Decizia nr. 857/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Dan Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Asociația Națională a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de Specialitate al Instanțelor Judecătorești și al Parchetelor în Dosarul nr. 8.091/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 932D/2012, de Asociația Funcționarilor Publici Parlamentari Pensionari "Legifer" în Dosarul nr. 4.183/2/2012 al aceleiași instanțe, care face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.106D/2012, de Elena Niță în Dosarul nr. 7.560/105/2011 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, care face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.194D/2012, precum și de către Augustin Marian și Mărioara Marian în dosarele nr. 6.872/83/2011 și nr. 6.873/83/2011 ale Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă, care fac obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.215D/2012 și nr. 1.216D/2012.

Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că în ședința publică din 25 septembrie 2012, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, în temeiul dispozițiilor art. 14 și

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus conexarea dosarelor Curții Constituționale nr. 1.106D/2012, nr. 1.194D/2012, nr. 1.215D/2012 și nr. 1.216D/2012 la Dosarul nr. 932D/2012, care a fost primul înregistrat. De asemenea, arată că autorii excepției de neconstituționalitate au depus cereri pentru amânarea cauzelor, având în vedere că reprezentantul legal al acestora, avocatul Lacrima Ciorbea, se afla în imposibilitatea de prezentare, așa încât Curtea a acordat un nou termen de judecată pentru data de 18 octombrie 2012.

La apelul nominal, la acest termen de judecată, în dosarele nr. 932D/2012 și nr. 1.106D/2012, se prezintă, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, avocatul Lacrima Ciorbea, cu împuternicire avocațială depusă la dosare. Lipsesc ceilalți autori ai excepției și părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 .

În esență, reprezentantul autorilor excepției susține că din expunerea de motive a actului normativ criticat nu reiese existența unei stări extraordinare și urgente care să justifice intervenția legislativă a Guvernului și nici efectele produse de această ordonanță. De asemenea, arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

are ca obiect revizuirea tuturor pensiilor de serviciu care au făcut obiectul recalculării, conform prevederilor

Legii nr. 119/2010 , împrejurare ce încalcă principiului separației puterilor în stat, Guvernul aducând atingere, astfel, celor stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, care se bucură de autoritatea de lucru judecat. În fine, este invocată și practica neunitară a instanțelor judecătorești cu privire la admisibilitatea contestațiilor formulate împotriva deciziilor de revizuire.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și invocă, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin

deciziile nr. 214/2012

și 215/2012. Totodată, este menționată și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în Cauza Constantin Abăluță și alții împotriva României, introdusă la data de 20 iunie 2011 și declarată ca inadmisibilă în 2012 de instanța europeană, care a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe rațiuni obiective, și anume contextul economic și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 8.091/2/2011, și Încheierea din 22 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4.183/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepția a fost ridicată de Asociația Națională a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de Specialitate al Instanțelor Judecătorești și al Parchetelor și de către Asociația Funcționarilor Publici Parlamentari Pensionari "Legifer", în numele și pentru reclamanții din dosare, în cauze având ca obiect "obligația de a face".

Prin Încheierea din 13 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 7.560/105/2011, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Elena Niță într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat de Casa Județeană de Pensii Prahova împotriva unei sentințe civile pronunțate de Tribunalul Prahova.

Prin încheierile din 4 iulie 2012, pronunțate în dosarele nr. 6.872/83/2011 și nr. 6.873/83/2011, Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Augustin Marian și Mărioara Marian în cauze având ca obiect "contestație decizie de pensionare".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

a fost emisă cu încălcarea principiului separației puterilor în stat, precum și a normei constituționale prevăzute de art. 124 alin. (3), deoarece legiuitorul delegat a intervenit în procesul de realizare a justiției, dat fiind faptul că deciziile de recalculare a pensiilor, emise în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a dispus revenirea la cuantumul pensiilor avut înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 119/2010 , nu pot fi executate din cauza intervenției actului normativ criticat, care dispune revizuirea tuturor pensiilor de serviciu. Ca atare, acest act normativ a lipsit de efecte executarea unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ceea ce echivalează și cu încălcarea principiului constituțional al liberului acces la justiție.

De asemenea, autorii excepției apreciază că, potrivit art. 16 din Constituție, statul are obligația de a asigura egalitatea persoanelor în fața legii, inclusiv prin interpretarea unitară a legii de către instanțele de judecată. Totodată, aceștia susțin că diminuarea cuantumului pensiilor personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, astfel cum au fost stabilite inițial în baza legislației speciale, le afectează dreptul de proprietate și le impune o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale omului.

Mai mult, pensia, ca drept în sine și ca element al proprietății private, reprezintă o creanță asupra statului pe care acesta este obligat să o plătească și să o ocrotească, dreptul la pensie constituind un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, invocă hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 decembrie 2007 și din 18 februarie 2009, pronunțate în cauzele Beian împotriva României și Andrejeva împotriva Letoniei, apreciind că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

sunt contrare și prevederilor constituționale și celor internaționale privind protecția dreptului de proprietate.

Autorii excepției susțin, de asemenea, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

contravine și dispozițiilor art. 53 din Constituție, deoarece recalcularea pensiilor speciale este o măsură cu caracter definitiv, și nu temporar, iar în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, de esența constituționalității măsurii de restrângere a exercițiului unui drept sau al unei libertăți este caracterul excepțional și temporar al acesteia.

În fine, aceștia apreciază că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

a fost emisă cu încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât nu au existat situații urgente a căror reglementare să nu poată fi amânată. Astfel, Guvernul nu a îndepărtat prin dispozițiile ordonanței de urgență criticate aspectele privind încălcarea dreptului de proprietate și retroactivitate constatate de instanțele de judecată în analiza

Hotărârii Guvernului nr. 737/2010

privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ci, din contră, au fost instituite dispoziții identice acestei hotărâri a Guvernului. În acest context, autorii consideră că este posibil ca

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

să răspundă unor criterii de "oportunitate, rațiune și utilitate", însă, în niciun caz nu se justifică urgența adoptării acestui act normativ, dat fiind că justificarea din preambulul acestei ordonanțe nu are baze solide, nefiind îndeplinite exigențele impuse de art. 115 alin. (4) din Constituție.

Instanțele de judecată apreciază că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

sunt constituționale, iar excepția de neconstituționalitate a acestui act normativ este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituționale și reglementărilor internaționale invocate. În ceea ce privește dispozițiile art. 21 și art. 124 alin. (1) și (3) din Legea fundamentală, apreciază că acestea nu au incidență în cauză. În susținerea acestui punct de vedere, este invocată jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume

deciziile nr. 214/2012

și nr. 215/2012.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile reprezentantului autorilor excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că reglementarea legală criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) conform cărora "statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale", art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 115 alin. (4) privind adoptarea ordonanțelor de urgență în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, precum și art. 124 alin. (3) potrivit cărora "judecătorii sunt independenți și se supun numai legii".

De asemenea, apreciază că sunt încălcate și prevederile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și "principiul egalității de arme", ca garanție fundamentală a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

statul reglementează procedura recalculării pensiilor și modul de calcul al drepturilor de pensie, ținând cont de specificul situațiilor categoriilor socioprofesionale în cauză.

Trecând la analiza criticilor formulate, Curtea constată că acestea sunt atât de neconstituționalitate extrinsecă a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , cât și de neconstituționalitate intrinsecă a acestui act normativ.

1. Cât privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea reține că acestea privesc contrarietatea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

față de dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție.

Referitor la exigențele constituționale cuprinse în art. 115 alin. (4) privind existența unei situații extraordinare, care să justifice urgența adoptării unei ordonanțe de urgență și a cărei reglementare nu poate fi amânată, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 255 din 11 mai 2005 ,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, a statuat că situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun, aspect întărit și prin adăugarea, cu prilejul revizuirii Constituției, în anul 2003, a sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată". De asemenea, Curtea a reținut că, pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție, este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public.

Având în vedere iminența încălcării dreptului la pensie în lipsa unor măsuri adecvate, prin

Decizia nr. 215 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Curtea a constatat că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanță de urgență a fost modalitatea cea mai rapidă și eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituționale ocrotite prin art. 47 din Constituție și pentru a evita încălcarea lor și, ca atare, nu poate fi primită critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, potrivit căreia emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

nu este justificată de existența unei stări de urgență.

2. În privința criticilor de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale, având critici similare, în acest sens fiind, de exemplu,

Decizia nr. 704 din 5 iulie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012,

Decizia nr. 214 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, și

Decizia nr. 215 din 13 martie 2012 , mai sus menționată, prin care Curtea a statuat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

este constituțională.

Față de critica autorilor excepției de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat, a principiului constituțional al liberului acces la justiție, precum și al dreptului de acces la o instanță, deoarece măsura revizuirii pensiilor, în temeiul actului normativ criticat, reprezintă o intervenție a legiuitorului delegat în procesul de realizare a justiției, prin deciziile amintite, Curtea a constatat că Guvernul nu a intervenit pe cale legislativă pentru lipsirea de efect a unor hotărâri judecătorești, ci a instituit o nouă procedură ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă și justă a pensiilor persoanelor menționate în prevederile

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 .

Curtea a apreciat, totodată, că nu poate fi reținută nici susținerea privind încălcarea principiului egalității de arme, element component al noțiunii de proces echitabil, astfel cum este definit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dat fiind faptul că emiterea ordonanței de urgență criticate nu constituie o ingerințăa Guvernului în administrarea justiției, în scopul influențării soluțiilor pronunțate în cazul unor litigii.

În ceea ce privește pretinsa contrarietate cu dispozițiile art. 15 alin. (2) și

art. 16 din Constituție, prin Decizia nr. 486 din 10 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 8 august 2012, (făcând tr imitere la

Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), Curtea a reținut că "dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție ". Conformându-se acestor dispoziții constituționale, textele de lege criticate "afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări".

De asemenea, Curtea a reținut că "pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională", și că acestea "pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat". Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară, ea nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.

De asemenea, Curtea a constatat că este neîntemeiată și susținerea autorilor excepției referitoare la faptul că dreptul la pensie are natura unei creanțe asupra statului, garantată de dispozițiile

art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, Curtea a statuat că sumele plătite cu titlu de contribuție la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen și, prin urmare, nu pot da naștere vreunui drept de creanță asupra statului sau a fondurilor de asigurări sociale.

De altfel, un argument suplimentar în sensul convenționalității măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie și decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României, prin care această instanță a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești în pensii contributive, în temeiul

Legii nr. 119/2010 , este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeași Convenție, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menționată, Curtea de la Strasbourg a statuat că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege și constituie o modalitate de a echilibra bugetul și de a corecta diferențele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

În ceea ce privește invocarea încălcării art. 53 din Constituție, Curtea a statuat că invocarea acestor dispoziții constituționale este lipsită de relevanță, întrucât dreptul la pensie este reglementat în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 124 alin. (3) din Constituție, Curtea apreciază că acestea nu au incidență în cauză, întrucât autorii excepției nu au calitatea de judecător.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi*,

----------

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Asociația Națională a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de Specialitate al Instanțelor Judecătorești și al Parchetelor în Dosarul nr. 8.091/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Asociația Funcționarilor Publici Parlamentari Pensionari "Legifer" în Dosarul nr. 4.183/2/2012 al aceleiași instanțe, de Elena Niță în Dosarul nr. 7.560/105/2011 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, precum și de către Augustin Marian și Mărioara Marian în Dosarele nr. 6.872/83/2011 și nr. 6.873/83/2011 ale Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2012.