Decizia nr. 816/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 373^1 alin. 2 teza întâi și a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marian Teodorescu și Mariana Teodorescu în Dosarul nr. 21.240/280/2011 al Tribunalului Argeș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 391D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorii excepției de neconstituționalitate au depus la dosar un înscris prin care au formulat o cerere de renunțare la judecarea acesteia.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a cererii de renunțare la judecată.

Deliberând, Curtea respinge cererea, întrucât excepția de neconstituționalitate este de ordine publică, iar, potrivit

art. 55 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la stingerea procesului.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 21.240/280/2011, Tribunalul Argeș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 alin. 2 teza întâi și a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marian Teodorescu și Mariana Teodorescu cu prilejul judecării unei cauze având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei încheieri prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispoziția legală criticată, în temeiul căreia încheierea de încuviințare a executării silite se pronunță în camera de consiliu fără citarea părților și care nu poate fi supusă vreunei căi de atac, este neconstituțională, întrucât prin încuviințarea executării creditorul capătă un drept potrivnic, respectiv de a iniția formalități de executare silită a patrimoniului debitorului în condițiile în care procedura finalizată cu pronunțarea încheierii de încuviințare are un caracter contencios. Într-o atare situație debitorul trebuie să aibă accesul la exercițiul dreptului la apărare în urma citării la termenul de judecată în care se discută temeinicia cererii de încuviințare a executării. Dreptul la un proces echitabil nu se poate imagina în lipsa unei căi de atac.

Tribunalul Argeș - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar prevederea legală criticată nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. Mai arată că, deși părțile nu sunt citate în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite, debitorul are posibilitatea de a se apăra pe calea contestației la executare, având astfel și acces la o instanță și putând să-și exercite dreptul la apărare, iar pe de altă parte, prin această procedură nu se soluționează fondul litigiului. Instanța mai face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului face precizarea că își menține punctul de vedere anterior exprimat, și care a fost reținut în

deciziile Curții Constituționale nr. 831 din 23 iunie 2011 , nr. 812 din 3 iunie 2010 sau nr. 211 din 28 februarie 2008 și altele.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile art. 373^1 alin. 2 teza întâi și a doua din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite."

În realitate, din analiza motivării autorului excepției de neconstituționalitate rezultă că excepția vizează și alin. 5 al art. 373^1, care are următorul cuprins: "Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare."

În consecință, prin prezenta decizie, Curtea urmează a se pronunța asupra constituționalității art. 373^1 alin. 2 teza întâi și a doua și alin. 5 din Codul de procedură civilă.

Se apreciază că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție ale art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 373^1 alin. 2 teza întâi și a doua și alin. 5 din Codul de procedură civilă, spre exemplu prin

Decizia nr. 384 din 26 aprilie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 14 iunie 2012,

Decizia nr. 1.311 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 decembrie 2011, și prin

Decizia nr. 1.063 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 28 octombrie 2011.

Curtea, cu acele prilejuri, a reținut că executarea silită se va efectua, potrivit art. 372 din Codul de procedură civilă, numai în baza unui titlu executoriu (în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu). Potrivit art. 373^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor din cartea a V-a - Despre executarea silită din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, debitorul nu poate invoca faptul că nu are cunoștință de existența pe rolul instanței a unei cereri de încuviințare a executării silite câtă vreme avea obligația executării de bunăvoie a obligației stabilite prin respectivul titlu executoriu.

Pe de altă parte, încuviințarea executării silite nu presupune efectuarea altor acte procedurale și care ar necesita înștiințarea părților în vederea apărării.

Prevederile art. 373^1 din Codul de procedură civilă în integralitatea lor și, mai ales, prevederile art. 373^1 alin. 2, criticate în cauza de față, nu pot fi interpretate și aplicate în mod izolat, ci numai coroborate cu celelalte dispoziții procedurale privind executarea silită, așa încât Curtea constată că nu sunt încălcate dispozițiile art. 24 din Constituția României privind dreptul la apărare.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la faptul că încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, instanța de contencios constituțional a reținut în jurisprudența sa că dispozițiile legale criticate instituie reguli speciale de procedură privind exercitarea căilor de atac. Rațiunea pentru care legiuitorul a înlăturat calea de atac împotriva încheierii de încuviințare a cererii de executare silită este aceea a celerității ce se justifică în această etapă procesuală. Astfel, creditorul este lipsit de interes să atace o hotărâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestației la executare, care este o procedură contencioasă, în cadrul căreia se administrează probe cu respectarea principiului contradictorialității ce guvernează procesul civil.

Or, Curtea reține că procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, în cadrul căreia instanța de executare competentă verifică doar îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 373^1 din Codul de procedură civilă, fiind guvernată de regulile prevăzute de art. 331 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Prevederile art. 373^1 din Codul de procedură civilă în integralitatea lor nu pot fi interpretate și aplicate în mod izolat, ci numai coroborate cu celelalte dispoziții procedurale privind executarea silită, astfel că, în cazul încuviințării executării silite, debitorul are dreptul să formuleze contestație la executare, în condițiile art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă, unde își poate formula toate apărările pe care înțelege să se sprijine, astfel încât și din această perspectivă dreptul la apărare nu este încălcat.

Cu privire la încheierea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, nu există interesul debitorului de a ataca o asemenea hotărâre și de aceea nici nu a fost prevăzută pentru el calea de atac a recursului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile prin exercitarea căii de atac a recursului, posibilitate pe care în domeniul executării silite debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestații împotriva oricărui act de executare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 373^1 alin. 2 teza întâi și a doua și alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marian Teodorescu și Mariana Teodorescu în Dosarul nr. 21.240/280/2011 al Tribunalului Argeș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie 2012.