Decizia nr. 270/1999

Capitolul 1 Generalitati

1. Antrepozitul vamal este compus din clădire, amplasament sau spațiu de depozitare, destinat plasarii mărfurilor sub regimul vamal de antrepozit, cat și sub un alt regim vamal.

Mărfurile depozitate în amplasamentele unui antrepozit vamal sub un alt regim vamal decât antrepozitarea vamală nu intra sub incidența regulilor specifice regimului de antrepozit, ci a regulilor specifice regimurilor vamale sub care au fost plasate.

2. În clădirile, amplasamentele sau în spațiile de depozitare ale unui antrepozit vamal mărfurile pot fi plasate în regim de perfecționare activa și transformare sub control vamal, pe baza unei autorizații emise pentru acest regim și prin care este identificat antrepozitul în speta.

3. Încheierea regimului de perfecționare activa și efectuarea formalităților vamale aferente introducerii produselor compensatoare obținute în circuitul economic au loc în momentul iesirii din antrepozit.

4. Din ratiuni de control al depozitarilor, intrărilor și iesirilor din depozit și de control vamal al mărfurilor, tuturor mărfurilor aflate în antrepozit li se aplică regulile privind evidenta materială.

5. Drepturile de import aferente mărfurilor plasate în regim vamal de antrepozit fac obiectul garantarii.

Cuantumul sumelor garantate se referă numai la mărfurile aflate în stoc la un moment dat, al cărui nivel este probat pe baza datelor furnizate de persoana responsabilă și verificat periodic de biroul vamal.

Mărfurile plasate în regim vamal de antrepozit într-un antrepozit de tip D nu se supun obligației de garantare a taxelor vamale și celorlalte drepturi de import.

6. În scopul aplicării corecte a regimului vamal de antrepozit se definesc următorii termeni:

- titularul antrepozitului este administratorul sau gestionarul mărfurilor depozitate în antrepozitul vamal;

- antrepozitarul este titularul declarației vamale prin care mărfurile sunt plasate în regim vamal de antrepozit și cel care se afla în raporturi juridice cu autoritatea vamală;

- deținătorul depozitului este persoana juridică care are drept de proprietate asupra acestuia.

Capitolul 2 Categorii și tipuri de antrepozit vamal

7. În regulamentul vamal sunt definite următoarele tipuri de antrepozit:

a) antrepozitul de tip A este un antrepozit vamal public, destinat plasarii în regim vamal de antrepozit atât a mărfurilor proprii destinate titularului antrepozitului, cat și a celor destinate unei terțe persoane juridice.

Responsabilitatea față de organele vamale privind mărfurile din antrepozit, precum și obligația organizării evidentei materiale a acestora revin titularului antrepozitului.

Acest tip de antrepozit poate fi înființat oriunde pe teritoriul tarii, dar numai în clădiri sau în amplasamente delimitate, agreate de vama.

Un agent economic care dorește sa plaseze mărfuri în acest tip de antrepozit trebuie să obțină în prealabil acceptul titularului antrepozitului;

b) antrepozitul de tip B este un antrepozit vamal public în care mărfurile pot fi plasate în regim vamal de antrepozit de către orice persoană juridică, indiferent de deținătorul-gestionar al depozitului.

Gestionarul care deține depozitul este responsabil față de autoritatea vamală pentru îndeplinirea obligațiilor specifice menționate în autorizația de antrepozit.

Obligațiile ce decurg din plasarea mărfurilor în regim vamal de antrepozit revin fiecărui antrepozitar, pentru mărfurile acoperite prin declarația vamală pe care acesta a depus-o.

Acest tip de antrepozit poate funcționa doar în clădiri sau în amplasamente delimitate, agreate de biroul vamal în a cărui raza teritorială se afla acesta.

Un agent economic care dorește sa plaseze mărfuri în acest tip de antrepozit trebuie să obțină în prealabil acceptul gestionarului depozitului;

c) antrepozit de tip D este un antrepozit vamal public, înființat și gestionat de autoritatea vamală, în care mărfurile pot fi plasate de către orice persoană juridică.

Obligațiile ce decurg din plasarea mărfurilor în antrepozit revin în întregime titularului operațiunii.

Într-un antrepozit public de tip D autoritatea vamală pune la dispoziție, contra cost, celor care doresc efectuarea unor astfel de operațiuni clădirile, amplasamentele și celelalte spații de depozitare;

d) antrepozitul de tip C este un antrepozit vamal privat în care pot fi plasate numai mărfurile destinate gestionarului depozitului.

Antrepozitarul este aceeași persoana juridică cu titularul autorizației pe baza căreia a fost înființat și funcționează antrepozitul.

Acest tip de antrepozit poate fi înființat și poate funcționa oriunde pe teritoriul vamal al României, în clădiri sau în amplasamente delimitate, agreate de biroul vamal în a cărui raza teritorială se afla acesta.

Obligația de a organiza evidenta materială a mărfurilor antrepozitate revine în toate situațiile gestionarului, deținător al depozitului.

Capitolul 3 Responsabilitățile utilizatorului de antrepozit

8. În antrepozitele vamale titularul antrepozitului răspunde de:

a) respectarea dispozițiilor particulare menționate în autorizație;

b) executarea, solidar cu titularul operațiunii, a obligațiilor care rezultă din plasarea mărfurilor în regim vamal de antrepozit, inclusiv organizarea evidentei materiale a mărfurilor antrepozitate, în forma prescrisă de biroul vamal.

9. Autorității vamale nu îi revine nici o responsabilitate în ceea ce privește derularea de către titularul regimului vamal de antrepozit și conservarea mărfurilor antrepozitate.

Responsabilitatea autorității vamale survine numai atunci când mărfurile au fost pierdute sau când au suferit stricăciuni din cauza unor neglijente grave sau a unor acte ale funcționarilor vamali. Normele legale referitoare la stricăciunile aduse mărfurilor sau la pierderea acestora se aplică în mod corespunzător.

În antrepozitul de tip D principalul responsabil este titularul antrepozitului.

10. Titularul autorizației de antrepozit este obligat să efectueze, cel puțin o dată pe an, un inventar al stocului.

Capitolul 4 Procedura de autorizare a unui antrepozit vamal

11. Modul de organizare, precum și documentele privind evidenta materială a antrepozitului de tip A, B și C sunt supuse autorizării de către autoritatea vamală.

12. Antrepozitul vamal este destinat, în principal, plasarii mărfurilor în regim vamal de antrepozit.

13. Sunt interzise înființarea și funcționarea unui antrepozit vamal în clădiri, amplasamente sau în spații de depozitare în care se desfășoară vânzarea de mărfuri cu amănuntul.

14. Cererea de autorizare pentru funcționarea unui antrepozit vamal sau pentru utilizarea regimului de antrepozit, completată conform modelului prezentat în anexa nr. 7 la Regulamentul vamal, se adresează șefului biroului vamal în a cărui raza teritorială de competența se afla clădirea, amplasamentul sau spațiul de depozitare în speta și se întocmește de către:

a) gestionarul antrepozitului, în cazul antrepozitului public de tip A și a antrepozitului privat de tip C;

b) titularul operațiunii în cazul antrepozitului public de tip B.

Cererea se înregistrează în registrul de intrare-ieșire a corespondentei, deschis la biroul vamal.

15. Șeful biroului vamal poate condiționa emiterea autorizației de probarea existenței unor condiții normale de desfășurare a activității agenților vamali (de exemplu: clădirea să fie corespunzător luminata și incalzita, sa dispună de instalații sanitare; instalațiile și accesoriile sa corespundă tuturor prescripțiilor privind protecția muncii).

16. Înființarea unui antrepozit public de tip D se face prin decizie a directorului general al Direcției Generale a Vamilor.

17. Atunci când sunt întrunite toate condițiile cerute de reglementările legale, biroul vamal care a primit cererea de autorizare decide eliberarea autorizației de antrepozit vamal. Modelul acesteia, precum și instrucțiunile de completare sunt cuprinse în anexa nr. 9 la Regulamentul vamal. Rubricile nr. 1-14 din autorizația de antrepozit vamal se completează de către deținătorul de antrepozit, iar rubricile nr. 15-18, de către biroul vamal.

18. În fiecare autorizație, la rubrica nr. 1 se înscrie numărul de identificare individual compus din litere urmate de un număr de ordine în serie întreruptă (de exemplu: "XX...X"/"Y"/"0001"), în care componentele au următoarea semnificație:

a) "XX...X": initialele agentului economic titular de autorizație;

b) "Y": tipul de antrepozit autorizat;

c) numărul de jurnal.

19. Autoritatea vamală de control, menționată la rubrica nr. 3 din autorizația de antrepozit vamal, este, în toate cazurile, biroul vamal în a cărui raza teritorială de competența funcționează antrepozitul.

20. În rubrica nr. 10 din autorizația emisă pentru antrepozitele vamale de tip privat, se face o descriere sumară a mărfurilor ce pot fi admise (se pot enumera coduri din Tariful vamal de import al României).

21. În rubrica nr. 16 din autorizația de antrepozit vamal se menționează eventualele dispoziții particulare (cum ar fi: modalitățile specifice de siguranță și incuiere/descuiere a depozitului) sau numărul de identificare a anexei în care sunt înscrise aceste dispoziții particulare.

În cazul unui antrepozit public de tip B, în rubrica nr. 16 din autorizație se menționează și obligația ce revine titularului operațiunii:

a) de a verifica dacă toate operațiunile de scoatere a mărfurilor din antrepozit sunt acoperite de o declarație vamală;

b) de a verifica prezentarea declarațiilor vamale o dată cu scoaterea mărfurilor din antrepozit;

c) de a respecta îndatoririle ce decurg din plasarea mărfurilor în regim vamal de antrepozit, în special a acelora referitoare la taxele vamale și alte drepturi datorate, precum și măsurile de alta natura privind importurile.

22. Incuierea/descuierea antrepozitului se face în prezenta în mod obligatoriu a agentului desemnat de șeful biroului vamal, cu excepția cazurilor temeinic justificate, a situațiilor de forta majoră ce decurg din respectarea normelor privind stingerea incendiilor sau a oricăror situații care impun accesul urgent la mărfuri în afară programului de lucru al biroului vamal.

Capitolul 5 Revocarea autorizației de antrepozit vamal

23. Revocarea autorizației de antrepozit vamal se face prin decizie a directorului general al Direcției Generale a Vamilor, pe baza raportului înaintat de biroul vamal care a acordat autorizația sau de cel în a cărui jurisdicție se găsește antrepozitul, în cazul unui transfer, și a propunerii întocmite în acest sens de către direcția regionala vamală în subordinea căreia se găsește acesta.

Raportul trebuie să ia în considerare, în mod obligatoriu, posibilitățile practice și legale de dispunere într-un alt regim vamal a mărfurilor antrepozitate.

24. Autorizația de antrepozit vamal poate fi revocată în următoarele situații:

a) dacă se constată că prin încălcarea legislației în vigoare mărfurilor le-a fost data o destinație neautorizata;

b) dacă evidenta materială a mărfurilor antrepozitate nu este ținuta corect;

c) dacă situațiile privind mărfurile antrepozitate sau declarațiile aferente acestora ori cele privind intrările și ieșirile de mărfuri antrepozitate nu sunt prezentate în termenul prescris de autoritățile vamale;

d) dacă antrepozitul trebuie desființat ca urmare a unor noi dispoziții legale sau a dispozițiilor legale modificate;

e) dacă pe o perioadă de un an nu se introduce nici o marfa în antrepozit;

f) la cererea titularului autorizației.

Capitolul 6 Introducerea mărfurilor în antrepozitul vamal

Introducerea mărfurilor străine

25. În antrepozitele vamale pot fi plasate numai mărfurile menționate în autorizație.

Introducerea mărfurilor în antrepozit poate fi interzisă de autoritatea vamală atunci când exista prohibiții sau restrictii justificate, conform dispozițiilor art. 86 din Codul vamal al României.

26. Cantitatea de mărfuri admisă în antrepozitul vamal trebuie să fie în concordanta cu capacitatea de stocare a clădirii, a amplasamentului sau a spațiilor de depozitare și să asigure aplicarea dispozițiilor privind exercitarea supravegherii vamale. Ținând seama de aceste condiții, stabilirea cantității de mărfuri care poate intra zilnic în antrepozitul vamal revine gestionarului acestuia.

27. Introducerea mărfurilor în antrepozitul vamal se supune dispozițiilor Normelor tehnice de completare, utilizare și tipărire a declarației vamale în detaliu, aprobate prin Decizia directorului general al Direcției Generale a Vamilor nr. 946/1997, cu modificările ulterioare.

28. În momentul intrării mărfurilor în antrepozitul vamal titularul operațiunii este obligat sa verifice concordanta datelor de identificare a acestora cu mențiunile cuprinse în declarația vamală.

Lipsurile, surplusurile sau alte discordante constatate cu privire la mărfurile ce urmează a fi plasate în regim de antrepozit vamal se menționează de către titularul operațiunii pe o lista care se anexează la exemplarul nr. 8 al declarației vamale. În acest caz, exemplarul nr. 8 al declarației vamale de plasare a mărfurilor în antrepozit vamal, precum și lista în cauza fac obiectul verificării exprese din partea biroului vamal; dacă se constata diferențe, se întocmește o alta declarație care să corespundă datelor reale.

Titularul operațiunii informează biroul vamal, imediat ce are cunoștința, despre lipsurile, surplusurile sau discordantele cu privire la mărfurile plasate în regim vamal de antrepozit.

Introducerea mărfurilor românești

29. Mărfurile românești provenite din teritoriul României pot fi introduse într-un antrepozit vamal pentru perioada necesară până în momentul părăsirii teritoriului tarii.

La introducerea acestora în antrepozitul vamal se întocmește și se prezintă, o dată cu acestea, o declarație vamală în detaliu, completată corespunzător codului IM 7; în rubrica nr. 37 din aceasta declarație se înscrie codul 71/11; exemplarul nr. 7 (sau 2/7, în cazul folosirii unui program informatic) al declarației nu se utilizează.

30. Destinația acordată mărfurilor este supusă verificărilor periodice de către autoritatea vamală competența.

Durata antrepozitarii

31. Termenul în care mărfurile se afla în regim vamal de antrepozit sau în care sunt depozitate într-un antrepozit vamal nu este limitat prin lege, dar șeful biroului vamal stabilește un termen maxim pe parcursul căruia mărfurile pot sta în antrepozit.

Termene speciale de antrepozit pot fi, de asemenea, prevăzute pentru mărfurile perisabile.

Dacă în autorizația de antrepozit vamal a fost menționat un termen maxim acordat și se solicita motivat prelungirea acestuia, utilizatorul antrepozitului vamal este obligat să prezinte un nou formular de autorizație. Aceasta se completează în mod similar cu cea depusa inițial, mai puțin rubrica nr. 8. La aceasta rubrica antrepozitarul menționează noul termen solicitat.

O dată cu noua autorizație de antrepozit vamal se depune și cea emisă anterior.

Cele doua exemplare ale autorizației de antrepozit vamal, aprobate anterior, se bareaza de către biroul vamal cu o linie și se face mențiunea "anulat".

Capitolul 7 Încheierea regimului vamal de antrepozit

32. La ieșirea dintr-un antrepozit vamal public declarațiile vamale corespunzătoare încheierii regimului vamal de antrepozit, validate în prealabil de biroul vamal, se prezintă o dată cu mărfurile în momentul scoaterii acestora.

33. Mărfurile care ies dintr-un antrepozit vamal trebuie să fie evidentiate imediat în evidenta materială de către gestionarul antrepozitului. Aceasta operațiune trebuie să aibă loc cel mai târziu în prima zi lucrătoare care urmează zilei în care mărfurile au fost scoase din antrepozit.

În scopul evidențierii cantităților de mărfuri scoase din antrepozitul vamal este obligatorie luarea în considerare a eventualelor diferențe constatate cu ocazia verificărilor.

34. Mărfurile din antrepozit, plasate inițial în regim vamal de antrepozit, pentru care se dorește scoaterea din antrepozit și plasarea în regim vamal de perfecționare activa sau transformare sub control vamal, sunt supuse dispozițiilor corespunzătoare acestor regimuri.

Reexportul mărfurilor aflate în antrepozitul vamal

35. În cazul reexportului mărfurilor aflate în antrepozitul vamal, la declarația vamală de reexport se anexează următoarele documente:

- un exemplar al autorizației de antrepozit vamal;

- certificatele, licentele sau alte documente necesare închiderii operațiunii.

Rubricile nr. 31-36 din declarația vamală de încheiere a regimului se completează în mod corespunzător operațiunii, ținând seama de mărfurile care fac obiectul operațiunii.

Următoarele elemente trebuie să se regaseasca în mod obligatoriu în declarația vamală:

- în rubrica nr. 1: codul EX 3;

- în rubrica nr. 31: o descriere detaliată a mărfurilor, care să permită o identificare rapida a acestora. Șeful biroului vamal poate aproba ca în situația declarării de mărfuri de o mare diversitate, în rubrica nr. 31 să se facă trimitere la numărul de identificare a unei anexe, în care este realizată descrierea globală a mărfurilor; anexa poate fi înlocuită cu factura, dispoziția de livrare, lista specifică tiva sau cu orice alt document care conține informațiile detaliate necesare;

- în rubrica nr. 37: codul 31/71 sau 31/72, după caz;

- în rubrica nr. 40: în cazul reexportului de mărfuri introduse într-un antrepozit de tip B, se menționează numărul de identificare a declarației vamale de antrepozitare cu codul IM 7;

- în rubrica nr. 44: identificarea antrepozitului, a biroului vamal pe lângă care acesta funcționează și eventuale mențiuni privind certificatul de origine a mărfurilor în speta sau alte certificate ori documente cerute.

36. Momentul încheierii regimului vamal de antrepozit coincide cu cel al validării declarației vamale.

Încheierea regimului de antrepozit prin import

37. Mărfurile ce urmează să fie scoase din antrepozitul vamal și introduse în circuitul economic fac obiectul unei declarații vamale cu codul IM 4.

38. Declarația vamală aferentă mărfurilor ce sunt introduse în circuitul economic, cuprinzând toate datele necesare pentru regularizarea cantității de mărfuri din antrepozit sau/și pentru încheierea regimului vamal, se prezintă pentru validare la biroul vamal. Titularul acesteia nu poate fi decât persoana care, în momentul încheierii regimului vamal de antrepozit, are drept de dispoziție asupra mărfurilor.

Plasarea mărfurilor antrepozitate într-un alt regim vamal suspensiv

39. La încheierea regimului vamal de antrepozit mărfurile pot fi declarate pentru plasarea în unul dintre următoarele regimuri vamale suspensive:

a) regimul de perfecționare activa a mărfurilor - sistem cu suspendare;

b) regimul de perfecționare activa a mărfurilor - sistem cu restituire;

c) regimul de transformare sub control vamal a mărfurilor;

d) regimul de admitere temporară a mărfurilor.

40. La încheierea regimului vamal de antrepozit se va depune la biroul vamal o declarație vamală aferentă regimului solicitat de titularul operațiunii.

41. Este obligatorie verificarea fizica a mărfurilor care ies dintr-un antrepozit vamal.

42. În cazul antrepozitului privat, în vederea plasarii mărfurilor în regim de perfecționare activa - sistem cu suspendare, cantitatea acestora este operata în evidenta materială în momentul scoaterii mărfurilor.

Regularizarea cantității de mărfuri rămase se efectuează periodic, în fiecare luna calendaristică, de către biroul vamal, care verifica concordanta datelor privind mărfurile și cantitățile de mărfuri aferente celor două declarații vamale.

Scoateri temporare de mărfuri din antrepozitul vamal

43. Mărfurile aflate într-un antrepozit vamal pot fi scoase temporar din acesta în circumstanțe justificate: expoziții, demonstratii, manipulari uzuale etc.

Aprobarea privind scoaterea temporară a mărfurilor din antrepozitul vamal poate fi obținută cu ocazia acordării autorizației sau ulterior, în scris, din partea biroului vamal.

În ambele situații se depune o cerere la biroul vamal, care trebuie să conțină următoarele elemente:

a) descrierea cat mai precisa a mărfurilor care urmează să fie scoase temporar din antrepozit;

b) cantitatea mărfurilor;

c) data la care este prevăzută scoaterea temporară a mărfurilor;

d) data la care este prevăzută reintrarea mărfurilor în antrepozit.

Cererea de scoatere temporară și cererea de efectuare de manipulari uzuale pot fi depuse în același moment.

44. Scoaterea temporară și reintrarea mărfurilor în antrepozitul vamal nu implica depunerea unei declarații vamale.

În toată perioada în care mărfurile sunt scoase temporar din antrepozitul vamal, ele se considera a fi plasate în regim de antrepozit vamal.

45. Biroul vamal poate solicita în orice moment situația privind stocul faptic și scriptic al mărfurilor existente în antrepozitul vamal, precum și prezentarea de evidente privind mărfurile scoase temporar, pe bază de înscrisuri sau de documente interne.

Aprobarea emisă de biroul vamal, conform căreia mărfurile pot fi scoase temporar din antrepozitul vamal, poate conține condiții particulare.

Capitolul 8 Stocarea în comun a mărfurilor în antrepozitul vamal

46. Într-un antrepozit vamal se permite stocarea în comun în același spațiu, dar în partide separate, a:

a) mărfurilor plasate în regim vamal de antrepozit;

b) mărfurilor străine plasate în regim de perfecționare activa sau de transformare sub control vamal;

c) mărfurilor românești.

47. În cazul în care stocarea are ca efect imposibilitatea identificarii de către biroul vamal a regimului vamal, operațiunea este permisă numai în cazul mărfurilor echivalente (mărfuri încadrate la aceeași subpozitie din nomenclatura Tarifului vamal de import al României, cu aceeași calitate comercială și având aceleași caracteristici tehnice).

Este interzisă compensarea prin echivalent între mărfurile ce pot fi distinse unele de altele.

Stocarea în comun se menționează în rubrica nr. 12 din autorizația de antrepozit vamal. Aceasta rubrica se utilizează și pentru indicarea prescripțiilor speciale care trebuie luate în considerare în vederea identificarii mărfurilor.

48. Mărfurile trebuie dispuse în antrepozitul vamal astfel încât accesul în orice moment al agenților vamali în vederea inventarierii și a controlului stocului să fie nestingherit.

Agentul vamal desemnat de biroul vamal cu efectuarea controlului poate, atunci când considera ca este necesar, să își impună exigențele privind modalitatea de dispunere a mărfurilor.

Capitolul 9 Operațiuni uzuale la care pot fi supuse mărfurile aflate în regim vamal de antrepozit

49. Pe durata regimului vamal de antrepozit mărfurile pot fi supuse operațiunilor uzuale prevăzute la art. 108 din Codul vamal al României și la art. 182 din Regulamentul vamal, în condițiile prevăzute mai jos și cu aprobarea autorității vamale. Modelul cererii de efectuare a operațiunilor uzuale este cuprins în anexa nr. 1.

50. Atunci când toate condițiile legale sunt întrunite, biroul vamal acorda autorizarea de efectuare a operațiunilor uzuale pe un formular similar celui prevăzut în anexa nr. 2.

51. Operațiunile uzuale la care pot fi supuse mărfurile pe durata regimului vamal de antrepozit includ în mod distinct următoarele:

A. manipulari uzuale, necesare pentru asigurarea conservării mărfurilor pe perioada depozitarii, dar care nu determina schimbarea codului tarifar de 8 cifre din Tariful vamal de import al României, cum sunt;

a) ventilarea, uscarea, vanturarea, desprafuirea, operațiunile simple de curatare, reparare a ambalajului, reparații simple ale stricaciunilor intervenite pe durata transportului sau a regimului vamal de antrepozit, aplicarea sau înlăturarea invelisurilor de protecție aplicate în vederea transportului;

b) inventarierea mărfurilor;

c) eliminarea elementelor dăunătoare sau contaminate;

d) conservarea prin iradiere sau adăugarea agenților de conservare;

e) tratarea împotriva parazitilor și dăunătorilor;

f) orice tratament de regularizare a temperaturii, chiar și în cazurile în care acesta determina schimbarea codului tarifar de 8 cifre din Tariful vamal de import al României;

B. operațiuni destinate ameliorării prezentării sau a calității mărfurilor străine introduse în țara și plasate în regim vamal de antrepozit, cum sunt:

a) înlăturarea cozilor sau scoaterea samburilor fructelor;

b) asamblarea și montarea produselor complete, a pieselor și accesoriilor, care nu joaca un rol esențial în fabricarea produsului, chiar și cu cele care se încadrează în codul tarifar de 8 cifre din Tariful vamal de import al României, diferite de cele ale produselor complete, asamblate sau montate (de exemplu: montarea unui aparat radio pe un autovehicul);

c) completarea unor produse cu altele, de unul sau mai multe feluri, chiar și cu unele care se încadrează în codul tarifar de 8 cifre din Tariful vamal de import al României, diferite de cele ale mărfurilor supuse completării, în măsura în care aceasta nu schimba natura mărfurilor originare (de exemplu: completarea cu aditivi, gaz, benzina sau motorina, esente și cu arome de fructe etc.);

d) diluarea lichidelor, chiar și cu substanțe de diluare care se încadrează în codul tarifar de 8 cifre din Tariful vamal de import al României, diferite de cele ale lichidelor de diluat;

e) amestecul mărfurilor de același fel, având calități diferite, premergătoare obținerii unei calități constante sau cerute expres de client, dacă aceasta nu schimba natura mărfurilor;

f) operațiuni simple de separare a mărfurilor;

C. operațiuni de pregătire a mărfurilor străine introduse în țara și plasate în regim vamal de antrepozit, cum sunt:

a) ajustarea și reglarea;

b) trierea, filtrarea mecanică, cernerea și strecurarea;

c) ambalarea, dezambalarea, înlocuirea ambalajului, decantarea și transvazarea simpla, chiar și în cazul în care se obțin produse încadrate în codul tarifar de 8 cifre din Tariful vamal de import al României, diferite de cele ale mărfurilor originare;

d) aplicarea și modificarea marcajelor, sigiliilor, etichetelor sau a altor semne distinctive similare, dacă acestea nu determina atribuirea unei origini diferite de cea reală;

e) probarea și ajustarea sau punerea în funcțiune a utilajelor, mașinilor și a altor dispozitive, aparate sau vehicule;

f) efectuarea de probe necesare pentru verificarea concordanței cu normele de protecție a mediului, sănătății umane și cu alte standarde sau norme;

g) decuparea și debitarea fructelor sau legumelor uscate;

h) tratamente antirugina;

i) reconstituirea mărfurilor după transport;

j) condiționarea temperaturii mărfurilor, în vederea transportului;

k) calcatul textilelor;

l) tratarea electrostatica a textilelor.

52. Toate manipularile determina, în funcție de tipul de antrepozit vamal, înscrierea lor în evidenta materială a antrepozitului sau/și, după caz, în declarațiile vamale cu codul IM 7 aferente.

53. Antrepozitarii nu sunt obligați sa reproduca pe noile ambalaje mărcile aplicate pe ambalajele inițiale. Prin aplicarea unor noi mărci indicațiile originare pot fi înlocuite, dar nu falsificate.

Aplicarea de mărci sau de alte indicații susceptibile de a schimba originea mărfurilor este interzisă.

Pentru calculul drepturilor de import aferente mărfurilor aflate în antrepozit vamal, la introducerea acestora în circuitul economic se aplică dispozițiile stabilite pentru importul de mărfuri.

Capitolul 10 Transferul mărfurilor dintr-un antrepozit vamal în altul

54. Transferul mărfurilor fără încheierea regimului vamal de antrepozit nu este posibil atunci când antrepozitul de plecare sau antrepozitul de destinație a mărfurilor este de tip B.

55. Pentru transferul mărfurilor dintr-un antrepozit vamal în altul, fără încheierea regimului vamal, deținătorul antrepozitului către care sunt expediate mărfurile depune la biroul vamal de plecare exemplarele nr. 1, 4 și 5 și un exemplar suplimentar identic exemplarului nr. 1 al declarației vamale; acestea se completează potrivit instrucțiunilor cuprinse în anexa nr. 3.

Biroul vamal de plecare vizează rubrica D din declarația vamală; prin aceasta se atesta faptul ca a verificat îndeplinirea indicațiilor fixate și se stabilește termenul în care mărfurile trebuie prezentate la biroul vamal pe lângă care funcționează antrepozitul către care mărfurile sunt transferate.

Exemplarul nr. 1 al declarației vamale este reținut de biroul vamal de plecare.

Exemplarul suplimentar, precum și exemplarele nr. 4 și 5 ale declarației vamale însoțesc mărfurile și sunt prezentate împreună cu acestea la biroul vamal al antrepozitului de destinație.

Exemplarul nr. 5 al declarației vamale este vizat de biroul vamal de destinație în caseta I și este trimis biroului vamal de plecare.

Exemplarul nr. 4 este reținut de biroul vamal de destinație.

Exemplarul suplimentar este remis deținătorului de antrepozit care primește mărfurile.

Biroul vamal de plecare verifica încheierea corecta a transferului, verificand prin comparare concordanta dintre exemplarele nr. 1 și 5 ale declarației vamale.

Exemplarul nr. 5 este remis imediat deținătorului antrepozitului de plecare.

Deținătorii antrepozitelor păstrează în același loc exemplarele declarației vamale care le-au fost remise și evidenta materială a antrepozitului.

56. Noul titular preia răspunderea asupra mărfurilor transferate de la data la care acesta efectuează primirea lor și înscrierea în evidenta sa contabila.

Capitolul 11 Distrugerea sau pierderea mărfurilor din antrepozitul vamal

57. Mărfurile aflate într-un antrepozit vamal pot fi distruse sub supraveghere vamală.

Cu ocazia distrugerii se întocmește un act constatator de către biroul vamal; acesta conține informații din care să reiasă dacă:

a) mărfurile au fost prezentate pentru verificare;

b) agentul vamal desemnat de biroul vamal a asistat la distrugere;

c) după distrugere rămân sau nu reziduuri cu valoare comercială.

58. În cazul în care unele reziduuri au o valoare comercială, agentul vamal menționează natura reziduurilor, poziția tarifara și valoarea acestora, instiintand totodată persoana în drept despre constatările sale.

Pentru reziduurile în cauza biroul vamal încasează taxele și celelalte drepturi vamale aferente, cu excepția cazului în care acestea sunt exportate. Cuantumul taxelor și al drepturilor vamale în speta se determina în funcție de încadrarea tarifara și de valoarea reziduurilor. Elementele de taxare luate în calcul sunt cele în vigoare la data întocmirii actului constatator.

59. Distrugerea sau pierderea unor mărfuri aflate în antrepozit vamal ca urmare a unor cazuri fortuite sau de forta majoră (incendiu, distrugeri semnificative generate de circumstanțe imprevizibile) se asimilează distrugerii sub control vamal.

Antrepozitarul este obligat sa anunțe cat mai curând posibil biroul vamal atunci când constata distrugerea sau pierderea unor mărfuri aflate în antrepozit și să solicite acestuia efectuarea verificărilor și constatărilor ce se impun. Eventualele probe (atestarea serviciilor de pompieri sau poliție, documente ale companiilor de asigurări etc.) sunt reținute la dosar.

60. Dacă biroul vamal de control nu admite distrugerea sau pierderea acestora, antrepozitarul este obligat să solicite acordarea regimului vamal de import și sa verifice corelarea acestui fapt cu ieșirile din evidenta materială a antrepozitului.

Biroul vamal poate admite ca declarațiile vamale de import aferente acestor situații să fie depuse în mod periodic, la intervale regulate de timp.

Capitolul 12 Evidenta materială a mărfurilor aflate în antrepozitul vamal

Generalitati

61. În cazul antrepozitelor vamale private și al antrepozitului de tip A evidenta materială este organizată de către titularul autorizației de antrepozit.

Evidenta materială este organizată în mod diferit pentru un antrepozit de tip A și C, pe de o parte, și pentru antrepozitul de tip B, pe de altă parte.

Evidenta materială are drept suport de date declarațiile vamale prin care mărfurile sunt declarate pentru intrarea/ieșirea în/din antrepozit, actele constatatoare întocmite, precum și fișele de stoc.

Evidenta materială în antrepozitele de tip A și C

62. Gestionării antrepozitelor de tip A și C răspund de organizarea evidentei materiale privind mărfurile, într-o formă agreată de către biroul vamal.

Forma în care este organizată evidenta materială poate fi adaptată la organizarea interna a gestionarului (spre exemplu, la programul informatic folosit).

Evidenta materială ținuta de titularul autorizației de antrepozit în scopuri comerciale sau logistice poate fi agreată de către biroul vamal, dacă aceasta conține toate datele cerute și dacă aceste date sunt ordonate în asa fel încât să poată fi exploatate de către serviciile vamale.

Evidenta materială în antrepozitul de tip B

63. În antrepozitele de tip B nu este obligatorie organizarea evidentei materiale. Urmărirea miscarii mărfurilor din antrepozit se face în mod direct, prin analizarea cumulativa a declarațiilor vamale de antrepozitare (codul IM 7) - exemplarul nr. 8 al declarației vamale.

Antrepozitarul înscrie pe acesta sau pe o fișa aferentă ieșirile de mărfuri din antrepozit de asa maniera încât stocul nelichidat să poată fi determinat ușor în orice moment.

În momentul în care mărfurile ce fac obiectul unei declarații vamale de plasare sub regim vamal de antrepozit primesc o alta destinație vamală, iar regimul se închide prin acea declarație, utilizatorul antrepozitului o prezintă biroului vamal cu prilejul verificării lichidării.

Rezultatul acestei verificări este certificat de biroul vamal pe exemplarele nr. 6 și 8 ale declarației vamale.

Dacă declarația poate fi considerată închisă, biroul de control restituie exemplarul nr. 8 utilizatorului antrepozitului.

Evidenta materială în antrepozitul de tip D

64. Într-un antrepozit de tip D evidenta materială este ținuta de către biroul vamal printr-un registru de evidenta a mărfurilor la import, deschis de biroul vamal special în acest scop.

Cantitățile înscrise pe declarațiile vamale de plasare sub regim vamal de antrepozit și verificate de către agenții vamali sunt încărcate în evidenta materială a antrepozitului și sunt descărcate cu cantitățile constatate de agenți la ieșirea din antrepozit.

Șeful biroului vamal poate autoriza ținerea evidentei pe fise de magazie sau prin intermediul unui program informatic.

Înscrierile din evidente nu sunt închise după o operațiune de inventariere a mărfurilor, chiar și dacă aceasta a dus la constatarea unei lipse sau a unui excedent de mărfuri. În aceste ultime doua tipuri de cazuri cantitatea de mărfuri constatată cu ocazia inventarierii este reportata într-o noua evidenta, iar agentul vamal însărcinat cu inventarierea completează o nota de recepție; datele înscrise trebuie să coincida cu nota de constatare a lipsurilor sau a surplusului de mărfuri.

Evidenta materială se închide pe data de 31 decembrie a fiecărui an calendaristic.

Cantitățile de mărfuri înscrise în evidenta și aflate în stocul antrepozitului vamal se reportează în evidenta corespunzătoare noului an calendaristic care urmează (prin debitarea evidentei vechi și creditarea evidentei noi). Nota de recepție menționată mai sus nu este modificată și este păstrată ca atare în evidenta.

Șeful biroului vamal poate stabili altă dată de închidere a evidentei și deschiderea alteia noi, dacă aceste operațiuni necesita un volum prea mare de muncă față de personalul și condițiile disponibile.

Șeful biroului vamal poate dispune păstrarea evidentei antrepozitului pe baza unor înscrisuri curente, a unor elemente de identificare a mărfurilor (de exemplu: greutate, litraj, număr de piese etc.). În acest caz nu se întocmește nota de recepție.

Fișele de stoc

65. Fișele de stoc sunt utilizate pentru înregistrarea intrărilor și iesirilor de mărfuri în și din antrepozitul vamal, din ele putându-se deduce stocul scriptic existent la un moment dat.

Titularul autorizației de antrepozit vamal trebuie să înscrie datele în fișele de stoc, diferențiate conform următoarelor criterii:

a) pe titular de antrepozit vamal (doar pentru antrepozitul de tip A);

b) pe perioada de închidere (an calendaristic sau an contabil);

c) pe fel, tip și calitate ale mărfurilor;

d) pe originea mărfurilor;

e) pe țara de proveniență, dacă este cazul;

f) distinct, pentru mărfurile obținute în regim de perfecționare activa în antrepozitul vamal;

g) distinct, pentru mărfurile obținute în regim de perfecționare pasiva în antrepozitul vamal;

h) distinct, pentru mărfurile de aceeași origine și sosite din aceeași țara, dar care sunt facturate în devize diferite.

Modelul fisei de stoc este prezentat în anexa nr. 6.

Bilanțul periodic al evidentei materiale

66. Evidenta materială a antrepozitului vamal este închisă o dată pe an.

Aceasta nu împiedica dreptul titularului autorizației de antrepozit vamal să solicite biroului vamal închiderea evidentei materiale la intervale de timp mai mici sau dreptul biroului vamal de a impune acest fapt (prestabilit la acordarea autorizației de antrepozit sau decizia ulterioară a șefului biroului vamal).

Închiderea evidentei materiale nu trebuie să coincida cu sfârșitul unui an calendaristic, ci cu inventarul stocului agentului economic.

67. În momentul prezentării decontului de închidere, biroul vamal poate dispune efectuarea unui control general asupra miscarilor de stoc.

La completarea rubricilor specifice din declarația vamală globală se tine seama și de îndeplinirea condiției de concordanta cu ieșirile de mărfuri din antrepozit și de inventarele efectuate în perioada supusă declarării.

68. La închiderea evidentei materiale se vor face referiri în fișa de stoc. Modelul acestei evidente este prezentat în anexa nr. 6.

Evidenta materială este organizată în mod distinct pentru mărfurile străine și, după caz, pentru mărfurile românești din antrepozit.

69. Dacă drepturile de import aferente mărfurilor obținute în regim de perfecționare activa în antrepozitul vamal figurează pe fișele de stoc, o coloana suplimentară corespunzătoare acestora este deschisă în evidenta materială a stocului.

70. Decontul de închidere, precum și un exemplar al evidentei stocurilor se remit biroului vamal cel târziu la sfârșitul celei de-a doua săptămâni care urmează perioadei și sunt însoțite de următoarele documente:

a) fișele de stoc;

b) declarațiile vamale corespunzătoare modificărilor stocului;

c) declarațiile vamale aferente mărfurilor introduse în circuitul economic, validate pe parcursul anului;

d) atunci când este cazul, declarațiile vamale care stau la baza plății taxelor și a drepturilor de import aferente lipsurilor, pierderilor și erorilor (întocmite în vederea regularizării acestora).

Utilizarea decontului de închidere

71. Titularul autorizației de antrepozit vamal are obligația de a îndeplini instrucțiunile biroului vamal privind regularizarea diferențelor constatate cu ocazia controlului deconturilor.

72. După regularizarea diferențelor constatate agentul vamal desemnat de biroul vamal face următoarea mențiune pe decont:

"Constatat conformitatea

Continuare la decont de antrepozit vamal nr. ..........

Autorizație de antrepozit vamal tip .......... nr. ..........

Dat la .......... pe data de ..........

(numele, semnatura și ștampila personală)"

73. Dacă un dosar trebuie transmis pe cale ierarhica pentru decizie în legătură cu neregularitățile constatate și cu aplicarea de contravenții, aprobarea decontului nu poate avea loc decât după luarea la cunoștința a deciziei.

După terminarea controlului biroul vamal anunta titularul autorizației de antrepozit ca decontul este acceptat și îi remite acestuia evidentele fișelor de stoc.

Celelalte documente referitoare la decont sunt păstrate de către biroul vamal.

Păstrarea evidentelor și a fișelor de stoc

74. Titularul autorizației de antrepozit vamal este obligat sa păstreze evidentele și fișele de stoc timp de 5 ani de la data închiderii decontului în care figurează și să le prezinte autorităților vamale la simpla cerere a acestora.

Decontul final

75. Decontul final se întocmește numai în cazul revocării autorizației de antrepozit vamal.

Mărfurile aflate în stocul rezultat după decontul final trebuie să primească o destinație autorizata:

- în 30 de zile de la data revocării autorizației, pentru antrepozitele de tip A, C sau D;

- în termenul prevăzut în decizia de revocare a autorizației, pentru antrepozitul de tip B.

Inventarierea mărfurilor din antrepozitul vamal

76. Biroul vamal este obligat sa inventarieze stocul de mărfuri din antrepozitul vamal cel puțin o dată într-un an calendaristic.

Pe parcursul inventarului trebuie să se țină seama de pierderile de mărfuri rezultate din cauze naturale, cum este uscarea sau evaporarea (dacă acestea sunt admise prin reglementările legale în vigoare).

Aceste posibile pierderi nu pot în nici un caz acoperi scoaterile frauduloase de mărfuri din antrepozitul vamal.

77. În situația în care se constata, cu ocazia inventarierii, mărfuri care lipsesc, pentru acestea se datorează taxele vamale și celelalte drepturi de import.

În situația în care se constata, cu ocazia inventarului, cantități de mărfuri în plus, acestea sunt preluate pe noi declarații de plasare a mărfurilor într-un antrepozit de tip B în numele aceluiași titular al operațiunii.

Aceeași procedura este aplicată atunci când diferențele sunt constatate de către titularul operațiunii.

78. Agentul desemnat de biroul vamal pentru realizarea acestei operațiuni ia decizia privind efectuarea unei inventarieri complete sau parțiale.

79. Inventarierea presupune desfacerea coletelor și controlul sumar al cantităților de mărfuri, în funcție de datele înscrise cu ocazia plasarii mărfurilor în antrepozitul vamal, în prezenta titularului operațiunii.

80. Atunci când, cu ocazia inventarierii, agenții vamali constata diferențe semnificative între mărfurile aflate în stoc și cele declarate la plasarea în regim vamal de antrepozit sau în cazul unei contestații, inventarul este efectuat într-o maniera aprofundata și precisa. În aceste situații este obligatorie invitarea antrepozitarului sau a reprezentantului desemnat de acesta.

81. Antrepozitarul poate solicita șefului biroului vamal efectuarea unui inventar suplimentar al mărfurilor, fără ca acțiunea să fie motivată de prezumarea unor lipsuri sau neconcordante existente în evidenta.

82. Agenții vamali însărcinați cu inventarul întocmesc, în doua exemplare, un proces-verbal de inventar, pe formularul al cărui model este prevăzut în anexa nr. 4. Un exemplar este remis persoanei interesate, iar celălalt exemplar este destinat biroului vamal pentru evidenta.

Dacă stocul real de mărfuri găsit cu ocazia inventarului diferă de stocul înscris în evidente pe baza documentelor de intrare și de ieșire din antrepozit, se procedează după cum urmează:

a) când stocul real este mai mare decât cel scriptic, diferența este contabilizata ca intrare;

b) când stocul real este mai mic decât cel scriptic, iar diferența se datorează unei cauze naturale, cantitatea de mărfuri care lipsește se înregistrează într-o coloana distinctă din evidenta materială a antrepozitului, rezervată înscrisurilor de descărcare; agentul vamal însărcinat cu controlul trebuie să decidă dacă aceasta cantitate poate fi acceptată ca pierdere determinata de cauze naturale; pentru mărfurile la care prin lege se prevede o pierdere maxima, pierderea poate fi luată în considerare în funcție de procentajul maxim admis;

c) când stocul real este mai mic decât cel scriptic, iar agentul vamal considera ca acest fapt nu poate fi circumscris unei cauze naturale, cantitatea de mărfuri care lipsește se înregistrează ca ieșire pentru import. Drepturile de import se plătesc de către titularul regimului vamal, de gestionarul depozitului sau de persoana juridică română care are drept de dispoziție asupra mărfii.

Capitolul 13 Dispoziții finale și tranzitorii

83. Antrepozitele de tip B, care au fost autorizate până la data intrării în vigoare a prezentelor norme tehnice, trebuie să asigure îndeplinirea condițiilor tehnice minime stipulate în anexa nr. 7, în termen de 90 de zile de la data publicării normelor în Monitorul Oficial al României.

84. Dacă prevederile pct. 83 nu sunt îndeplinite, autorizațiile în cauza vor fi anulate.

85. Obținerea unei noi autorizații impune reluarea integrală a procesului de autorizare a antrepozitului public de tip B.