Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 166/2013

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

prezumat în vigoare

Data actului
19 martie 2013
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 360 din 18 iunie 2013
Citat de
9 acte
Citează
5 acte
Structură
2 articole · 11.847 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și

art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Vasile Baltag în Dosarul nr. 1.526/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.467D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, soția acestuia, Gabriela Baltag, judecător la Tribunalul Neamț, cu împuternicire la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului, care pune concluzii de admitere a excepției astfel cum aceasta a fost ridicată în fața instanței de judecată, sens în care depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.526/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și

art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Vasile Baltag într-o cauză ce are ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile de lege criticate acordă un regim preferențial unei categorii socio-profesionale (aceea a bugetarilor cu o vechime în muncă între 3 și 15 ani), prin acordarea unui număr mai mare de clase de salarizare față de bugetarii cu o vechime în muncă de peste 15 ani, tratament diferențiat ce aduce atingere folosinței drepturilor economice ale acestora din urmă. Consideră că persoanele care trec pragul de vechime de 20 de ani trebuie să fie identic salarizate, în condițiile în care ocupă aceeași profesie, au aceeași pregătire profesională și aceeași răspundere în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Astfel, magistrații care au îndeplinit condițiile de vechime în muncă și în funcție până la data de 31 decembrie 2012 nu desfășoară o activitate profesională "specială", astfel încât să poată fi salarizați superior, comparativ cu magistrații care au îndeplinit aceleași condiții după data de 1 ianuarie 2011.

Mai arată că normele criticate fac o discriminare între personalul amintit și personalul plătit din fondurile private, deoarece acestuia din urmă nu i se aplică tranșele de vechime în muncă și în funcție, ci numai dispozițiile cuprinse în Codul muncii.

În același timp, autorul invocă și încălcarea unor acte normative de către prevederile de lege criticate, cum ar fi

art. 3 lit. c) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 1 alin. (3) și

art. 2 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor acesteia, art. 1 alin. (3) și

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și art. 73 și

art. 74 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor.

De asemenea, autorul aduce în discuție și aspecte ce țin de aplicarea legii de către organismele abilitate, făcând referire la ordinul acestuia de reîncadrare, prin care majorarea aplicată veniturilor acestuia este de 2,5%, iar nu de 10%, cum ar fi fost "corect". Mai arată că Ministerul Justiției a comunicat tuturor instanțelor din țară faptul că procentele modificării gradației în anul 2011 sunt în sensul scăderii de la 5% la 2,5% pentru angajații cu vechime mare, aspect ce presupune aplicarea unui tratament diferențiat întemeiat pe o anumită categorie profesională (justiție, învățământ preuniversitar și universitar) și pe vârstă, pentru cei care au îndeplinit condițiile de vechime în muncă și în funcție după data de 1 ianuarie 2011, comparativ cu cei care au îndeplinit aceleași condiții până la data de 31 decembrie 2010.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând în acest sens că dispozițiile de lege criticate nu contravin principiului egalității cetățenilor în fața legii.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și

art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv

deciziile nr. 289/2005 , nr.

820/2006 , nr.

1.658/2010

și nr.

669/2012 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, și

art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, cu următorul conținut:

-

Articolul 11

alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 : "Tranșele de vechime în muncă, în funcție de care se acordă cele 5 gradații potrivit alin. (2), respectiv clasele de salarizare, sunt următoarele:

- gradația 1 - de la 3 la 5 ani - 3 clase succesive de salarizare suplimentare față de nivelul minim al fiecărei funcții;

- gradația 2 - de la 5 la 10 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 1;

- gradația 3 - de la 10 la 15 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 2;

- gradația 4 - de la 15 la 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 3;

- gradația 5 - peste 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 4";

-

Articolul 6

din Legea nr. 285/2010 : "(1) În anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare. [...];

(3) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție pentru personalul care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale «Justiție», respectiv vechime în învățământ pentru personalul didactic de predare universitar și preuniversitar".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că susținerile autorului privind aspecte ce țin de aplicarea legii de către organismele abilitate, precum și cele referitoare la pretinsa încălcare de către prevederile de lege criticate a unor alte acte normative decât Legea fundamentală nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau prevederile Constituției".

În același timp, Curtea constată că, în cauză, autorul nu are un interes real, personal. Astfel, posibila admitere a excepției nu ar schimba cu nimic situația acestuia, ci ar privi numai drepturile altor persoane.

De asemenea, Curtea constată că, în realitate, autorul excepției solicită modificarea dispozițiilor de lege criticate, fapt ce excedează controlului Curții Constituționale. În conformitate cu dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale

art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Vasile Baltag în Dosarul nr. 1.526/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2013.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Toma

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.