Metodologia din 24 mai 2013

Răspunderea patrimonială a funcționarilor publici cu statut special se angajează dacă sunt întrunite, cumulativ, următoarele condiții:

a) există o pagubă reală și certă, determinată cantitativ și valoric;

b) paguba s-a produs printr-o faptă cu caracter ilicit săvârșită de către un funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare, constând în încălcarea ori neîndeplinirea obligațiilor de serviciu ce îi reveneau prin actele normative în vigoare, regulamente sau fișa postului;

c) încălcarea ori neîndeplinirea obligațiilor de serviciu stabilite prin actele normative în vigoare, regulamente sau fișa postului s-a produs cu vinovăție;

d) între fapta cu caracter ilicit și paguba materială produsă există un raport de cauzalitate;

e) cel vinovat avea calitatea de funcționar public cu statut special în sistemul administrației penitenciare la data săvârșirii faptei cu caracter ilicit.

În situația în care funcționarii publici cu statut special au primit sume ori bunuri în mod necuvenit sau le-au fost prestate servicii nedatorate, angajarea răspunderii patrimoniale se realizează fără dovedirea vinovăției.

Funcționarii publici cu statut special nu răspund patrimonial:

a) pentru pierderile inerente, generate de riscul normal al serviciului, produse în executarea atribuțiilor de serviciu, instruirii sau pregătirii de specialitate, care se încadrează în limitele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare;

b) pentru pagubele produse din cauze de forță majoră, caz fortuit ori în stare de necesitate;

c) pentru pagubele produse ca urmare a executării dispozițiilor superiorilor ierarhici;

d) pentru pagubele produse în situații de legitimă apărare.

Se exceptează de la prevederile alin. (1) lit. c) funcționarii publici cu statut special care au executat dispoziții vădit ilegale și care, având posibilitatea de a înlătura parțial sau total urmările păgubitoare ale dispoziției primite, nu au informat în scris și nu au luat, din neglijență sau rea-credință, măsuri pentru evitarea pagubei, cazuri în care răspund împreună cu cel care a dat dispoziția.

Funcționarul public cu statut special răspunde patrimonial integral pentru paguba produsă instituției.

Suma stabilită pentru acoperirea prejudiciului se reține de către instituția la care funcționarul public cu statut special este încadrat în muncă din drepturile salariale care se cuvin acestuia, integral sau în rate lunare, în funcție de valoarea sumei.

Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăși împreună cu celelalte rețineri pe care le-ar avea cel în cauză jumătate din salariul lunar net al persoanei respective.

În cazul în care raporturile de serviciu încetează înainte ca salariatul să fi despăgubit unitatea și cel în cauză se încadrează la un alt angajator, reținerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituție ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului transmis în acest scop de către unitatea păgubită.

Când paguba a fost produsă de mai multe persoane, cuantumul răspunderii fiecăreia se stabilește în raport cu măsura în care fiecare a contribuit la producerea ei.

Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată cu certitudine, răspunderea se stabilește proporțional cu salariul lunar net la data constatării pagubei al fiecărei persoane pentru care s-a stabilit răspunderea și, atunci când este cazul, în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul inventar.

Funcționarul public cu statut special care a încasat sume nedatorate este obligat să le restituie.

Funcționarul public cu statut special care a primit bunuri ce nu i se datorau și care nu mai pot fi restituite în natură sau căruia i-au fost prestate servicii la care nu era îndreptățit este obligat să plătească contravaloarea lor.

Sumele acordate necuvenit, contravaloarea bunurilor distribuite peste drepturile legale ori a serviciilor prestate în mod necuvenit salariaților, cursanților din instituțiile de învățământ ale sistemului administrației penitenciare, minorilor din centrele de reeducare și persoanelor private de libertate se recuperează de la cei din vina cărora s-a produs paguba, numai dacă sumele, bunurile, respectiv contravaloarea acestora nu pot fi recuperate de la cei care au beneficiat de acestea.

Conducătorii instituțiilor din sistemul administrației penitenciare pot lua cunoștință despre existența pagubei nemijlocit sau pe baza rapoartelor, sesizărilor, proceselor-verbale sau a oricăror altor documente echivalente.

Existența faptei, a pagubei produse, a vinovăției persoanei, a legăturii de cauzalitate și a celorlalte elemente care angajează răspunderea patrimonială se stabilește în urma cercetării administrative.

Cercetarea administrativă se efectuează de o comisie formată din cel puțin 3 membri, numită prin dispoziție scrisă a conducătorului instituției păgubite; atunci când conducătorul instituției păgubite are legătură cu paguba produsă, numirea comisiei se face de conducătorul ierarhic superior acestuia.

În cazul în care conducătorul instituției păgubite sau, după caz, conducătorul ierarhic superior acestuia cunoaște sau este sesizat cu privire la faptul că vreuna din persoanele numite în comisia de cercetare administrativă are legătură cu paguba produsă, este obligat să o înlocuiască.

Termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de 30 de zile lucrătoare de la data numirii comisiei de cercetare administrativă. Termenul poate fi prelungit pentru efectuarea unor cercetări complexe; prelungirea termenului se dispune prin dispoziție a persoanei care a numit comisia de cercetare administrativă, la solicitarea membrilor acesteia.

Cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea și ascultarea celor în cauză, care pot da explicații scrise.

Chemarea persoanelor cercetate în legătură cu producerea pagubei se face prin procedură de comunicare sub luare de dovadă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6; în caz de refuz de semnare, dovada de chemare se comunică prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire.

În situația în care comunicarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire nu s-a putut realiza, instituția păgubită va proceda la afișarea dovezii de chemare la domiciliul persoanei cercetate în legătură cu producerea pagubei.

Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal întocmit conform modelului din anexa nr. 7, care va fi semnat și de un martor ce nu poate avea calitatea de angajat în sistemul administrației penitenciare. La solicitarea instituției păgubite, procedura de afișare se poate realiza și prin intermediul unei instituții din sistemul administrației penitenciare mai apropiate din punct de vedere teritorial de domiciliul persoanei cercetate în legătură cu producerea pagubei decât unitatea păgubită.

Neprezentarea în fața comisiei a persoanei cercetate în legătură cu producerea pagubei ori refuzul de a da explicații scrise nu împiedică finalizarea cercetării. Neprezentarea sau refuzul de a da explicații scrise se consemnează într-un proces-verbal semnat de membrii comisiei de cercetare administrativă.

Rezultatul cercetării administrative se consemnează într-un proces-verbal întocmit conform modelului prevăzut în anexa nr. 1.

În cazul efectuării cercetării administrative pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor acordate în mod necuvenit, a unor bunuri primite care nu i se datorau și care nu mai pot fi restituite în natură, precum și a contravalorii unor servicii ce i-au fost prestate în mod necuvenit funcționarului public cu statut special, elementele componente ale procesului-verbal se particularizează în funcție de obiectul și specificul cercetării.

Procesul-verbal de cercetare administrativă va fi însoțit de anexe care să susțină constatările, precum: note scrise ale persoanelor vinovate de producerea pagubei, declarații, tabele, situații și documente justificative, în copie sau original dacă sunt îndoielnice, orice alte documente doveditoare. Documentele în copie vor fi certificate, pentru conformitate cu originalul, de comisia de cercetare administrativă.

Anexele menționate la alin. (1) se numerotează, purtând, după caz, data întocmirii lor, și vor fi atașate la fiecare exemplar al procesului-verbal.

Procesul-verbal se înregistrează la instituția în care s-a efectuat cercetarea și se prezintă conducătorului instituției sau, după caz, conducătorului ierarhic superior acestuia, pentru a lua măsurile care se impun.

Obligarea la plata despăgubirilor pentru pagubele produse sau a contravalorii bunurilor și serviciilor nedatorate, precum și obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept se fac prin dispoziție de imputare motivată, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2. Dispozițiile art. 17 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Dispoziția de imputare se emite de către conducătorul instituției păgubite în termen de maximum 30 de zile de la data constatării pagubei și constituie titlu executoriu de la data comunicării.

Atunci când imputarea se face în sarcina conducătorului instituției, singur sau împreună cu alte persoane, dispoziția de imputare se emite de conducătorul ierarhic superior acestuia.

Dispoziția de imputare se comunică celui obligat la plată în termen de 15 zile lucrătoare de la emitere, cu respectarea procedurii de comunicare sub luare de dovadă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3. Dispozițiile art. 15 alin. (2)-(4) rămân aplicabile.

După expirarea termenului prevăzut la alin. (2), paguba se impută celor vinovați de neemiterea dispoziției de imputare.

Dovada privind îndeplinirea procedurii de comunicare a dispoziției de imputare se anexează la dosarul de cercetare administrativă existent la instituția păgubită.

Înregistrarea în evidența financiar-contabilă a debitului se realizează astfel:

a) în cazurile în care dispoziția de imputare a fost emisă de conducătorul instituției care o pune în executare, contabilul-șef menționează, sub semnătură, pe toate exemplarele numărul și data notei contabile prin care s-a înregistrat debitul;

b) în cazurile în care dispoziția de imputare a fost emisă de conducătorul altei instituții decât cea care o pune în executare, instituția care a pus în executare dispoziția de imputare este obligată să confirme, de îndată, instituției emitente preluarea în evidența financiar-contabilă a debitului cu dovada prevăzută în anexa nr. 4.

Dispoziția de imputare, fără mențiunea prevăzută la alin. (1) lit. a) sau neconfirmată cu dovada prevăzută la alin. (1) lit. b), nu constituie temei legal pentru regularizarea soldurilor evidenței contabile sau pentru scăderea din evidența contabilă a debitului respectiv.

Angajamentul de plată scris este actul juridic unilateral prin care o persoană recunoaște că datorează suma prevăzută în cuprinsul său și își asumă obligația de a o plăti; angajamentul de plată constituie titlu executoriu și pe baza lui se fac reținerile din salariul celui în cauză.

Angajamentul de plată se poate face pentru pagube de orice natură și de orice valoare și se întocmește potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 5.

În cazul în care cel în cauză consimte să depună la casierie, integral și de îndată, contravaloarea pagubei, își poate lua angajamentul de plată, în scris, pe versoul duplicatului chitanței de încasare a sumei, folosind formula: "Recunosc că datorez instituției ............. suma de lei ............., pe care consimt să o depun la casierie", după care semnează și menționează data depunerii; un exemplar al chitanței se anexează la dosarul cercetării administrative.

Angajamentul de plată care nu cuprinde în mod clar și cert toate elementele nu are efect legal, urmând ca în termenele și în condițiile legii să se emită dispoziția de imputare.

Existența angajamentului de plată în scris nu exclude efectuarea cercetării administrative.