Hotărârea nr. 16/2013

Cu privire la obligațiile statelor membre de a desemna o autoritate națională competentă în domeniul securității rețelelor și sistemelor informatice, Senatul a precizat că, la nivelul statelor membre, există structuri care: au competențe strict delimitate de reglementare în sectorul comunicațiilor electronice, echipe de intervenție în caz de urgență informatică (în România, Centrul Național de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică - CERT) sau autorități pentru protecția datelor cu caracter personal. În conformitate cu dispozițiile propunerii de directivă, va fi dificil să se desemneze autoritatea competertă. În acest sens, se propune eliminarea din cuprinsul propunerii de directivă a prevederii care impune ca CERT să fie înființată în cadrul autorității competente și se susține ideea înființării unor CERT-uri sectoriale care să lucreze în strânsă colaborare cu CERT-ul național.

Referitor la categoriile de furnizori de servicii pentru societatea informațională, Senatul a considerat că nu este oportună o simplă enumerare a acestora, datorită faptului că se pot genera confuzii cu privire la încadrarea unui anumit furnizor în una dintre categoriile menționate. În vederea evitării unor astfel de neclarități juridice, este mai adecvat, pe de o parte, să se definească categoriile de furnizori și, pe de altă parte, să se includă anumite tipuri de furnizori în sfera de aplicare a propunerii de directivă. În sprijinul acestei soluții, Senatul a menționat rețelele sociale și motoarele de căutare care prelucrează date cu caracter personal, care trebuie să respecte condițiile specifice de securitate a prelucrării datelor.

Senatul a propus, de asemenea, renunțarea la utilizarea sintagmei "rețea și sistem informatic", întrucât aceste noțiuni care nu sunt interdependente exprimă lucruri diferite și pot exista de sine stătător.