Decizia nr. 189/2013

Articolul 1

: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare:

a) pensiile militare de stat;

b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor;

c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea;

d) pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular;

e) pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari;

f) pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor;

g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă;

h) pensiile de serviciu ale personalului Curții de Conturi.";

Articolul 2

: "(1) Pensiile de serviciu anticipate și anticipate parțiale dintre cele prevăzute la

art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) și f) devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul

Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(3) Pensiile de invaliditate și pensiile de urmaș dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaș, în înțelesul

Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menționate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la

art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.";

Articolul 3

: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.";

Articolul 4

: "(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:

a) într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b);

b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).

(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabilește în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor

Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și se plătește de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.";

Articolul 7

: "(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) Pensiilor prevăzute la

art. 2 li se aplică în mod corespunzător dispozițiile din Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare, care reglementează aceste categorii de pensii."

Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate aduc atingere următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (3)-(5) privind statul român, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a crea condițiile necesare pentru creșterea calității vieții și art. 146 referitor la atribuțiile Curții Constituționale. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 11, 20 și 148 prin raportare la dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale protocoalelor adiționale la această Convenție, dispozițiile Cartei sociale europene și legislația europeană, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Europene de Justiție referitoare la interzicerea discriminării, dreptul de proprietate și neretroactivitatea legii civile.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală și critici asemănătoare.

Astfel, analizând critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 15 alin. (2),

art. 44, 47 și 53 din Constituție, Curtea, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a statuat că textele de lege criticate, conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

Având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, Curtea a considerat că acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a constatat că o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a observat că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, și nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează, pentru a nu determina ca una ori alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.

Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.

Curtea a arătat, în privința pretinsei încălcări a art. 47 din Constituție, că drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, și anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, și anume optica legiuitorului și resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcție.

Cu același prilej Curtea a reținut că dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia

Legea nr. 119/2010

ar institui o reglementare paralelă, contrară celei deja existente referitoare la acordarea dreptului la pensia de serviciu al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, drept prevăzut de

Legea nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, Curtea, prin

Decizia nr. 871/2010

a arătat că legiuitorul a menținut, într-adevăr, în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al legii criticate, a prevăzut că "persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condițiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". Această reglementare are semnificația faptului că legile care prevăd pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă și ultimă lege. Eo ipso această situație nu produce efecte neconstituționale întrucât actele normative în cauză cuprind și alte referiri cu privire la condițiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condițiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de

Legea nr. 19/2000 , iar

Legea nr. 119/2010

reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiți.

Referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile

Legii nr. 119/2010

nu permit ca în urma recalculării titularul pensiei să poată opta pentru cuantumul mai avantajos, Curtea, prin

Decizia nr. 1.268 din 27 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, a reținut că un asemenea drept a fost prevăzut în

Legea nr. 19/2000

numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câștigat.

De asemenea, cu privire la încălcarea principiului egalității în drepturi, Curtea, prin

Decizia nr. 1.359 din 13 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, a reținut că

Legea nr. 119/2010

nu face nicio deosebire între diferitele categorii de pensii de serviciu, componenta necontributivă fiind deopotrivă eliminată pentru toate acestea. Ceea ce diferă sunt condițiile de recalculare a pensiilor în sistemul public de pensii, respectiv stagiile de cotizare în funcție de care se calculează punctajul mediu anual și cuantumul veniturilor care se iau în calcul la stabilirea pensiilor, dar care nu pot fi dovedite. Cu toate acestea, Curtea a arătat că în sistemul public de pensii există mai multe categorii socioprofesionale care se bucură de un regim juridic mai favorabil în ceea ce privește calculul pensiilor, fără ca aceasta să aibă semnificația unei discriminări.

În sfârșit, prin

Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, Curtea a reținut că, deși Președintele României a promulgat legea criticată pentru neconstituționalitate, titularii dreptului de sesizare aveau dreptul și posibilitatea să sesizeze Curtea Constituțională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării, iar "încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituționalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigențelor de ordin constituțional".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lioara Alexandriuc, Didina Balcan, Viorica Borș, Eugenia P. Burlacu, Felicia Butnariu, prin moștenitor Liviu-Cătălin Butnariu, Ileana Costea, Valentin Cuciurean, Melentina Epure, Viorica Funduianu, Ileana Gr. Grămadă, Natalia Harabagiu, Ileana I. Holeiciuc, Aneta Jauca, Otilia Mihai, Matilda Georgeta Mucileanu prin moștenitor, Cristian Octavian Mucileanu, Maria Niculiță, Maria Palade, Corneliu Popovici, prin moștenitor Carmen Burduja, Eugenia Rățoi, Didina Sfichi și Viola Văcuș în Dosarul nr. 1.066/39/2010 al Curții de Apel Suceava - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 1-4 și

art. 7 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal care a sesizat Curtea Constituțională și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 2 aprilie 2013.