, respectiv art. 21 și art. 44, dispozițiile criticate contravin Legii fundamentale, Curtea constată, pe de o parte, că instanța nu se poate substitui autorului excepției de neconstituționalitate, iar pe de altă parte, aceasta nu reprezintă o excepție de neconstituționalitate ridicată din oficiu, astfel cum prevăd dispozițiile
art. 29 alin. (2) și (4) din Legea nr. 47/1992 .
Totuși, dacă susținerile instanței de judecată privind neconstituționalitatea textului criticat raportat la art. 21 și art. 44 din Constituție ar echivala cu o excepție ridicată din oficiu, acestea nu ar putea fi reținute, întrucât, potrivit prevederilor
art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, "împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia", iar potrivit art. 32 alin. (3) din aceeași ordonanță, "plângerea suspendă executarea".
Instanța de judecată are posibilitatea și, totodată, obligația ca, administrând un întreg material probatoriu, să constate în ce măsură fapta contravenientului este sau nu săvârșită cu vinovăție (respectiv, dacă neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative sunt fapte săvârșite cu vinovăție) și să anuleze procesul-verbal, în măsura în care fapta nu este săvârșită cu vinovăție. Dacă textul legal presupune intenție în săvârșirea faptei, este mai mult decât justificată aplicarea sancțiunii complementare.
În altă ordine de idei, nemulțumirea instanței de judecată pleacă de la faptul că textul criticat nu lasă la aprecierea sa aplicarea sancțiunii complementare a suspendării activității operatorului economic, nemulțumire ce poate fi interpretată și ca o cerere de modificare a textului în sensul că sancțiunea complementară să fie lăsată la aprecierea instanțelor, ceea ce ar atrage inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999
privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Circe" - S.R.L. din Năvodari în Dosarul nr. 3.983/212/2011 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ionița Cochințu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.