Decizia nr. 258/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Adrian Axente în Dosarul nr. 7.617/233/2012 al Curții de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 187D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând trimitere la jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 240/R din 13 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7.617/233/2012, Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Adrian Axente într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva unei sentințe de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, reglementată la

art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că reglementarea prin ordonanță de urgență a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută prin textul criticat, încalcă dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, conform cărora infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora sunt de domeniul legii organice, prevederile constituționale ale art. 115 alin. (1), potrivit cărora Parlamentul, prin lege specială, poate abilita Guvernul să emită ordonanțe în domenii ce nu fac obiectul legilor organice, precum și dispozițiile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arată, în acest sens, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

a fost emisă de către puterea executivă în afara limitelor stabilite printr-o lege de abilitare și în afara domeniilor prevăzute de către o astfel de lege, obiectul reglementării fiind rezervat legilor organice. Se susține și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 108 alin. (3), conform cărora ordonanțele pot fi emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta. Se arată, de asemenea, că nu a existat o situație extraordinară a cărei reglementare nu ar fi putut fi amânată, care să determine adoptarea de către Guvern a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , fiind încălcate, astfel, și prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție.

Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în domenii aparținând legilor organice și că situația extraordinară care a impus reglementarea infracțiunilor la regimul circulației pe drumurile publice a fost generată de existența la data adoptării actului normativ criticat a unui cadru juridic învechit în materia circulației pe drumurile publice, inadecvat realităților sociale, în discordanță cu normele europene în acest domeniu.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că textele criticate sunt constituționale. Se susține că acestea nu contravin dispozițiilor art. 1 alin. (4) și art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție și că prevederile 108 alin. (3) și art. 115 alin. (5) din Legea fundamentală nu au incidență în cauză. Se face trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 605 din 6 mai 2010 .

Avocatul Poporului arată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

sunt constituționale. Se precizează că, prin numeroase decizii, Curtea Constituțională a statuat că Guvernul poate reglementa prin ordonanțe de urgență în domenii ce fac obiectul legilor organice și că situația excepțională ce impune adoptarea unei măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, în lipsa căreia interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalității instituției. Se face trimitere la

deciziile Curții Constituționale nr. 34 din 17 februarie 1998

și nr. 101 din 9 martie 2004. Se mai arată că justificarea urgenței și a caracterului excepțional al adoptării ordonanței de urgență criticate rezultă atât din cuprinsul dispozițiilor art. 1 alin. (2) al acesteia, cât și din expunerea de motive, având ca finalitate protecția vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, precum și protecția drepturilor și intereselor legitime ale acestora.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins: "(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.".

Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la categorii de legi, art. 108 alin. (3) cu privire la actele Guvernului și art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă, precum și dispozițiilor art. 7 - Nici o pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , prin raportare la aceleași critici de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 426 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 mai 2010, arătând că nu poate fi reținută susținerea autorului excepției, conform căreia este neconstituțională reglementarea unor infracțiuni printr-o ordonanță de urgență. În legătură cu acest aspect, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că interdicția de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește exclusiv ordonanțele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu și ordonanțele de urgență (de exemplu,

Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998).

Curtea a reținut că autorul excepției consideră că nu sunt îndeplinite cerințele constituționale pentru emiterea ordonanței de urgență, în sensul că nu a existat la data adoptării acesteia un caz excepțional care să o justifice. Analiza acestei susțineri trebuie făcută în lumina textului constituțional în vigoare la data emiterii ordonanței de urgență. Din conținutul expunerii de motive la proiectul de lege pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

rezultă că dubla condiție a existenței cazului excepțional și a urgenței a fost îndeplinită conform cerințelor constituționale pentru adoptarea ordonanței de urgență criticate, prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituția nerevizuită. Această concluzie se desprinde din precizările făcute de Guvern în documentul mai sus amintit, legate de faptul că amplificarea continuă a fenomenului infracțional, care a căpătat un caracter tot mai dinamic și mai complex, a reclamat soluții viabile de contracarare, concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înăsprirea sancțiunilor penale, iar pe de altă parte, prin incriminarea ca infracțiuni a unor noi fapte. Totodată, Guvernul a arătat că promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulației pe drumurile publice sub forma unei ordonanțe de urgență a fost determinată de necesitatea reglementării pe baze noi și în acord cu noile reglementări europene, în cel mai scurt timp, a relațiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea românească, prelungirea procedurii legislative având consecințe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile țării. Promovarea în regim de urgență a fost determinată, nu în ultimul rând, și de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislației românești cu aquis-ul comunitar.

În acest sens Curtea s-a mai pronunțat în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 245 din 10 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, a cărei soluție de respingere a excepției de neconstituționalitate, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Axente în Dosarul nr. 7.617/233/2012 al Curții de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile

art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 mai 2013.